Page 9 - 1926-14-15

4—IV. 1926 ----------------------------- C O S I N Z E A N A Pag. 153

rostindu-se numele lui Isus, al Prea-
bunului strein. S P R E G O L G O T A
Ei vorbesc câ streinul va învia
la noapte. Se tem şi se duc pază — Schiţă de Paşti —
la mormântul lui. de SABIN G. TRUŢIA
Inima Iui Ilim se deschide bucu­
riei ca o floare razelor calde de Poporul îndemnat de fariseii cari Un altul îi smulse trestia din
soare. Chioteşte plin de veselie la mişunau prin gloată, incepu să strig : mână şi începu să-l lovească în
minunata veste. — „Răstigneşte-1“ !.. creştet. Ghimpii cununei de spini
Sold aţii îl alungă, dar p1 se re­ Pilat ezita... Era deplin convins, întrară mai adânc. Sângele proas­
întoarce tiptil ca o pisică. S’ascunde că Isus Nazarineanul, nu este vi­ păt ţâşni acum nestingherit. Isus
după un arbore din apropierea novat. Dar vuietul poporului ade închise ochii trudit.. In aşteptarea
mormântului şi aşteaptă. E plin de menit de farisei creştea mereu, lu lov turilor ce curgeau tot mai dese,
bucurie şi credinţă. ârd proporţiile unui uragan.,, şi faţa i-se contrasta dureros.. Solda­
Ilim adoarme. str gătele de „răstigneşte-1 1... nu ţii hohoteau... iar profetul blând d n
Deodată e trez't de-o voce sfân­ mai conteneau. Nazaret murmura încet:
tă. îngerul Domnului a răsturnat Pilat îşi aţinti spre gloată privi­ — „Poporul meu,., poporul mru,..
piatra de pe mormânt şi Isus a în­ rea dispreţuitoare şi îi şopti „cen­ ce ţi-am făcut“?..
vins moartea. turionului“ o vorbă... Acesta ridică
Inima lui Ilim bate să-i spargă suiiţa’n văzduh, în semn, că „De-
micuţul piept. regătorul“, vrea să vorbească. Vu­ G.oata porni ., Soarele îşi revărsa
El Ta văzut şi- i zâmbeşte blând: ietul amuţi... Şi prin liniştea ce stă­ din belşug potopul de raze aurii
„Du-te şi vesteşte minunea. Nevi­ pâni o clipă, se auzi sonorul glas peste bătrâna cetate. Văzduhul în­
novăţia va fi crezută“. întrebător al deregătorului roman : călzit era plin de mireasma pomi­
Ilim se simte cu aripi. Se gră­ — „Să răstignesc pe împăratul lor inflor ţi. Streinii sosiţi de cu­
beşte să vestească oraşului bucuria vostru“ ?... rând în Jerusalim, priveau miraţi
lumii: „Christos a înviat“. Şi fariseii răspuns* ră într'un g'as spre convoiul ce înainta încet spre
Pe la ferestre s’arată grăbite ca­ clocotitor: „Golgota“... Fariseii îşi zirrbeau cu
pete de oameni. Ilim, li se pare — „N’avem împărat,... decât pe înţeles.., In sfârşit, vor fi scăpaţi
un înger. Credinţa şi nevinovăţia Caesarul“ !.. pentru totdeauna de „omul“, ce le
i-au ţesut în jurul capului o diademă Pilat se’ntoarse-acum spre „Na- pricinuise atâta nelinişte... Set ta
de aur. Toţi cari îl văd îi răspund: zarinean“ şi i z>se : lor... ştirbită prin învăţăturile amă­
„Adevărat c’a înviat“. — „De-ce nu vrei să vorbeşti“?.. gitorului din Naz3ret, se va ridica
Un soldat îl zăreşte şi îi aruncă Peste faţa plină de vânătăi a iarăşi la mărirea din trecut Po­
o săgeată în spate. Ilim se clatină b ândului profet din Nazaret trecu porul va fi al lor.,, şi de odată cu
dar nu se opreşte. Sângele îi curge un zimbet trist, dar nu răspunse. el., va curge din nou aurul şi mul­
şi roşeşte pământul, dar el îşi con­ Iar poporul striga din răsputeri: ţumirea...
tinuă drumul să vestească întregu­ — „Răstigneşte-1 1., răstigneşte-1 pe
lui oraş că, „Christos a înviat“. El“!. Subt apăsarea lemnului greu, Na­
S’a rostogolit apoi pe pietrile Deregătorul mai ez’tă o vreme, zarineanul imbrânci.
străzii. Dându-şi sufletul vestea ce­ apoi spălându-şi mânile în tava de — „Ridică-te'L — îi strigă sol­
lor din jur: „Christos a înviat“. argint ce i’o întinse „sclavul Dac“, datul încruntat.
Era atâta fericire în credinţa lui mai spuse pe gânduri: Isus făcu o sforţare, dar muş­
şi atâta credinţă în nevinovăţia lui, — „Eu nu sunt vinovat de sân­ chii slăbiţi de bătăi se frământau
că toţi au crezut şi i-au răspuns : gele acestui drept“!.. zadarnic.
„Adevărat c’a înviat“. — „Sângele lui asupra noastră“!, — „Ridică-te... îţi zic“!.. — ş>’n
— strgă acum poporul infuriat . clipa următoare biciul isbi furtunos
în trupul istovit.
M I E L D E P A Ş T I Soldaţii râdeau hohotind... Isus, Nazarineanul gemu... îşi ridică
îmbrăcat în haină mohorâtă, îi ochii rugători spre „centurionul“
Din toată curtea râde câte o floare, vea cu milă. De subt cununa de care-1 pnvea cu milă,.. în timp-ce
Din toată curtea plânge câte-un miel spini, stropii de sânge isvorau me­ buzele invineţite îi murmurau: nu
îşi plânge turma lui de pe răzoare reu, prelingându-se de-alungul o- pot... nu pot...
Ce’n iarba verde paşte fără el. brajilor învineţiţi. Soldatul ridică iarăşi biciul de
— „Ha... ha“!.. plumb în aier, gata să lovească.
Se gată'n juru-i lumea de'nviere — „Loveşte-1'!.. — pumnul greu — „Opreşte-te“!. — îi strigă
Si nici n’aude plânsul trist al lui, al servului căzu isbind, în trupul Centurionul.
El moare măne’n crâncenă durere ch'nuit. Isus oftă cutremurat. Subt Soldatul râmase înmărmurit,., cu
Şi n’a stricat în viaţă-i nimănui. pleoapele obosite licăriră două sch’n- mâna ridicată.
tei... şi lacrimile începură să curgă,
Iu cel ce-ai fost ca mielul din ră- contopindu-se cu stropii de sânge Un om ce venia dinspre câmp,
[zoare, închegaţi. se apropia de gloată încet.
La fel de blând, nevinovat la fel, # Ha... ha!.. Priviţi-1.,. par’c’ar fi — „Cine eşti tu“?.. —îl întrebă
Şi ne-ai durat din chinu ţi sărbă­ un rege“!.. Centurionul.
toare Şi îngenunchind înaintea Iui, sol­ Streinul se uită in jur buimac şi
Isuse, Tu, îndură-Ie de el. datul îi zise batjocoritor : răspunse sperios:
Ecaterina Pitiş — „Bucură te împărate“!.. — „Sunt Simon Cireneul,... dar

t.