Page 8 - 1926-34-35
P. 8

Pag. 336                            - - - - - C  O  S  I N  Z  E  A  N    A  - - - - - - - - - - -  22 -VIII. 1926

             —  O pasăre nu doarme suspen­       —  Nu  găsim  aici  ceva  de-ale     —  Tu  eşti  o  fetişcană  dulce,
           dată în văzduh, ziseră rumurile.    gurei, ceva viermuşori, vreun pă-   drăguţă,  din  vremea  veche,  râse
              —  Trebuie  să  fie  o  vrăjitoare,   iajen?                          păianj n ţa. lei ce-ţi cade în mână,
           şopti şoricica, care tocmai venise     Piciorul caprei şi pătrunjelul nu   mu'ţumindu-te  cu  atâta.  Apoi  te
           iară.  Să  aşteptăm  până  se  lumi­  scoteau o vorbă, erau cât pe ce să   duci acasă şi laşi să te desmlerde
           nează bine, poate atunci om vedea  se veştejească, de frica de a nu-şi   bârbăţelul  şi  plozii.  Eu  îţi  spun
           cum stau lucrurile.                 pierde  oaspele.  Şoricica  o  luă  la   drept, sunt croită din altă stofă. Nu
              Şi,  câni  răsări  soarele,  văzură   sănătoasa,  ca  să-şi  puie  pielea  la   dau două parale pentru alintări, dar
                                                                                    am poftă. Îmi place carnea,., carne
            minunea: între vrejii piciorului ca-   adăpost, dar ramurile lungi de pe   frumoasă,  gustoasă, de  muscă. Şi
            prii şi ai pătrunjelului, erau prinse   trunchiurile copacilor, grâiau între   multă... Nu cer nimănui, nimic, ci'mî
            în lung şi’n lat, o sumedenie de fire   ele  că  tocmai  venise  un  păiajen,   procur singură ce-mi trebuie. Dacă-
            subţiri, cari străluceau la soare de-ţi  minunat de frumos, care-şl ţesuse   mi merge bine, am eu singură tot
            era mai mare dragul. Alte fire tre­  mreaja, în noaptea trecută.
            ceau de-a curmezişul şi formau cer­   —  Nu văd nimic, zise graurul, şi   meritul şi toată bucuria;' dacă-mi
                                                                                    merge rău, nu mă bocesc nimănui.
            curi cari porniau dela mijloc, lăr-   sbură de acolo.                   Ar  fi  bine  să  fe  multe  femei  ca
            gindu-se necontenit.                  Păiajiniţa îşi dăduse drumul cu   mine.
              —  Ah ! zise şoricica, acum pri­  iuţeala fulgerului, lunecând pe dunga   —  Eşti  grozav  de  crud?,  z se
                                                                                                                  :
            cep. Aici la mijloc a stat, dar unde   unui  fir;  se  culcase  la  pământ  şi
            o fi acum?                          rămăsese ca moartă. Acum se urcă    şoricica                      :
                                                iar la loc, se aşeză in mijlocul re­  —  Prostii! răspunde păi?jin ţa.
              —  Aici sunt, răspunse păiajiniţa
            de subt o frunză. Nu pot suferi ra­  ţelei, întinzându-şi alene cele opt  Suntem  toţi  la  M.  Nu  sunt  mai
                                                                                    rea decât cei mai mulţi. In ce pri­
            zele  prea  puternice  ale  soarelui.   picioare.
                                                  —  Putea să iasă urât de tot, zise  veşte  piciorul  caprei  şi  pătrunje­
            Cum îţi place isprava mea? de alt-                                      lul,  ei  se  ceartă  pentru  fluturi  şi
            minterea nu sunt încă gata.         ea, dar acum îmi vine mie rândul.
                                                  Chiar în clipa aceea se apropie  albine  şi-şi  fură  lumina  şi  aerul,
              —  Tii!  zise  şoricica,  îţi  spun   o  muscă  micuţă,  care  veni  drept  decâteori pot.
            drept, ţi-ai durat un cuib ciudat.  către mreaja de păiajen; se izbi de   —  Foarte adevărat, zise pătrun­
              —  Cuib încolo, cuib încoace, zise  firele vrăjmaşe şi rămase spânzu­  jelul.
            păiajiniţa. Voi aţi vorbit de cuib,   rată.                               —  E  o  femee  de  o  inteligenţă
            nu eu. Tu te gândeşti mereu că eu     —  Asta e o arvună, zise păiaji­  uimitoare, adăogă piciorul caprei.
