Page 4 - 1926-44
P. 4

Pag. 428 ----------------------------------- -------  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - -  --------------------------- 31—X. 1925

            şi  luaseră  nasul  la  purtare  de  nu   locul  lui  V'ntilă.  E  un  gligan  de  mari, fără să-l cunoască nime, fără
            mai  încăpeai  de  ei.  Bine  că  i-a   i-»r  sta  mai  bine  cioban  la  oi,  şi   să-l fi ales cineva, şi o să le vină
            muiat  repede  sărăcia,  şi  i-au  mai  bea de stânge !                 minţ  le  în  cap.  Dar  drept  îţi  voi
            îmblătit jandarmii pe la alegeri, alt­  Rubedenia mea vorbea cu năcaz   spune  iarăşi:  Ţara  poate  să ne  a-
            fel ajungeam rău cu ei. Ori ce legi   şi cu durere. Tăcu, şi merserăm o   jute să rămână pe sate domni în­
            s’ar aduce, bădiţă Vasilie, mai bine   vreme fiecare cu gândurile noastre.   văţaţi, de cari avem lipsă în ziua
            să  se  strice  rosturile  lumii  şi  ale   Nu  mă  puteam  răbda  să  nu  i  le   de  azi.  N’ar  fi  putut  să  dea  pă­
            vieţii. Fiecare trebue să-şi poarte   spun peale mele.                  mânt  şi  dascălilor?  Şi  încă  ceva:
            soartea, şi să nu ese din legile lui.   —  Multă  vă  trebuesc  şi  vouă,   decât să facă oameni învăţaţi nu­
            Numai aşa se ţine rânduiala în lume.  llarie,  pentruca  să  fiţi  mulţumiţi.   mai de jumătate,' ori nici atât, mai
            Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fim     V’am crescut dorirţele acum după    bine  să-i  lase  în  plata Domnului.
            toţi oamenii pe-o formă, de bună-   războiu şi judecaţi pe toată lumea.   Căci cel învăţat numai de jumătate,
            seama  că  alia  era  lumea  în  care   Neaşezată e încă şi viaţa noastră!   nu-i nici cal nici măgar, ci cum e
            am  fi  trăit,  şi  ne-am  fi  născut  cu   Dacă s’au făcut atâtea şcoli româ­  mai rău. Oamenii de azi îl simţesc
            toţii  aşa.  Şi  fără  schimbarea  rân-   neşti încât nu se ajung dascălii cu   dintr’o vorbă, dintr’o căutătură. Şi
            duelil lui Dumnezeu nu poţi face    carte  multă,  vă  bateţi  joc  de  cei   nu dau două parale pe el. Iţi spun
            din ţigan plugar, să-i dai pămân­   cu carte mai puţină. Nu-i frumos!   din păţania lui Pascu, bădiţă Va­
            tul tot“.                           Apoi era mai bine să rămână co­     silie. Un dascăl învăţat ar bea cu
              Tăcu un răstimp. Îşi îndesă tutun   pii fără leac de scrisoare?       ţiganii  la  masă?  Ce  pildă  le  mai
            în lulea şi-i dete for. Pâcâi nouraşi                                   trebue oamenilor?
            vineţii, şi din când în când clătina   —  Mai bine, bădiţă Vasilie, îmi
            din cap Se gândea şi acum.          răspunse el întărâtat. Dumneata ai
              —  Ce  va  folosi  salul  că  au  şi   dreptate:  oamenii  s’au  schimbat.                   TEATRUL
            ţiganii pământ? „începu el urmân-   Am umblat mări şi ţări, am văzut
            du-şi  firul  gândurilor“.  Dar  gân-   rele şi bune, şi nu i mai poţi mul­
            deşte-te dumneata dacă ar f; căpătat  ţumi uşor. Şi, poate că e mai bine           Nepofelul
            dascălul Vlntilă zece jugăre, nu mai  aşa! Ce să facem noi c’un dascăl        Comedie în 3 acte de Pierre Wolff
            mult! Mai întâi nu ar fi părăsit satul.  ca Pascu ăsta? Dumneata nu-1 cu­
            Şi acesta  nu  e lucru puţin,  dum­  noşti. Te voi duce până la crâşmă    In premiera săptămânei o come­
            neata ştii bine. Din câte năcazuri   să-l vezi. Acolo îl găseşti tot deaunâ.  die franţuzească spumoasă, care, deşi
            nu ne-a umplut uliţele cu merii a-   E cântăreţ bun, dar ce folos că le   s’a mai jucat pe scena Naţionalului
            ceştia  cari  rodesc  de  şapte  ani?   cântă  şi  la  ţigani  dacă-1  cinstesc  clujan, rămâne mereu fragedă. Des­
            Cine ne-a învăţat fetele şi feciorii   cu  băutură?  Şi  să  nu  crezi  că  pre comedia lui Pierre Volff am mai
            să cânte în cor la biserici? Dar ce   băeţii noştri se aleg cu ceva la şcoalăl  vorbit anul trecut. Dealtcum muite
                                                Să-i  vrzi  la  sfârşitul  anului,  cum
            să-ţi mai spun 1 Dumneata ştii ce om                                    nu se pot spune. Din elemente sim­
            vrednic a fost. Apoi, a doua oară:   se strâmbă, par’câ-şi mută fălcile,   ple,  o  mică  intrigă,  şi  mult  spirit
            îţi putea creşte pe unii dintre copii   până pot să slovenească un cuvânt,  uşor,  autorul  a  închiegat  această
             la  şcoală,  pe  alţii  i-ar  fi  ţinut  la   ai întră în pământ de ruşine. Acum,  piesă, care place. Ea distrează fără
            plugărie. Crezi dumneata că e bine   cu oamenii de altă dată, un astfel   să  cadă  în  trivial  sau  grotesc.  E
             ca satele să verse mereu Ia oraşe   de  dascăl  ar  fi  îmbătrânit  in  sat.  ceea  ce  se  înţelege  îndeobşte  în
             pe  oameni  deştepţi,  şi  ele  să  ră­  Că de-acum nu-1 mai sufere. Chiar  Franţa prin comedie.
