Page 8 - 1926-26
P. 8

Pag. 256                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A   ---------------------------------------------  27—VI. 1923

              şi  făr’aşi  da  seama  de  ceace  face
              începu  să-şi  muşte  buzele  tranda­
              firii.  Maria  ţipă  de  durere  şi  reve-
              nindu-şi  in  fire,  plecă  hotărâtă  să-i
              vorbească lui Isus...

                —  „Rabbuni  !  Eu  vreau  iubirea
              ta !...“
                •— „Şi eu iubirea ta Mario!...“
                —  „Şi  cum  înţelegi  tu  aceasta
              iubire?...                                         Henriette Yvonne Stahl: Voica
                Peste  faţa  blândului  Nazarinean                            (Roman; ediţia II.)
              trecu  o  umbră  de  mâhnire,  apoi
              răspunse,  privind  stăruitor  în  ochii   In  literatura  noastră,  viaţa  ţăra­  vieţii  ţăranului.  Ea  nu  c’a  născut
              femeii.                             nilor  se  reflectează  diferit.  Era  o  însă  la  urmă,  după  ciocnirea  dia­
                                                  vreme,  când  materialul  uman,  pe  lectică  dintre  „teză“  şi  „antiteză“,
                —  ,Să  iubeşti  virtuţile  şi  să  u-   care îl poate furniza literaturii exis­  cum  se  potoleşte  valul  dupăce  se
              răşti  păcatul!  Atunci...  vei  dobândi  tenţa  omului  simplu  „dela  ţară“,  loveşte  ritmic  câtva  timD  de  cele
              şi iubirea mea !...                 legat  de  pământ  prin  durerile  caşi   două  maluri,  ci  a  apărut  mai  de
                                                  prin  bucuriile  lui,  se  nesocotea,  ca  timpuriu,  cu  Slavici,  deci  dela  în­
                Şi  Maria  a  înţeles  cuvântul.  In
                                                  un  motiv  de  experienţă  lipsit  de  ceputurile  Junimii.  împrejurarea  că
              sufletul ei sbuciumat se făcu lumină.   orice  valoare.  Pe  atunci  literatura  această  literatură  apare  în  Ardeal,
              Gândurile,  pătimaşe  îi  dispărură  ca   o  făceau  fii  clasei  boiereşti,  învăţaţi  unde  clasa  rurală  privilegiată  era
              prin  farmec  şi  în  locul  lor  se  să­  din  leagăn  să  cântăreascu  distanţa  streină  de  neamul  nostru,  şi  unde
              lăşlui  un  simţământ  necunoscut   ca  delà  cer  la  pământ  dintre  cate­  deci  naţ'a  nu  cunoştea  această  di­
              până  atunci.  Ingenunche  înaintea   goria lor socială, priviiegiatâ şi clasa  ferenţiere  în  sânul  ei,  explică  de-
                                                  slugilor,  legaţi  prin  fatalitate  de  o  ajuns  şi  putinţa  de  apariţie  aşa  de
              lui  Isus  şi  lacrimile  calde  începură   viaţă aparte, aceea de robi sau slugi  timpuriu a acestei literaturi.
              să-i  curgă,  prelingăndu-se  peste  —  o  categorie  intermediară  între   Ea  este,  îatr’un  timp,  mai  ales
              picioarele   blândului   Nazarinean.  vitele  de  muncă  şi  boierii  stăpâni.   produsul  fiilor  clasei  ţărăneşti,  cari
              Prin  mintea  ei  să  perindau  cu  iu­  Cazurile  de  încălcare  a  hotarelor   puteau  simţi  mai  bine  că  viaţa  ţă­
              ţeală  icoanele  nopţilor  de  voluptate   acestei  norme,  stabilită  tacit,  prin   ranului  nu  este  esenţial  diferită  de
                                                  forţa împrejurărilor, erau  numai ex­
              şi  pline  de  păcat.  Abia  acum  înţe­  cepţii.                       a  boierului,  ci  este  aceeaşi  viaţă,
                                                                                      numai  pe  un  alt  plan,  cu  o  altă
