Page 9 - 1926-34-35
P. 9

22-VIII. 1926                                C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                         Pag. 337

     bucure. Mie nu-mi pasă de dânşii şi  fiecare zi o mulţime de păiajeni. E  frumoase,  şi  are  să  fie  o  cinste
     îi mănânc când mi se prind în mreajă. drept că sunt mult mai mici decât  pentru mine să vi-le pot oferi mâine,,
       Şoricica plecă, dând din cap, în   tine, dar totuşi foarte drăguţi. Poate  ca  să  vedeţi  că  numai  drag)stea
     vreme ce pătrunjelul şi piciorul ca­ găsesc  unul  mai  chipeş.  Am  să  i   mă mână.
     prei şoşoteau, iar păiajiniţa stât*â  spun  că  este  aici  o  domnişoară,   —  Ce prostii vorbeşti, zise dom­
     ticnită  în mreaji ei; stătea cu pi­  de-a  lor,  care  stă  şi  aşteaptă  pe­  nişoara. Ce naiba să fac cu un băr­
     cioarele întinse şi mistuia.        ţitor.                              bat aşa de nemernic?
       După răsăritul soarelui, se coborî   —  Atunci, ai să spui o minciună   —  Doamne păzeşte, zise el, şi a-
     din nou subt frunză. Şoricica veni  prestească, îi sări în vorbă păiaji-  cum nu mai avea decât un singur
     însă iar şi se uita în sus.         niţa. Nici nu trebuie să cauţi pe­  ochiu, îndrăgostit, atât de crunt se
       —  Doamne? întrebă ea.            ţitor,  care  să  fie  mai  mare  decât  uita  la  dânsul  domnişoara.  Dacă
       —  Cred, z'se pătrunjelul, şi nu  mine,  fiindcă  bărbaţii  noştri  sunt  propunerea mea vi se pare nepo­
     trebuie  s’o  trezeşti  cu  palavrele  toţi nişte stârpituri. Trebuie să ştii  trivită mă retrag şi aştept până ce
     tale.                               că nici una d*n noi nu credem că    altădată...
       —  Este şi rămâne pasărea noas­   bărbaţii ar fi buni de vreo ispravă.   —  Cred  că  ar  fi  cel  mai  bun
     tră. zise piciorul caprei. Chiar dacă  Ne-am încredirţit de mult că nu­  lucru pentru dumneata, z'se ea. Vezi'
     se poartă altfel decât celelalte pă­  mai noi, femeile, putem face ceva.  de  o  şterge  îndată,  căci  altfel...
     sări. In tot cazul, ne-a arătat cins­  —  Acum plec, zise şoricica. G3-  Auzi îndrăzneală să mă hrănească
                                                                                               :
     tea  şi  încrederea  de  a  se  aciuâ la  sesc eu pe cel potrivit. Şi ştiu si­  pe mine bărbatul! ş  se repezi după
     noi  şi  de  aceea  cerem  ca  să  fie  gur  că  ai  să  fii  mdt  mai  drăguţă,  cavaler, dându-şl drumul în jos pe
     respectată.                         dacă te îndrăgosteşti.              firul ce-şi toarse în grabă.
       —  Ei aşi, ce mai pasăre ! râseră   —  Poţi să fugi, şoricico. Nu s’a   —  El isbuti să scape şi, după o
                                                                                                             1
     ramurile.                           născut,  încă  bărbatul  care  sâ’ml   clipă,  domnişoara  şedea  iarăşi  în
       —  In tot cazul, e mai bună de­   placă.  Dar  tu  n’ai  altceva  în  cap   mreaja ei, mai arsă decât ori când..
     cât nimic, z'se pătrunjelul.        decât  dragostea  şi  alte  asemenea   —  Ce femee! zise şoricica..
       —  Pasăre nu-i, începe şoricica,  prostii.                              —  Da...  nu-i  aşa?  râse  păieje-
     dar, despre asta, poate să fie şi ea   Păianjiniţa mai ucise o muscă, îi   niţa; dar pătrunjelul interveni:
     bună  de  ceva.  Cred  că  e  o  fată   puse  laţul  şi  o  spânzură,  apoi  se   —  Nici nu poate lua cineva pe
                                                              5
     bătrână, nenorocită, care s’a săturat  ascunse iar subt frunz . Şjricica o   cel dintâi venit.
     de viaţă. Poate că a părăsit-o iu­  luă  la  fugă,  iar  piciorul  caprei  şi
     bitul. Aşa ceva te doare amarnic.   pătrunjelul îşi împreunară capetele   Iar piciorul caprei căuta dease-
     Bărbatul  meu  dintâiu,  a  fugit  cu  şi puseră la cale viitorul.      meni  să  înbuneze  lucrurile:  „Se
     un şoarece alb, tocmai când deve­     A doua zi, înainte de amiază, se   vede că nu era cel sortit“.