             mână tot cu puterile celevech ?In   în vara asta sunt hotărâţi să-l scoată   Interpretarea a dat Marţi seara unul
             al treilea rând, ne-ar fi scăpat de   din  sat,  dacă  cei  mari  nu-1  vor  dintre cele mai reuşite spectacole
             domnul Pascu.                      duce de bună voe.                   ale stagiune!. Direcţia de scenă a
               —  De cine vorbeşti?                —  Dar bine omule, Ce vreaţi şi  dlui Stânescu-Papa, care interpreta
               —  De  dascălul  cel  nou?  Cum?  voi: dascălul cel bun nu poate ră­  în acelaş timp pe J ouvene), se simte
             Puteam rămânea fără dascăl în sat?  mânea  în  sat  pentrucă  n’are  din   bună.  Distribuţia  făcută  cu  ones-
                                                                                     !
             Adevărat  că  din  războiu s’a  îna­  ce trăi şi din ce-şi creşte copiii la   t tate, rolurile corespunzând aptitu-
             poiat  vr’o  câţiva  cu  nasu’n  vânt  şcoală. Dascălul cel cu carte puţină   dinelcr  fiecărui  interpret,  este  un
             cari  spuneau  că nu  le  mai  trebue   nu vă place. Cum credeţi voi că vă   învăţământ pentru spectacole, în cari
             nici  dascăl,  nici  popă,  că  nu  mai   poate  ajuta  cineva?  Dacă  sunteţi   nu  se  ţine  seamă  de  acest  lucru.
             avem  nevoe  de  domni,  că  şi  noi  aşa  de  greu  de  împăcat  de  ce  nu   Nicio  notă  discordantă,  nicio  is-
             ştim  să  ne  conducem.  Dar’  le-a  puneţi  mână  dela  mână,  cum  fă­  bucnire  nepotrivită  în  ansamblul
             trecut lor destul de repede fumurile  ceaţi odată, să faceţi piaţă bună şi   acestei piese, iată din ce s’a des­
             cât ce-au venit încurcăturile cu îm­ să puteţi ţinea dascăl învăţat?    prins  spectacolul  unitar  de  Marţi
             părţirea  pământului.  Şi  aşa  satul   —  Ai dreptate dumneata, bădiţă   seara.
             întreg  a  ceiut  dascăl  în  locul  lui  Vasilie. Oamenii încă n’au venit la   Pentru toţi Interpreţii numai cu­
             Vintilă,  când,  acum  sunt  trei  ani   gândul ăsta. De cum s’a făcut Ro­  vinte bune.
             şi-a strâns sărăcia şi a plecat. N’am  mânia  mare  ei  au  zis:  suntem  în                       T. M.
             avut încă noroc de data asta. Am  ţara noastră, ţara să ne ţină şcoala
             nimerit cum e mai răul Nici domn  şi pe dascăl. Oamenii proşti, vezi
             cu carte, nici plugar. Zice că-i din  bine. Ca şi când ţara n’ar fi tot ei.
             şcolile astea nouă. A fost diac nu  Dar  încă  n’ai  cu  cine  vorbi.
             mai  ştiu  pe  unde,  a  învăţat  un   Dar  să  mai  păţească  numai  şi  cu
             strop de carte, şi ni l-au trimis în  alt  dascăl  tot  aşa,  trimis  de  cel
   1   2   3   4   5   6   7   8   9