Page 5 - 1926-12

21 — 111 1926-------------------------- - - - - - - C O S I N Z E A N A - --------------------------------- Pag. 125

rului. Acesta îi purta încă ciudă I A R N Ă — Amărâtu-i bată-1 corbii, gândi
ascunsă, mai puternică la Luxţa ce Tănase aşezându-se jos lângă o
pândea acum, cu aruncări repezi de Iarna şi a 'nceput domnia. răchită uscată jumătate, cu o traistă
priviri, pricepând mulţumită gestu­ pe genunchi, scoţând încet o bucată
rile muteşti ale celor doi, dând Roiu de fulgi căzură *n zori, de mămăligă rece, tare, şi câteva
ghionturi bărbatului care nu price­ Chiotind de bucurie cepe albe.
pea ce are cu el. Peste veştedele flori. — Tănase, Tănase, n'auzi ?
Paulina ieşi întorcându-se cu — Aud domnu’şăf, răspunse stra­
cafele. Nouri poposesc pe creste, ja iute, sărind fn sus.
— Mâine avem nuntă în sat, Iar la stâna de pe Grui, — Pas alergător la domnul notar,
întrerupse tăcerea, Luxiţa. Trist se leagănă o tidvă să mă aştepte pe înserat.
Paulina încuviinţă, găsind nimerit Prinsă 'n gardină de-un cui — Poruncă.
să meargă mai târziu, împreună, să Şi Tănase îşi strânse merindea,
privească petrecerea ţăranilor.
Urlă crivăţul sălbatic, pornind încet pe drum, muşcând
— O să fie interesant Socrul se din palmă un glonţ de mămăligă,
laudă de mult cu o nuntă de po­ Tot cuprinsu-i un pustiu; fără grâbă, ca omul ce n’are de
mină Codru 'ntinde albe braţe, perdut şi nici de câştigat.
Vorbind, femeile se priveau stân­ Goale, 'n largul argintiu. In urmă — gânditor — cu ochii
jenite, aproape nemulţumite. în scândurile înegrite ale tavanului
Nu se puteau suferi, şi totuşi se Speriată o căprioară afumat, pe care muştele îşi plimbase
căutau des, îşi priveau amănunţit S’a oprit sub fagii groşi, an cu an nestânj nite, activitatea,
rochiile şi găteala casei, duceau jandarmul rămase aţipind.
luptă tăcută, mulţumite când una Pe când stropi de rouă’nghiaţă, In drum, în faţa unei case, straja
putea să micşoreze, să descopere Prinşi în ochii ei frumoşii... se opri strigată.
ceva celeilalte.
I. Gr. Marin- Slujeru — Încotro Tănase?
Sgomotul bărbaţilor traşi mai la
o parte lâncezea. Stârcea era nerăb­ — Domnu’ şâf..
dător, notarul aproape dormita, mi- Şi Tănase, necăjit, plecă mai
rându-se în sine că se găsea treaz departe cu un gest vag din mână.
la o oră aşa târzie. Numai eu am ştiut să mulţumesc Nevasta perceptorului întră în
pe oricine.
Alecu Stârcea era un omuşor casă nemulţumită.
îndesat, cu un cap mare aşezat Şi'ntr'adevăr ştia. *
dintr'odată pe umere puternice şi Luându-te bine cu boerul, bine o Luxiţa se ridică cea dintâi.
late, cu mustăţile groase ca de ge­ duceai, erai susţinut, avansat.
neral rusesc, pe care, mai totdea­ In ziua aceia chiar, de cu noapte Stârcea şi Paulina îi întovărăşi
una şi le răsucea cu mişcări iuţi vânturase satul după muncitorii bo- o parte din drum. Notarul întrase
şi scurte, mândru de ele, având o eraşului. ostenit în iatac, uitând pe cei doi,
nemaipomenită împotrivire contra A umblat o zi în satul pustiu, ce se înapoiau împingân d uşor por­
sclivisiţilor dela oraşe ce-şi râdeau stârnind colbul fierbinte al uliţe­ tiţa grădinei.
podoaba dată de natură, cum îi lor, prin ţarinele ploate de soare. Noaptea năvălea.
plăcea să-şi încheie adesea, nemul­ Mulţi n'auzeau, dar cei mai mulţi, Un vânticel liniştit, încărcat de
ţumirile. datori ’ vânduţi boerului, trebuiau răcoarea unor ploi de prin alte lo­
Deşi trecut de treizeci şi cinci să-şi uite ogoarele lor, să plece curi, scutura frunzele, aducea de
de ani, câţi i se socoteau, era ne­ unde li se arăta. devale, din luncă, un miros ascuţit
însurat. In urmă, el se simţi obosit, şi cum de trifoi crud.
li plăcea lui să stea astfel, bur­ ajunse acasă, găsi potrivit să go­ Păşeau strânşi unul în altul, în­
lac, să nu aibă stăpân, şi nici slugă lească câteva păhăruţe cu rachiu tare, fioraţi de adierea răcoroasă, şop-
la nevastă să fie. apoi, gânditor, sfărâmând în dinţi tindu-şi întretăiat în urechi, căzând
Sosise chemat de ordine superi­ o ţigare se întinse pe pat, care-1 în iarbă ca un fruct copt şi uitat
oare, din părţile muntoase din jos, primi cu un ţipăt ascuţit de arcuri prea mult pe creangă.
de prin Gorj, iar nevoile slujbei ruginite. Luna cernea mereu, mereu, razele
l-au oprit în meleagurile acestui - Şi doar i-am spus... Tănase, de argint topit, peste tot şi toate...
sat moldovenesc svârlit între un beţivule, unde eşti, trăsnite-ar cu
deal şi un câmp, departe cale de cine te a pus strajă în Râpeanca.
jumătate zi de oraş. — Aici, trăiţi domnu’ şâf, răs­
Se simţise străin la venire. punse un glas înecat, slab, cu tre­
Vremea îl apropiase de toţi, se săriri îngrijate în voce.
împrieteni cu locurile, îl cunoscu — De ce n'ai uns patul...
maimarilor ce-1 preţuiau, căci îi — Am umblat după muncitori.
serveau conştiincios de cum sbâr- Ce’s vinovat, abia picai.
nâia telefonul. — Să taci. Ordinul e ordin. Ştii
— Câţi jandarmi n'au trecut pe ce-i ordin mă? Ordinul este... care...
aici, gândea dânsu', uitându-se în — Aşa să fie domnu’ şăf, îngână
vrafurile de hârtie colbăită, din straja trăgându*se încet, afară, pe
rafturi. uşe.