Page 7 - 1926-12
P. 7

21—lll. i^>¿6                               C  l i b  l N  Z  E    A  N    A  -----------------------------------------------  P°g. 127

      seşte  —  de  câne,  şi-şi  descarcă   nebun şi slobod şi cald :        despre prinderea Nonei de către cio­
      ,furia vicleană“ pe aducătorul lor   aprindeţi altarul“!   (pp. 136—137).  bani, el rosteşte cântecul uit m, de
      şi pe săteni. Oamenii se împrăştie    U.timul episod, „Isus Pământul',   adio:
      îngrijoraţi de „boala“ popii. Câtorva  se petrece în casa popii, luminată   „Rămas bun domnişoară Nona,
      dintre cei rămaşi în urmă, „Omul    din afară de flăcările bisericii ap­  undeva te-au asvârlit în flăcări —
      cu cercel în ureche“, — personagiu  rinse.  „Inima  de  aur“  a  bisericii,   Şi paserile cerului au înebunit
      sceptic  şi  ironic,  asemănător  cu   potirul, a fost salvat de Moşneag.   de tămâia cârnei tale.
                                                                              Ai tulburat apele : sufletul renaşte sănătos.
      .Ghebosul“ dinZamolxe, — le spune  Popa, care vrea să-şi ducă până la   Somn potolit domnişoară Nona,
      că ar fi văzut pe dracul încuşi ie­  capăt „haiducia“ lui în cele sfinte,   somnul de floare nebună
      şind pe fereastra Popii zărise, pro­  acuză pe bătrânul cu sufletul ilu­  vânt blând să ţi-1 împrăştie pe pământ...
      babil pe Nona, în haina ei roşie, în  minat, de sacrilegiul încendierii lă­ Fără durere rămân — şi nu mai strig —
      dimineaţa  aceea  când  i-a  scăpat  caşului sfânt. Fascinat de măreţia                          (p. 161).
      părintelui.                         martirajului  care  l-ar  suferi  prin   El pleacă în lume să se dea al­
        Episodul care urmează ne duce     moartea  sa  nevinovată,  acesta  ia   tora,  în  urma  lui  răsună  plânsul
      într’alt  mediu.  Suntem  în  camera  asupra sa îngrozitorul păcat. Sătenii Patrasiei,  care  a  înţeles  ceva  din
      gotică a alchimistului Wolf din Si­ înfuriaţi îl şi omoară. Străfulgerarea minunea petrecută în sufletul băr­
      biu, care rosteşte formule magice  de  sfânt  a  jertfei  Moşneagului  îl  batului  ei  —  „aici  s’a  întâmplat
      pentruca  să-i  reuşească  transfor­  iluminează şi pe Popă. Sufletul lui  ceva  ca  în  altar  când  vinul  se
      marea în aur a elementelor. La el   chinuit de îndoeli s’a vindecat:    schimbă  în  sânge  de  Dumnezeu“
      vine Nona, Doctor Universalis şi    „Pământ m’am văzut — vreau să înge­  —; şi a lui Radu, care sperează to­
      Maler. Toţi plânuesc urcarea noii                    nunchez lângă el.   tuşi că domnişoara Nona a scăpat,
                                                                                          ;
      credinţe în munţii Valachilor. Nu­  Nu e nimeni aici — să cânte?        pentrucă: „şt â să râdă atât de fru­
      mai  braţele  vânjoase  ale acestora   „Isus e Dumnezeul-miel,          mos“. In sângele lui tânăr încep să
                                          Isus e glie şi om,
      ar fi în stare să-i apere de merce­  Isus e copac“.                     mijească ademenirile Fiicei Pămân­
      narii catolicii, cari îi ameninţă. Dar                                  tului.
      oamenii aceştia comozi, perduţi în                                        Acestea sunt liniile exterioare ale
      silogisme scolastice nu îndrăznesc   In lume vreau să mă altoesc        acţiunii. Ele par simple ca liniile
                                          pe toate crengile.
      să plece între ciobani, cu catechis-  Paseri răsună                     prin care „Ţăranul zugrav“ din In
      mul  tălmăcit  şi  tipărit  de  Maler.   şi paşii mei cântă spre zările ce se desfac.   marea trecere închipuia tainele mari.
