Page 3 - 1926-14-15
P. 3

4—IV. 1926 ---------------I------------—  — C  O  S  I N  Z  E   A  N  Â  ------------------------------------------Pag. 14?


      ment  tradus  în  româneşte,  nu  are    Î  N  V  I  E  R  E
      la  îndemână  o  literatură  religioasă,      Nu răscoliţi în taina mea ca nişte furi
      creştinească  potrivită,  care  să  o  a-     Şi nu-mi zimbiţi viclean şi muşcător
      tragă,  să  o  intereseze,  şi  astfel  să    Din mii de ochi aprinşi,
      poată  avea  un  prilej  de  reculegere       Din mii de guri...
      sufletească  cel puţin în preajma  zi­        Plec înapoi de-acum;
      lelor mari ale creştinismului, a cre­       ■ — Nu mă ’ntrebaţi ce mi-a întors cărările de-odată. —
      dinţei  în  care  a  jost  botezată  şi       Plec înapoi, spre apa frământată
                                                    A râului vieţii...
      crescută.                                     înapoi
        Cele  patru-cinci  volume,  traduse         Spre clocotul nebiruit şi larg,
      şi  editate  pe  vremuri  de  societăţile     In care tu, nestăvilită undă,
      literare  din  Seminarjile  noastre  de       Alergi când înspre cer, când prin noroi
                                                    In ritmul bucuriei de viaţă...
      clerici,  —  unele  dintre  acele  opere
                                                    Plec înapoi, plec înapoi!..
      de  renumiţi  scriitori  streini,  sunt
                                                    ... Şuviţă răsvrătită, m'am desprins
      epuizate  şi  nime  nu  se  încumetă  să      Din râul larg — acelaş ori şi când —
      le  editeze  din  nou.  Originale,  avem      Şi ’n loc să cad, am năzuit să urc
      joarte  puţine,  abea  de  se  pot  numi      Spre soarele ce mă chema aprins
      începuturi.  Mai  nou,  scriitorul  G.        Pe înălţimi de gând. —
      Galaction  ne  ojeră  o  concentrată          Dar azi
      expunere a fundamentelor creştinis­           — Când desnădejdea-mi flutură'n obraz —
      mului în lucrarea sa de polemică:             înfrânt în însuşi miezul sfânt al vieţii,
      „ Piatra din capul unghiului“.                Cobor în fugă albele cărări
                                                    Ce m’au purtat spre culmile pleşuve
        Mărturisim  că  pentru  societatea
                                                    Cu tremur lucitor, din zări în zări...
      de  după  războiu  rămân  puţin  po­
                                                    Când mă întorc setos spre vechiul drum,
      trivite  cele  mai  multe  din  cărţile  de
                                                    Tot blestemul ce mi-a 'nflorit pe buze
      cuprins  creştin,  scrise  înainte  jie  şi
                                                    In bici de foc aşi vrea să-l împletesc,
      numai cu patru-cinci decenii.                 Şfn chiot prăvălatic şi nebun
        Pentru  a  te  apropia  de  sufletul        Cu şerpuiri de fulger să-l arunc
      omului cult de azi, sunt de lipsă alte        De-asupra mincinoaselor înalt uri, —
      căi, alte mijloace decât cele din tre­        Să piară toate ’n flacără şi 'n scrum l
      cut. Dar, în literaturile streine, au apă­    (...Hei, cine râde 'n mine-aşa amar                 N
      rut  lucrări  potrivite  pentru  ziua  de     Ca'n ziua răstignirii, pe Golgotha
      azi.  Traducerea  lor  ar  fi  o  însem­      Batjocura ne’ncrezătorului tâlhar?!)
                                                                      *
      nată  faptă  culturală.  Spriginul  unei
                                                    Nu răscoliţi în taina mea ca nişte furi
      literaturi  originale  de  aceasta  na­       Şi nu-mi zimbiţi viclean şi muşcător
      tură, ar fi una şi mai însemnată.             Din mii de ochi aprinşi,
        E nevoe să ne dăm seama ca să­              Din mii de guri.
      nătatea  morală  pe  care  o  admirăm         Joc păgânesc îmi curge azi în vine,
      la  alte  popoare  mai  înaintate  în         Şi simt întreagă bucuria humii
      cultură, nu s’a născut şi nu se păs­          Cum tremură şi cum musteşte'n minei
      trează  din  nimic,  că  ea  nu  e  posi­     Să cânte toate clopotele lumii!..
      bilă  fără  o  continuă  reflexie  a  o-      In vifore de glasuri curgătoare
      mului asupra sa însuşi, asupra lumii           Vestească în văsduhuri şi'n prăpăstii,
      şi  vieţii,  şi  că  această  reflecţie  nu   Că sfărâmând ispita ucigaşe,
      o  poate  exercita  ori  cine  fără  un       Omul,
                                                    Sa reîntors în viaţă din ruini,
      călăuzitor,  fără  o  lectură  care  să-i
                                                    Alăturea de bucurii să-şi poarte
      deştepte preocupările la ordin înalt.         Şi crucea
        La  pas  cu  înaintarea  noastră  pe        Şi cununa grea de spini...
      drumul  hotărât  al  culturii,  trebue        Să cânte toate clopotele lumii
      să  nască  şi  să  sporească  reflecţia        Vestind în larguri bucuria vieţii
      internă, intimă, care să-şi dea seama         Si omenescul înviat din moarte!
       de însuşi subiectul acestei culturi.          Şă cânte toate clopotele lumii
                                                     Şi sufletul — tămâie, — să mi-l poarte
         O literatură religioasă, creştină, în       împrăştiat pe bucuria humii...
       acest scop ar fi nu numai de-o mare
                                                     ...Să cânte toate glasurile vieţii,
       valoare etică şi socială, ci chiar na­        Să cânte toate clopotele lumii!..
       ţională.                                                                           Teofil Bugnariu
   1   2   3   4   5   6   7   8