              legea  prăpastia  şi  noroiul  în  care   Intre  timp  revoluţiile  sociale  ale   intensitate  poate  şi  cu  un  alt  ritm.
              s’a  tăvălit...  Şi  Isus  îi  vorbea  cu   veacului  au  schimbat  faţa  societăţii.   Putea avea deci şi farmecul noutăţii.
              blâdeţă. Cuvintele lui pline de vrajă,  Scădea vertiginos distanţa care des­  Şi  aceasta  este  revanşa,  pe  care
              picurau  în  sufletul  ei  dornic  ca   părţea cei doi poli ai societăţii noas­  şi-o  ia  în  câmpul"  literaturii  viaţa
                                                  tre  rurale  (singura  asupra  căreia  ţăranului  faţă  de  a  boieralui,  care
              stVopii roditori. Pârul frumos si mă­
                                                  reflectăm  acum),  cu  tendinţa  de  a-i  stăpânea  şi  aici  în  întâia  epocă  a
              tăsos  i-se  despletise,  curgând  în   contopi, pentru a se produce o nouă  literaturii noastre cuite.
              valuri bogate.                      configuraţie,  topografică  -socială.
                 Potopul  nesecat  al  lacrimilor  ei  Transformările  reale  se  reflectează         *
              spălau  picioarele  Iui  Isus  şi  ea  le   şi  în  transfigurata  fictivă  a  reali­
                                                  tăţii,  care  este  literatura.  Printr’o   Romanul  „Voica“  aparţine  prin
              ştergea cu părul capului său.        atitudine  ideologică  orăşenească,   construcţia  lui  literară  categoriei
                 Şi  acum  Maria  era  fericită.  A-   poziţia  literaturii  faţă  de  clasa  ru­  ultime,  deşi  autoarea  nu  face  parte
               flase  în  sfârşit  calea  ce  duce  spre  rală  s’a  schimbat,  trecând  delà  un   din  clasa  rurală,  spre  care  şi-a  în­
               adevărata iubire.                  extrem  la  celelalt.  Suntem  într’o   dreptat  atenţia.  Aceasta  dealtfel  nici
                                                   epocă  de  suprapreţuire  a  acestui   nu mai este o condiţie astăzi.
                                                  element, vădită la fiecare pas, adecă   întâia impresie, pe care ne-o pro­
                                                  în  fiecare  rând  scris.  Este  literatura   duce  lectura  atentă  a  acestui  roman,
                                                  ţărănească  ditirambică,  când  până   este  puternică:  o  frescă a vieţii dela
                                                   şi  genurile  epice  primeau  o  infu-   ţară,  surprinsă  în  momentele  ei  cele
                                                   ziune  de  sânge  exclamativ,  de  odă,   mai  caracteristice.  Şi  nu  este  numai
                                                   nu  pentru  înfăţişarea  materialului   o  observaţie  femenină,  care  prinde
                                                   um^n  în  sine,  cât  mai  ales  pentru   şi  amănuntele  fulgurante,  ascunsă
                                                   sublinierea  valorii  etnice  a  vieţii  a-   în  dosul  acestui  tablou  cu  contururi
                                                   cestei categorii sociale.          plastic  reliefate,  prin  mijloace  de
                                                     Şi,  ca  să  fie  satisfăcută  par’că  stil  surprinzătoare  pentru  un  debut
                                                   schematica  teoriei  hegeliene,  am   literar,  ci  într'adevăr  şi  observaţia
                                                   avut  şi  o  a  treia  atitudine,  inter­  unui  orăşan,  care  se  trădează  bur­
                                                   mediară:  de  observaţie  obiectivă  a  lesc într’un loc: când ni se spune
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12