Page 5 - 1926-44

31-X. 1926 -----------C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - Pag. 429

I N I M A D O R

de ION MUNTEANU
Din fuga de hulub de casă
Surâsul verei s’a desprins
„Să mi se ia inima şi să se ducă rană şi începu să se mişte încet,
mamei mele. Ea va ceti în inimă-ml, apoi repede. Şi-a fulgerat sub cer întins
că nu sunt eu ucigaşul fratelui meu. Bătea regulat, trăia. In vreme ce-un flăcău la coasă
Nu mă tem de moartea, ci de bles­ Doctorul Ardsin se cutremură de O mână către el şi-a ’ntins.
temul mameil' bucurie. Făurise o viaţă. Desfăcu
Aceasta era ultima dorinţă a con­ viaţă de viaţă şi îi dăduse alte în­ Părtaş uitându-se la zborul
damnatului la moarte, George Bar­ demnuri şi altă soarte.
bunt. Luă inima şi o puse în vasul Hulubului intr’aripat
Sentinţa arăta, că îşi ucise fratele cu apă. Nu se sătura privind-o şi In inimă l’a săgetat
mai mic. Iubeau amândoi pe aceiaşi cu cât o privea mai mult, i se părea A nu ştiu câteaoară dorul
femee. Se urau căci erau rivali. că o vede schimbată. De mândra care l a lăsat.
Intt’o zi l’au găsit mort pe cel mai Era asemenea unui păianjen scu­ OLl VOLA
mic, cu inima perforată de un glonţ turat cu sânge. Avea o mulţime de
şi tocmai acel glonţ lipsea din re­ picioare şi o gură setorsă de sânge.
volverul lui George.
Se mişca caraghios pe picioarele roasă îi va seca în scurtă vreme
Doctorul Ardsin află cu un ceas prea subţiri. Se răsturnă pe spate sângele.
înaintea execuţ'ei despre această şi abia putn să se ridice. Se urcă Dac’ar omorî-o?
dorinţă ciudată. Se duse să-i vor­ apoi pe pereţii vasului şi de acolo Dar ceva îl oprea. Iubea inima,
bească condamnatului. Ii ascultă coborî pe masă. începu să fugă cu căci se născuse din viaţa lui. îşi
mărturisirea şi eşi îacredinţat că va nedibăcie. Se împiedica şi cădea Se vedea moartea prin ea, dar nu se
muri un nevinovat. coborî pe piciorul mesei, fugi până putu hotărî să se mântue.
li jurase nenorocitului, că îi va la un perete, pe care începu să se A doua noapte se trezi, pe când
păstra inima, până ce o va putea urce. S’aşeză sus într’un colţ şi i s’adăpa din sânge; îşi deschise
da mamei sale. începu să ţese o pânză deasă, din îacet ochiii să o privească. Era un
Şi apoi după un ceas avea inima fire roşii de mâtasă. mcnsiru lacom şi nesătul. îşi adân­
condamnatului. Doctorul Ardsin privea acum cea gura în rană cu o poftă de însetat.
O puse într’un vas cu apă şi o buimăcit la toate acestea. E> făurise Medicul voi s’o prindă. Voia să
văzu că bate încet, ca o tremurare o viaţă, dar viaţa îşi avea legile ei mângăe acel monstru, care îi seca
abia simţită. şl nu le primea cu sufietul creato­ viaţa. Dar inima dispăru pe firul
Ii trecu *prin minte un gând rului. roşu.
straniu. Dacă n’ar lăsa această inimă Nu şi mai cunoştea părintele şi
să moară I Dac’ar păstra-o vie, să-i Dumnezeu când a făcut pe om, stăpânul. Nu voia decât să trăiască.
poată vorbi mamei şi să câştige i-a suflat sufiet şi poate l’a dorit S’a niscut din dorinţa unui însetat
ertare pe seama unui nevinovat bun, dar acesta se supune altor
porunci. de mister şi acum vrea viaţa crea­
— Dumnezeu i-a dat omului su­ torului. Orice viaţă nouă, vrea să
flet. E o dorinţă nebună îndresneala Inima se născuse din viaţa doc­ distrugă pe acea, care a năsqut-o.
torului Ardsin, se sch’mbase după
mea de a-1 imita pe cel atotputernic.. Natura se reînoeşte neîncetat, dis­
Dacă i-aş putea şi eu împrumuta o lege neînţeleasă. îşi schimbă va­ trugând formele învechite. Orice nou
viaţă acestei inimi? Să-i dau viaţă sele de sânge în picioare şi gură. născut e puţ n monstru şi ucigaş.
din viaţa mea! Se supunea poruncii vieţii, care îm­ Fluturii mor îndată-ce aduc alte
prumută arme viclene şi ţesea din
Zămbi la aceste gânduri ciudate. m-tasă roşie de sânge, pânză ade­ vieţii. Natura atât aşteptată, a’aibă
Şi apoi iarăşi îl obseda dorinţa cu menitoare. alte vieţi, pentruca să omoare pe
atât mai puternic*, căci îl apropia cele dinainte. La dorinţa ei se va
pe el om, de creatorul lucrurilor. Cercă să o prindă, dar inima nu naşte odată o viaţă peifectă şi ne­
Îşi tăe o rană de asupra inimei se lăsă prinsă. Fugea pe firele muritoare. Până atuncia vieţiile sunt
şi aduse inima streină la rană. Voia roşii cu o repezeală uimitoare. In- făurite, pentru a nu se stârge viafa.
s’o hrănească cu sângele lui. Aş­ tr’un ceas se schimbase cu desă­ Mama condamnatului la moarte
tepta tremurând şi repeta cu o stă­ vârşire. fug se din oraş de ruşine. Plecă
ruinţă nebună: „Vreau să trăeşti! Dimineaţa, pe când se trezea din blestemându-şi copilul ucigaş.
Iţi dau viiţâ din viaţa mea, suflet somn doctorul Ardsin, observa că Mcdi ul jurase că va păstra inima
din sufetul meu. Rupe din mine o f rele roşie duc de asupra patului până ce o va putea da mamei. Dar
fărâmă din viaţă şi te naşte, cum său. Se simţea slab şi obosit. Se dacă n’o va găsi nici odată? Dacă
s’au născut primele f inţe sub pu­ vedea mai palid ca de altă dată. ea a murit? S’o păstreze pe mai
terea dorinţei. Adapă-t * 1 din viaţă şi Îşi pipăi pulsul. Bătea mai încet. departe? S’o hrănească cu v aţa lui
te rupe ca o nouă făptură, cu do­ Găsi că pierduse peste noapte sânge. până va putea? Şi oare când el va
rinţe proprii, supusă altor legi. Fură- Văzu inima condamnatului roşie ca muri, va pieri şi inima cu el sau
mi din focul vieţ'i o flacără şi su- o flacără de foc şi plină de viaţă. aceasta va căuta sângele altora şi
punându-te leg i vieţii, te mişcă şi Se înfioră, căci înţelese că s’a co- va trăi mai departe?
te| hrăneşte.“ borît noaptea să i se hrănească din Se cutremură la gândul, că în
inima se îafioră sub puterea do- sânge. urmă-i va rămâne un strigoi. In ini­
rinţi. Îşi adânci vasele de sânge în Se gândi, că această inimă fio- mă s’a încuibat dorinţa mortului să