            sunt o biată femeie prăpădită, moa-  niţa triumfătoare. Cu fălcile îmbui­  Dar  şoricica  nu  se  astâmpără:
            leşe, ca tine şi ca celelalte. Vă în­  bate de otravă, muşcă musca, lă­
            şelaţi.  Ce  să  fac  eu  cu  un  cuib?   sând-o  moartă  pe  loc;  apoi  o  în-   „Ai un turne atât de urât!“
            mă  simt  foarte  bine,  aici,  subt   hăpă.  A~eeaş  soartă  o  avură  alte   —  N’am ce face, răspunse pă­
            frunză. Aici e umbră şi-i bine. Fi­  trei  muşte,  cari  se  prinseră  în   iajiniţa.  Mi  l’au  hărăzit  oamenii,
            rele de sus, sunt cursa mea; acolo   mreajă.                            fiindcă duc în fălci puţină otravă.
            prind muştele. Cum s'o înoura pu­     Păiajiniţa erâ acum sătulă. Mai   De bietele muşte, pe care le prind,
            ţin, mă apuc iar de lucru.                                              li pare grozav de rău, deaceea ucid
                                                multe insecte mici, care îi se mai   orice  muscă  care  lise  aşează  pe
              Curând  după  aceea,  soarele  se   prinseră  în  mreajă,  le  lăsă  să  se
            ascunsese subt nouri, epoi veni o   bălăbănească acolo, fără să se mai   nas. Cum e fusta, aşa şi nădragul.
            bură  uşoară  de  ploaie.  După  ce   uite măcar la dânsele. Văzând însă   Totul e mai formă şi faţadă. Dealt-
            stătu ploaia, păiajiniţa ieşi de subt   că vine iar o muscă chipeşă, grasă,   minterea nu m’aşi împotrivi să-mi
                                                                                    schimb numele. Ai pnteâ să-mi zici
            frunză şi-şi întinse cele opt picioare  o  muşcă,  o  prinse  în  laţ  şi  o  a-   ţesătoare,  dacă-ţi  place  mai  bine.
            în aerul umed.                      găţă într’un colţ, ca merinde de re­  Numele  ăsta,  îl  poate  rosti  o  da-
              Apoi porni la lucru.              zervă.                              micelă  ca  tine,  fără  să  leşine,  şi
              Vedeau toţi cum trăgea din par­     —  Poate să-mi prindă bine, dacă   mie mi-ar prinde bine, fiindcă ni­
            tea de jos a trupului o mulţime de  vin vremuri grele, zise ea.         do gânganie din lume nu ţese atât
            fire subţiri. Apoi începu să le res­  —  Fo?rte cuminte, zise şoricica  de fin ca mine.
            fire cu pieptenii ce avea la vârfu­  Este  cel  întâiu  cuvânt  al  tău,  ca-   —  Asta  o  fi  aşa,  zise şoricica,
            rile  picioarelor.  Dupăce  pieptănă   re-mi place. Altminterea, trebuie să
            firele, le răsuci la olaltă, formând   ţi-o spun, nu-mi plac metodele tale,   dând din cap. Dar şade urât, ceeace
                                                                                    faci  tu,  şi  apoi  eşti  de  o  hâzenie
            aţe  groase  pe  cari  le  prinse  una   Eşti  prea  vicleană.  Apoi  te  folo­
            lângă  alta,  în  locurile  unde  i  se   seşti  de  otravă,  ca  şaipele.  Asta   neiertată.  :
                                                                                      Păianj  n ţa  râse:  A,  de  asta  e
            părea că a rămas vreo des Irzătură,   nu-i lucru cinstit.               vorba. Ia’te uită dragă madam şoa­
            ori unde reţeaua părea prea slabă.    —  Crezi? întrebă păianjiniţa în   rece, îmbrăcămintea mea e prac­
            Toate firele erau unsuro?s  şi lipi­
                                     i
            cioase, aşa că muştele ce se apro­  batjocură.  Nu  cumva  asta  e  mai  tică. Straiele mele, sărăcăcioase, ce­
                                                rău  decât  ceeace  faceţi  voi.  Tu  nuşii, se potrivesc cu munca mea.
            piau, trebuiau să se prindă. In cursul  suni din trâmbiţă, când te aproprii  Slavă Domnulu* ; nu trebuie sâ mă
            zilei, reţeaua fu gata şi toţi se mi­
            nunau cât era de drăguţă.           de pradă.. Nu-i aşa,cinstite şoarece? gătesc ca celelalte-, care se împopo-
                                                  Aşa face-o dacă aşi avea trâm­
                                                                                    ţoneazâ  ca  să  aibă  noroc  în  dra­
              —  Acum am aranjat totul, zise    biţă, zise şoricica. Eu, slavă Dom­  gaste, să flirteze şi să se îngâmfe
            păiajiniţa.                         nului, nu sunt hoaţă şi ucigaşă, ca  Unei femei cum se cade ar trebui
              In  clipa  aceea  veni  un  graur  şi   tine. îmi adun nucile, ghinda şi ce  să-i  fie  ruşine  să  facă  aşa  ceva.
            se aşeză în vârful uneia din ramu­  se mai nemereşte, dar n’am făcut  Dar, desigur, idioţii mă dispreţuesc
            rile de plop.                       niciodată vreun rău cuiva.          pentru haina mea simplă. Las’să se
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13