Page 5 - 1926-14-15
P. 5
4—IV. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 149
III.
V I S U L L E N U T E I
în seara acelei zile, înainte de
Poveste pentru fetiţe de patru-spre-zece ani, potrivită şi culcare, a îngenunchiat înaintea
pentru femeile mai în vârstă patului, ca să-şi zică »Tatăl nostru“
N şi „îngerelul“; La „Tatăl nostru“
de S E P T I M I U P O P A făcu două greşeli, iar „Ingerelul“
n’a putut să-l zică decât pe jumă
I. după ce şi-a învăţat lecţiile, s’a a- tate. N’a simţit o uşoară bătaie din
pucat să citească povestea despre aripi deasupra capului, ca în alte
Lenuţa este o fetiţă bună, cuminte Ileana Cosinzeana, cea măiastră şi seri, când după „Ingerelul“ îşi fă
şi ascultătoare, aşa cum s’ar cădea cu părul de aur. Cum Lenuţa are cea o sfântă cruce.
să fie toate fetiţele. Pentru bunăta un suflet bun şi curat, când smeul — Ah, sunt prea agitată, — îşi
tea ei o iubesc nespus de mult atât a furat pe Ileana Cosinzeana a sim zicea... — Dar... o să-mi treacă,
colegele de şcoală cât şl profe ţit că i-se strânge inima de durere mâne dimineaţă după ce îmi voiu
soarele. O iubesc şi părinţii ei ca şi a vărsat câţi-va stropi de lacrimi. spăla părul cu apă oxigenată...
pe-o primăvară dulce, pe care le-a
Dar când viteazul Făt-Frumos a
trimis-o Dumnezeu în căsuţa lor. scăpat-o din ghiarele smeului, pe O să mă duc la şcoală,
Lenuţa nu se ceartă cu nimeni, buze i-se întipări un drăgălaş zim- Cu părul meu de aur
îşi învaţă totdeauna lecţiile, iar bet de fericire. Râdea cu ochii şi Lăsat frumos pe spate...
caietele ei sunt foarte curate. Nu cu toată fiinţa ei. Aşa este Lenuţa,
întoarce vorba părinţilor. Vorbele ea se bucură şi de fericirea altora. Zimbia, îşi deschidea ochii, apoi
ce ies din gura ei sunt foarte cu Cine ştie prin ce întâmplare, a iar îi închidea, până seara târziu.
minţi, încât e o adevărată plăcere trecut apoi prin faţa oglinzM. înco- Abia către miezul nopţii simţi că
să stai de vorbă cu dânsa. lăcindu-şi mânile pe după cap, s’a i-se lasă o greutate pe pleoape...
Modestia ei e fără pereche. Nu privit şi acum prelung, zicându şi: ... De-odată, ca împinsă de-o pu
se plimbă niciodată pe „corso*. — Aşa va fi fost şi Ileana Co tere nevăzută, se ridică şi merse la
îşi zice: sinzeana... Şi în colţul stâng al bu dulap. îşi spălă părul cu apă oxi
— Legile şcolare nu permit unei zelor i-se ivi un uşor început de genată, apoi, huştiuluc în aşternut...
eleve să se plimbe pe corso. Eu mă zimbet. Când îşi trase plapoma, i-se păru
supun acestor legi. Şl-apoi, eu sunt că aude o şoaptă venită de departe,
numai de patru-spre-zece anişori. Dar, a fost un zimbet de scurtă urmată de un râs sarcastic:
Nu sunt fată mare. Eu trebue să-mi durată. în clipa următoare i-se ivi — Rău ai făcut Lenuţă că nu
o uşoară creaţă pe frunte, iar zim-
văd de matematică, fizică, geografie, te-ai mulţumit cu frumseţea pe care
chimie şi de franceză. Nici-odată betul pieri. Şi, îşi continuă firul ţi-a dat-o Dumnezeu... O să vezi
plimbările pe corso n’au înmulţit gândirii: ,ce ai să păţeşti...
cunoştinţele de matematică ale unei — Ah, dar părul meu e castaniu, — N’o să păţesc nimic, — răs
eleve. nu e de aur ca al Ilenei Cosînze- punse Lenuţa glasului venit de de
Ah, dar aproape am uitat să vă nei... Doamne, de ce nu am şi eu parte.
spun. Lenuţa mai e şi frumuşică. păr de aur? Aştepta cu înfrigurare să se facă
Obrajii ei sunt frumoşi ca ai sfintei Până acum, Lenuţa era totdeauna ziuă. Simţea, că mamă-sa o s’o să
Ecaterina de Alexandria, despre mulţumită cu sine. Avea părinţi rute pe creştet şi să-i zică :
care a învăţat la orele de religie. buni, sănătate şi frumseţe. Nici- — Ah, draga mamei, cât eşti de
Ochii ei sunt albaştri ca oceanul ' odată n’a dorit să aibă mai mult frumoasă cu părul tău de aur...
pacific de pe harta Americei, şi în decât aceste bunătăţi. Uneori, vedea — Şi apoi, — la urma urmelor,
cercuiţi cu sprâncene îmbinate. pe câte-o fetiţă cu haine mai fru — îşi zise zimbind şiret în întune
Pârul ei castaniu se lasă pe umeri moase ca ea. Dar, nu le invidia. ricul nopţii, — ce-o să păţesc? O
în bucle lungi, — un păr bogat şi — Eu sunt îndestulită cu hainele să mă ducă Făt-Frumos în palatul
frumos, pentru care multe fete o mele, — îşi zicea. — Mi le-au cum lui de aur... Dar eu o să duc cu mine
invidiază. părat doar.... scumpii mei părinţi... şi pe tata şi pe mama... Ah, ce
Câte-odată Lenuţa se uită în Cerca şi acum să alunge gândul bine va fi atunci...
oglindă. îşi încolăceşte mânile în părului de aur, dar nu putea. în In dreptul tereştrii se auzi de-o
jurul capului şi îşi zice: drăgise pe Ileana Cosinzeana, ca dată un sgomot surd, urmat de-un
— Mulţumescu-ţi Doamne, că pe-o soră, — şi dorea să aibă păr pocnet. Fereasta se deschise larg,
m’ai făcut frumoasă. Eu o să fiu de aur, ca ea. Era o dorinţă ne ca de-o mână nevăzută. Un smeu
recunoscătoare pentru acest dar al bună, căreia nu putea să-i reziste... cu şapte capete îşi făcu intrarea...
tău. îmi voiu face frumos şi sufle De-odată îi căzu privirea asupra Lenuţei îi tremura cămăşuţa pe
tul, aşa încât frumuseţea mea tru unei sticle ce era aşezată pe du trup şi sângele în vine. îşi vâri re
pească să fie o adevărată oglindă lapul din apropierea oglinzii. Era o pede capul sub plapomă. Inimuţa îi
a frumuseţei şi curăţeniei sufletului sticlă cu apă oxigenată, pe care bătea, de credeai că vrea să iese
meu. mamă-sa o cumpărase ca să schimbe din piept. Simţea că-i amuţise şi
culoarea unei stofe de lână. graiul...
II. — Bravo, — făcu Lenuţa, bătând Dar, ce folos! Smeul se apropiă
vesel din palme. O să am şi eu păr de pat, ridică plapoma şi îşi fixă
Şi acum, după-ce cunoaştem pe de aur, ca Ileana Cosinzeana. cei şapte ochi (căci avea numai
Lenuţa/să-i spunem povestea. Ştia, că apa oxigenată dă părului câte-un ochiu la un cap) asupra
într’o după amiază de primăvară, o culoare blondă, aurie... Lenuţei şi îi grăi;
