Page 6 - 1926-14-15
P. 6

Pag. 15«                           ----- C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - -  ----------------------------4—IV. 1926

               —  Ah, te-am găsit, scumpa mea  cu cei şapte ochi ai iui. El, aşa se   ridicându-se,  porni  cu  sacul  de-a
             lleană  Cosinzeană...  De  mult,  de  vede, e un smeu modernizat, ca smeii  umăr spre palatul cel de marmoră.
             mult te caut...                    din piesele lui Victor Eftimiu... Dar   —  Tată! Mamă! Nu mă lăsaţi...
               După  opintiri  mari,  Lenuţa  îşi   eu, sunt un Făt-Frumos veritabil, şi  ţipă Lenuţa ca din gura şarpelui...
             recăpătă graiul. Cu ochii scăldaţi în  ştiu, că părul dumitale e castaniu.
             lacrimi şi silabisând cuvintele grăi  Intr’o clipă de nebunie l-ai spălat              IV.
             smeului:                           cu apă oxigenată.. Complimentele      ...Şi...  se  trezi.  Lângă  patul  ei,
               —  Scuză, smeule, dar eu nu sunt  mele, stimată Domnişoară.          mamă-sa, o privea îngrijorată.
             Ileana Cosinzeana... Eu sunt Lenuţa,  —  Făt-Frumos, Făt-Frumos, —       —  Ce-ai visat, draga mamei?
             elevă în clasa a treia secundară...  strigă acum Lenuţa cu glasul celei   — Ah, mamă, — răspunse Lenuţa
               —  Vorbe goale, — făcu smeu),     mai cumplite disperări, văzându-1  tremurând  şi  aruncând  o  privire
             spumegând  de  mânie.  Pare-că  eu   că vrea să dea pinteni calului. Ai   către dulapul cu apa ox genată, —
             n‘aş vedea frumosul tău păr de aur..,  dreptate! Eu sunt Lenuţa... Dar te  am avut un vis urât, urât...
             De ce mi-a dat Dumnezeu şapte ochi? rog aibi milă de mine... Scoate-mă   Lipindu-şi capul de sânul mamei
               —  Pardon, smeule, — reîncepu  din sacul smeului şi du-mă Ia mama sale, îi povesti visul... Apoi, ridi-
             Lenuţa, plângând cu hohot. Părul   şi la tata... Vai, trebue să mă duc  cându-se repede, fugi la oglindă...
             meu nu e de aur,... Culoarea lui e  la şcoală, că avem extemporal...      — Ah, ce păr frumos castaniu mi-a
             falsă... In realitate părul meu e cas­  Făt-Frumos se porni pe râs, apoi,  dăruit Dumnezeu, — strigă, veselă...
             taniu, dar, într’o clipă de nebunie   dete pinteni calului, strigând Le­  Ce bine că nu mi l-am vopsit! Ce
             l-am spălat cu apă oxigenată..      nuţei :                            bine că a fost totul vis... A fost un
               —  Să nu mai lungim vorba, —        — La ce să mai mergi Ia şcoală,  vis trimis de Dumnezeu...
             răcni acum smeul. îşi întinse apoi  frutnuşico? O să te vadă dirigenta   Un sărut dulce al mamei fu răs­
             vârful degetului celui mic, ridică pe clasei că ţi-ai vopsit părul şi o să-ţi  punsul...
             Lenuţa şi o vârâ într'un sac. Apoi   dea şeasă la conduită... Iar mama                  *
             legând sacul în dreptul grumazilor  dumitale, crezi că o să mai recu­     Ce  să  vă  mai  spun?  Lenuţa  a
             ei, aşa, ca să-i rămână numai capul  noască în dumneata pe Lenuţa cea  rămas aceeaş fetiţă bună, cuminte,
             afară, o înşfăcă fn spate, îşi întinse  de odinioară, cea bună, cuminte şi  ascultătoare şi modestă. Frumuseţea
             negrele-iaripi şi... pe-aici ţi-e drumul. ascultătoare ?               ce i-a dăruit-o Dumnezeu e şi as­
               Şi sburară, măre, sburară ca vântul  Şi în vreme-ce vorbele lui Făt-  tăzi o oglindă a sufletului ei curat
             şi  ca  gândul.  Străbătură  Europa,  Frumos se pierdeau în zare, smeul, şi frumos.
