Page 3 - 1926-12
P. 3

21—111. 1926                                 C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A  - - - -               Pag. 123


                                                                               —  Ba după cât am văzut eu, îl
     A   R   Ă   T  A   R  E   A    C   E  A     D   I N     A  B   U   R  I  mână*foeul.
                                                                               N’am văzut eu cum aruncă căr­
                               de I. AGÂRBICEANU                             bunii negrii în cuptorul cel de fier?
                                                                             Şi arde ca în iad.
       Pornii  din  nou  pe  râu  în  sus.   aici  o  mare  fabrică  de  cherestea,   —  Da,  însă  focul  nu  face  alta
     Valea  era  (ot  mai  strâmtă  şi  mai   ori aţi putea să faceţi o maşină de   decât  fierbe  apa  din  căzanul  de
     -plină de bolovani. Râul vuia tare  electricitate  să  aveţi  şi  în  case  şi   de-asupra.  Şi  apa  când  fierbe  şti
     şi-şi spumega aDele. Eram la poa­   în  grajduri,  voi  satele  vecine,  tot  bine că se schimbă în vapori. Dacă
     lele muntelui. Şi iată şi ur'ătoarea   lumină electrică.                pui o oală lâ foc şi o laşi să fiarbă
     pieptului de stâncă de pe care cad    —  Ei,  păcatele  noastre,  dar  de   mereu, ce se ’ntâmplă.
     apele dela înălţime de câţiva metri.  unde ne pricepem noi la asta?       —  Seacă.
     Mă apropiam şi aerul era tot mai      —  Tu, ca dascăl ar trebui să te    —  Da, pentrucă apa se schimbă
     plin  de  negură  deasă,  de  stropii   pricepi.  Şi  toţi  oamenii  ar  trebui   în  vapori  care  se  înalţă  şi  fug  în
     sfărânaţ'  ai  apei.  Din  norul  acela   să  se  gândească  şi  să  înveţe  cum   văzduh. Pune un coperemânt pe oală
     alb  se  desprinse  ca  un  ch'p  de   se  pot  folosi  de  puterile  pe  care   şi ţ;ne-1 apăşat.
     femee tânără, înaltă, dulce la privit   Dumnezeu vi le-a pus la îndemână.   —  Ştiu pdvestea. Coperişul tre­
     şi cu — părul bălai despletit care-i   Au doară nu vouă vi-s’a zis: Creş­  mură şi ar vrea să se ridice.
     ajungea până la călcâie. Era des­   teţi şi stăpâniţi pământul? Apoi ce   —  Da, pentrucă vaporii care frg
                           !
     culţă  şi avea nişte  pic oruşe  gin­  fel de stăpânire e asta când lăsaţi   apasă pe el. Aşa-i şi la tren. Focul
     gaşe, de credeai că-i o copilă. Purta   să curgă aurul pe subt nasul vostru  f erbe apa din , care ies mulţi va­
     o  haină  a'bâ  care  i-se  lipea  pe   şi nu-1 adunaţ ?                pori  fierbinţi  £ari  vreau  să  fugă.
     trup,  căci  era  udă  de  apă.  Părea                                  Dar  nu  pot  fugi  decât  printr’un
     că  în  clipa  aceea  a  eşit  din  fier­  —  Cum, aurul? Ce aur?       singur  loc,  şi  acolo  au  o  piedecâ
     berea apelor din urlătoarea. Stătea   —  Dar puterea asta a apei pre-   pe  care  împing  Piedeca  aceea,  o
     pe  marginea  prăpast ei  şi  mă  aş­  ţueşte omule, mult aur. Gândeşte-te   rudă potrivită bine în ţeava de fier,
                         ;
     tepta. Era veselă şi binevoitoare.  că cinci sate n’ar mai cumpăra gaz.   ese împinsă cu putere, şi la rândul
       ii dădui bunăz’ua şi ea-mi răs­   Şi  câte  fabrici  nu  aţi  putea  mâna   ei  şi  ea  împinge  roţile  cele  mari
     punse : — „Mu’ţumim dumitale !“     cu puterea ei?                      dela locomotivă. Şi aşa târăe întreg
       — Fie că prea iute te-ai scăldat,   —  Hm  !  noi  suntem  încă  prea   trenul  după  ea.  bar  ce  târâş!  Tu
     zic  eu.  E  abea  gură  de  primă­  neînvăţ-ţi, prea copii pentru asta...  şti că-1 duce ca un zmeu.
     vară  şi  dumneata  ţi-ai  ales  locul   —  Şi crezi că nu v’aţi putea a-   —  Eh  hei! Ba chiar zboară !