      Nona  promite  să  facă  ea  această   Pe-aici prin uşa aceasta ies din mine   Dar  în  interiorul  lor  se  frământă
      faptă. Intre sufletele acestea atât de   — om fără nume — viu — şi sărac —  suflete şi patimi, se încheagă sim­
      absente, Radu, feciorul popii, este   De mult un vârtej                 boluri pline de o poezie aspră, ca
      un şivoiu de munte, care se rosto­  mi-a pustiit sângele.               sufletul  istoric  al  naţiei  de  pe  a-
      goleşte  sglcbiu  şi  sălbatic  printre   Acum dimineaţa s’apropie de pământ   ceste plaiuri.
      nepăsarea stâncilor.                cu linişte“.        (pp. 164- 165)    Dar  despre  toate  acestea  —  în
        După „lntermezzo'-ul acesta li­                                       numărul viitor.
      niştit şi luminat de umorul ştrengă­  Trecerea prin  sângele lui a is­   Notă:  In  numărul  trecut  s’au  strecurat
      resc  al  lui  Radu,  întrăm  iarăş  în   pitei  Fiicei  Pământului  i-a rămas   două  greşeli  de  tipar  regretabile.  Dau
      fierberea dramei. Povestea episodu­  ca o amintire îndepărtată. Intre el,   rectificarea lor pentruca cetitorii, îndeosebi
                                          cel chinuit de ademenirile Nonei,
                                                                              cei  cari  nu  cunosc  opera  poetului,  să
      lui  care  urmează,  „Clopotele“,  e                                    poată  înţelege  fraza:  La  pagina  114,  col.
      scurt!  La  popa,  care  aşteaptă  pe   dornic  de  „haiducie  cu  duhul“  şi   II. în citatul dela mijloc, in loc de Porunci
      Nona în stână, în noaptea răcoroasă   noua  lui stare sufletească — i-se   să  se  citească:  Prunci;  iar  la  pagina  114,
      de toamna, Fiica Pământului vine    pare o prăpastie de-un veac. Când   col. I., rândul 13, de sus în jos, în loc de
      iarăş cu toată ispitele ei. Ea îl con­  Radu îi aduce, plângând, vestea  procesului să se citească: poemului I. B.
      vinge  să aprindă  biserica ridicată
      de curând, ale cărei clopote cântă
      în munţi:                                                                        DĂR± DE SEAM_Ă
                    Nona
      .Cupa  celor  o  sută  de  fericiri  păcătoase      V  A   D  U   L    H  O   Ţ  I L  O   R
      ţi-o aduc.
      Ca un fruct copt mă smulg                                  Roman — de Vasile Savel
      din crengile nopţii
      pentru rnânile tale aspre.            Titlul romantic al cărţii dlui Sa­  ducul  vremurilor  patriarhale  cu
      Tu eşti sărac
      nu mă doreşti ?                     vel îţi evocă în minte cărţile dragi  pletele strălucitoare răsfirate până
      Ia-mă ! Sfârtică-mă.                ale copilăriei, când povestea vieţii  pe umerii largi şi cu ochii cari se
      Fiica pământului sunt               lui Tunsu Haiducul sau lancu Jia­  întrec în schinteiere cu jarul piet­
      pentru tine pământul mi-1 desfac.   nul pitită pe subt bănci, se ascun­  relor scumpe ţintuite pe armele dela
      Nu lăsa clipa din palme să-ţi curgă ;
      Am suflet şi eu, dar numai adânc    dea sfioasă între scoarţele plicti­  brâu. In dosul titlului simţi parcă
      in amieze de noapte                 coaselor  cărţi  de  şcoală.  înainte  tropot de copite, zăngănit de săbii,
      atunci mi-1 adun de snb cer         de-a  o  răsfoi,  te  aştepţi  parcă  să   şuier clocotitor de voinic şi între­
      cum florile rouă şi adună.          se  zugrăvească  în  dosul  literelor  gul echou al literaturii haiduceşti
      Ţi-1 dau ţie — chinuitule sub lună ;
      neacă-ţi în el turburatul tău rost 1  mărunte un tainic miez de noapte,  de-acum  un  sfert  de  veac.  Cele
      O, şi trupul ţi-1 dau               scăldat  în  apă  bălaie  de  lună,  la   dintâi  rânduri  vin  însă  să  te  des-
      calcă-1, sdrobeşte-11               marginea unei poieni, iar din pânza  mintă. Acţiunea se petrece în tim­
      Vei fi stăpân singur, înalt,        umbrelor tăcute de-odată cu chio­  pul războiului mondial, iar vremu­
      peste minunea ce-am fost
      peste minunea ce sunt,              tul  voinicesc,  să  isbucnească  în   rile moderne nu mai sunt potrivite
      iar  odată  te  vreau               salt jucăuş de armăsar răsfăţat, hai­ „haiducitului“ de codru. Haiducia
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12