             Oceanul Atlantic, America, Oceanul
             Pacific şi ajunseră în ţara Smeilor,
             o ţară cu păduri şi câmpii frumoase
             şi cu un palat de marmoră în mij­ „Tribuna“ delà Sibiu ca revistă literară
             locul unei poieni... Era palatul sme­
             ului...                                                      de Olimpiu Boitoş                      t
               Oprindu-se  din  sbor,  smeul  se
             aşeză pe iarbă, în faţa palatului, ca   Se  ştie  că  întâiul  ziar  cotidian  şi nici stăruinţa, care aduce rezul­
             să mai răsufle. Dar, n‘apucă să se   românesc  de  dincoace  de  munţi,  tatul dorit.
             aşeze bine, când, dintr’odată se porni  respectând o tradiţie a publicisticei   Crezul era al vremii şi răspun­
             o suflare lină de vânt dulce. In zare  noastre, face loc în coloanele sale  dea  şi  unei  necesităţi  speciale  a
             se  ivi  un  călăreţ  frumos,  atât  de  şi preocupărilor din domeniul lite­  Ardealului lipsit de tradiţia literară
             frumos, încât la soare te puteai uita  raturii.                         a  celorlalte  principate  româneşti.
             dar la el ba. Şi era cu părul de aur.  Intr’adevăr „Foiţa Tribunei“, des­ Crescut,  ca  scriitor,  în  atmosfera
               —  E Fât-Frumos, — îşi zise Le­ chisă la întâiul număr al cotidianu­ ideologică  a  Junimii,  Slavici  era
             nuţa, inviorându-se la faţă.        lui şi păstrată consecvent în fiecare  pătruns  de  profundul  adevăr  al
               —  E  Făt-Frumos,  —  îşi  zise  număr, a avut funcţia unei reviste  principiilor  ce  călăuzeau  această
             smeul, scoţindu-şi buzduganul.      literare.  Ea  ne  aduce  aminte  în  societate în opera literară şi, caşi
               Călăreţul, ajunse în dreptul lor,  deosebi de întâiele publicaţii perio­ în alte privinţe, urmărea înrădăci­
             îşi opri calul şi aruncă Lenuţei o  dice ale deschizătorilor de drumuri  narea acestor principii în Ardeal.
             privire fugară. Apoi prinse frânele  în viaţa literară a celor două prin­  Fundamentarea literaturii culte în
             calului şi dete să plece.           cipate,  Eliade  şi  Asachi,  cari  nu  literatura poporală, care poartă pe­
               —  Făt-Frumos, Făt-Frumos — îi  erau numai gazete politice, sau de  cetea specifică a sufletului românesc,
             strigă Lenuţa desperată, scapă-mă  informaţie  diversă,  ci  publicaţii  era  singura  cale  bună,  după  cre­
             din  ghiarele  smeului...  Eu  sunt...   cari oglindeau şi mişcarea literară  dinţa lui, ce ne putea duce la o li­
             Ileana Cosinzeana...                a  vremii.  Evoluţia  lor  la  „Supli­  teratură originală şi în acelaş timp
               —  Vorbe goale, —răspunse Făt-  mente“, despărţite de corpul ziaru­ de valoare. De aceea postulatul su­
             Frumos,  zimbind  batjocoritor.  —  lui, a avut-o deasemenea „Foiţa*  prem pentru Slavici era cunoaşte­
             Scuză, Domnişoară, dar... dumneata Tribunei, care a apărut în ultimii  rea mai întâi a acestei literaturi a
             nu eşti Ileana Cosinzeana... Eşti Le­ trei ani de existenţă ai ziarului ca   poporului, lucrare săvârşită în bună
             nuţa, elevă în clasa a treia secundară... un supliment literar săptămânal.  parte  dincolo  de  munţi,  încă  de
               —  Dar  nu  vezi  părul  meu  de    Dar alte proporţii avea ziarul-re-  generaţia lui Cogălniceanu, care-şi
             aur?  —  mai  făcu  Lenuţa  scoţind  vistă delà Sibiu, pe care i-1 atri­  dăduse roadele binefăcătoare în o-
             un dureros geamăt.                  buim lui Slavici în întreaga lui al­  pera originală a lui Alexandri. 0-
               —  Să nu mai lungim vorba, grăi  cătuire.  Pornind  delà  început  în  pera lui Alexandri era idealul spre
             iarăşi  Făt-Frumos.  Eu  am  numai   numele  unui  crez  literar  hotărât,   care  trebuia  să  ne  îndreptăm,  pe
             doi ochi, dar văd mai bine ca smeul,nu i-a lipsit nici sistemul în muncă  care însă nu-1 puteam ajunge îna­
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11