     nisem mamă ; vorbesc din experi­    văzu un bărbăţel de păianjen foarte   Intr’astea pretendentul nenorocit
     enţă.                               nostim, suit pe pătrunjel, dar la o  alerga prin mărăciniş şi povestea
       —  Poate să fie aşa, zise pătrun­  depărtare bunicică de cuibul „Dom­  cu jale celorlalţi păianjeni despre
     jelul, pe gânduri, dar ce e de făcut? nişoarei*.                        femeia  minunată,  care  şi-a  durat
       — Trebuie să căutăm s’o facem       Dupăce  îşi  netezi  vârfurile  pi­  cuibul  între  pătrunjel  şi  piciorul
     fericită, îşi dădu cu părerea şori­  cioarelor, ţesu câteva fire frumoasse,  caprei.
     cica. Dacă duce mai departe viaţa  pentru a arăta ce poate, şi şi des­    —  O asemenea frumuseţe, n’am
     asta, devine din ce în ce mai amă­  făcea şi strângea picioarele, ca să  văzut în toată viaţa mea. E însă de
     râtă şi, în cele din urmă, toate por­ se  vadă  cum  e  la  chip.  Şapte  din  o mândrie fără păreche. M’a res­
     nirile mai blânde se înăbuşă într’însa.  o.hii  lui  străluciau  de  iubire,  pe  pins ca pe un netrebnic, şi-a bătut
     Dacă i-am putea găsi un bărbat...   când al optulea pândia cu gnjă, ca  joc de mine, dar nu pot s’o uit şi
       —  Da, dacă am putea, oftă pă­    să nu-1 înhape domnişoara...        simt că din asta mi se trage moar­
     trunjelul.                            —  îngăduiţi mi, duduie, să vă o-  tea.  In  tot  cazul  eu  unul  nu  mă
       —  Atunci  poate  îşi  durează  şi   fer inima şi mâna.               mai însor câte zile voiu avea.
     eu un cuib adevărat cu ouă micuţe     —  Poate să şi dovedească cele      Se uitau toţi la dânsul cu ochii
     într’însul.                         spuse, zise pătrunjelul.            mari şi-l rugau să le mai spuie o-
       —    In  clipa  aceea,  păiajiniţa   — Un bărbat admirabil, îl lăudă   dată cum s’a întâmplat. Nu trecu
     scoase  capul  de  subt  frunză:  „Ce   piciorul caprei, iar şoricica povesti   mult şi în toată înt'nderea mărăci-
     palavre mai spuneţi?“               cum Ta adus acolo.                  nişului se Irţise vestea despre mân­
       —  Vorbim de tine, răspunse şo­     Dar domnişoara răm* se rece: „Gă-  dra şi frumoasa prinţesă fără inimă.
     ricica Tocmai ziceam că ar fi bine  găuţa!“, zise ea.                     Porniră  unul  după  altul  ca  să-i
     să  te  măriţi.  Nu  e  bine  ca  o  fe­  Cavalerul  nu  cedă  însă  aşa  de   ceară mână, întrecându-se care mai
     meie să stea, o viaţă, singură. Dn-  uşor.  El  îşi  mlădiă  cochet  partea   de care, ca să se arate mal vred­
     tr’asta  femeia  devine  curioasă  şi   dinainte a trupului, pândia cu doi   nic. Pe şease, domnişoara i*a prins
     acră. Dacă a şti ce răpitor e să-ţi   ochi ca să nu i se întâmple ceva,   şi i-a mâncat, după ce şi-au făcut
     vezi copilaşii, să-i hrăneşti şi să-i   iar ceilalţi ş?se se arătau din ce în   declaraţia de dragoste; pe doi nici
     introduci în v<ţă.                  ce mii ndrăgost'ţi.                 nu i-a lăsat măcar să des hidă gur?,
       —  Prostii! mormâi păiajiniţa.      —  Să  nu  credeţi  că  vin  să  vă  unuia i-a făcut de petrecanie gau-
       —  Este  menirea  naturei,  zise   cad  sarcină,  zise  el.  Am  şi  eu   rul,  tocmai  când  voia  să  f3că  o
     şoricica.  Şi  poţi  să  spui  ce  pof-   mreaja mea, ceva mai încolo, şi-mi  plecăciune,  iar  unul,  vizând  cum
     teşt, eu tot am să fac pentru tine,  pot agonisi uşor cele câteva muşte  îl  primeşte,  se  speriă  atât  de  tare
     tot ce stă în puterile mele. In dru­  ce-mi trcbue. Ba am prins chiar şi  încât se rostogoli întf’o băltoagă şi
     mul  meu  prin  mărâciniş,  văd  în  am  spânzurat  cinci  muşte  grase,  se înecă.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14