                                                                                     1
     acesta la umbră, şi unde-i apa mai   juta nici cum?                       —  Ş.  tu  te  căniţi  cu  el  fără  să
     rece şi mai adâncă. Să vezi ce gu­    —  Nu ştiu în ce chip s’ar putea.   şti cum se foloseşte puterea abo-
     turai o să capeţ.“                  Dacă chiar am avea bani, nu avem    rilor fierbinţi. Vezi, tot aşa Colibiţa,
       Femeea zimbi şi-mi zise c’un glas  pricepere.                         şi  alte  sate,  s’ar  putea  folosi  de
     ca de cântec :                        —  Dar  au  alţii,  dacă  nu  aveţi   puterea apei care cade în urlătoa­
       —  Eu nu "mă îmbolnăvesc nici     vai. Ascultă, dascăle, cu trenul ai   rea. Să chemaţi oameni cari se pri­
     odată de apă rece. In ea mi e cul­  călătorit?                          cep  să  vă  facă  maşina  care  să
     cuşul.                                începui a râde.                   prindă puterea. Dar s’ar mai putea
       îmi  făcui  cruce  crezând  că  e  o   —  Vtzi  bine  că  am  călătorii!   şi altfel.
     nălucă ori un duh rău.              De câteori !                          —  Cum ?
       —  Nu-s  putere  de-a  iadului  şi   —  Şi tu l-ai iscodit? Tu l-ai fă­  —  Dintre copiii pe care-i învtţi
     nu fug răspunse ea, abea stăpânin-   cut? Aşa-i că nu? L-au iscodit alţi   tu să-i trimită părinţii, pe cei mai
     du-şi râsul. „Te-am văzut apucând   oameni mai învăţaţi, dar tu te fo   deştepţi şi mai silitori, la şcoli mai
     spre codru şi am voit să te opresc   lose>ti de el. Nu-i aşa?           mari unde se poate învăţa minunea
     să mai stai de vorbă cu mine“.        — Aşa este?                       asta. Voi, românii, m’aţi folos’t pe
       îmi  dusei  mâna  la  frunte.  Nu   —  V.z', îţi vorbesc de trrn pen-   mine, puterea apei, numai la mâ-
     ştiam dacă dorm încă subt arin şi   trucă şi trenul tot apa îl mână.    natul  morilor  şi  a  ferestraielor  şi
        c
     vis z ori sunt treaz.                                                   a piuălor N’ar fi frumos să vie tot
       —  Te  ştiu  dascăl  în  Colibţa  şi                                  străinii, nemţ i şi alte neamuri, să
     voiam să-ţi spun câteva lucruri fo­ / N N O T Ă       7     O R U L vă  facă  fabiicele  pe  care  le  pot
     lositoare pentru sat. Uite, aici, ur­                                   mâna eu. Ei îşi au apele lor, mul-
     lătoarea asta, pentru ce nu-i prin­       — după Richard Dehmel —       ţămească-se cu ele.
     deţi puterea?                                                             —  Adevărat  că  am  avut  şi  am
       —  Cum  să-i  prindem  puterea?   A biruit..!El a ajuns la ţărm cu ‘notul   cop i deştepţi şi silitori în şcoală.
     Ce putere?                          A  biruit...  şi  atât  a  fost  doar  totul.   Dar dacă se duc la şcoală în oraş
       — Te-ai scăldat vr’odată aici?    E ud, e numai apă tot, dar înc’odată   se fac deobiceiu popi şi dascăli.
       —  Da, pe când eram tânăr         Priveşte dârz spre marea ’nfuriată.   —  Şi  acele  sunt  slujbe  sfinte,
       — Şi n’ai simţit cu ce putere iz­                                     n’am ce zice. Dar nici ce-ţi spun
     besc apele ce cad de sus?           In ţaţă i stânca, fiordul liniştit   eu nu-i mai puţin lucru frumos şi
       —  Am simţit, vezi bine ! Nici nu   Talazurile-1 bat necontenit       sfânt. Aş muri şi aş învia de bu­
     p jţi sta subt căderea lor, te turteşte.  Dar el se'nalţă mândru în picioare:   curie să văd odată pe un copil din
       — E' bine, pentru ce nu folosiţi   „De-acuma vor ti toate ca înainte  Colibiţa că se pricepe să-mi prindă
     puterea  asta  mare,  de  care  nu  se                       [ iară..!“  puterea mea. Aş z ce şi eu că m’am
                                                                                              ;
     alege  nimic,  şi  care  totuşi  nu  se   Şi mai priveşte- odată marea ’nfuriată.  dat roabă unui românaş de-al meu.
     va sfârşi nici odată? Aţi putea face                  Teodor Murăşanu   Şi ce slujbă mai frumoasă şi mai
   1   2   3   4   5   6   7   8