Page 10 - 1876-02
P. 10

si  spre  ruinarea  poporului.  Darea  decimei  si  a  nânei    —  Trausilvani’a  nu  mai  existe  dâmna,  o  au    înainte,  inse  faptulu  necontestatu  romane,  ca  dinsulu
                 iuca  fii  sustienuta  de  uou  iu  t6ta  poterea  sa  cu    mancatu  vercolacii.  Eeu  sci  se  aperi  pe  Probulu    cu  agerimea  spiritului  seu  a  sciutu  se  se  folosâsca
                 prea  pucina  exceptiune,  precum  de  ex.,  câ  din  a    dtale.  Dâra  cumu  ai  si  potâ  se’lu  aperi?  Ce  mai    de  momentu,  a  sciutu  se  esploateze  evenimentele  asiâ,
                 d6u’a  cositura  (otava)  se  nu  se  mai  iâ  decima,  dâra    vreţi?  Vâr’a  candu  treci  prin  gradin’a  si  pe  la    incatu  se  câştige  naţiunii  sale  rangulu,  poterea  si
                 decim’a  de  miei,  iedi,  purcei,  stupi  se  se  iâ  câ  si    semenaturile  dvâstra,  abia  vedi  alta  decatu  flori    valârea,  de  cari  se  bucura  astadi  in  concertulu
                 din  cerealii;  âra  femeile  se  duca  dâmnei  (cocânei    galbine  de  carajele,  de  bostani  si  de  flârea-sârelui,    popâreloru  europene.  Unu  barbatu,  care  pâte  se
                 sâu  jupanesei)  pe  fia-care  anu  cate  2  galine,  2  pui,    flori  roşii  de  macu,  venete  de  inu  si  de  mazare.    reclame  pentru  sine  asemeni  merite,  acel’a  este  mai
                 10  âua  si  se-i  târca  cate  6  punţi  de  canepa  sâu    Adeveratu,  ca  pe  la  inceputu  si  campulu  lui  e    multu  decatu  unu  simplu  moritoriu,  acel’a  este  unu
                 inu,  ori  se-i  dâ  decim'a  de  canepa  si  inu  in  na­  verde  cu  destule  flori  albe;  dâra  apoi  nu  sciu  cum    alesu  alu  provedintiei.  Inse  ori  catu  de  mari  si
                 tura. Adecă curatu câ in Bosui’a si Hertiegovin’a.    se  intempla,  ca  pana  in  cele  din  urma  candu  e    de  gloriâse  se  fia  faptele  si  meritele  lui  Deâk  facia
                      In  aceeaşi  dieta  pentru  commassatiuni  si  se-    spre  câcere  si  pana  in  tâmna  tâte  se  făcu  rebelle,    de  naţiunea  sa,  totuşi  la  poporulu  romanu  elu  nu
                 gregatiuni  se  aruncara  temelii  largi  si  cu  planu  bine   ingalbinescu,  devinu  dacoromanesci,  in  catu  si  celui   si-a  castigatu  nice  unu  titlu  de  recunoscintia;  elu
                 precugetatu  asia,  in  catu  celu  cu  ochi  limpedi  p6te    mai  leale  patriotu  ei  cauta  se  se  infecte  de  daco-    a  potutu  se  fia  iubitoriu  de  libertate  si  dreptate
                 se  vâdia,  ca  incercarile  actuali  de  commassatiune    romanismu,  mancandu  pane  galbina,  mămăligă  gal­  mai  multu  câ  ori  si  care  dintre  barbatii  de  stătu
                se  afla  in  legătură  strinsa  cu  urbariulu  dela  1846/7    bina,  pătlăgele  vinete,  după  care  mai  bea  de  ne­  ai  Ungariei,  inse  cu  tâte  aceste  facia  de  poporulu
                si  ca  tâta  sbuciumatur’a  de  astadi  nu  are  altu  scopu,   voia si vinu galbinu ori rosiu.              romanu  elu  nu  s’a  doveditu  nice  liberalu,  nice
                 de catu se impinga tiâr’a indereptu la 1847.               Atunci  cumetre,  pas’  de-apuca  la  drumu  in    dreptu.  Pentru  aceea  nice  nu  avemu  plăcere  se
                                                                       fug’a  calului.  Dâr’  ai  liitatu  unu  lucru  si  mai    accentuamu  faptulu,  ca  acestu  lucâferu  alu  naţiunii
                                                                       mare.  Spune  la  prefectulu  politiei,  ca  ceriulu  de    maghiare  68te  de  origine  romanu  din  Macedoni’a,
                              Forţarea cumetre!.
                                                                       a  supra  nâstra  nu  mai  este  verde,  ci  albastru    din  famili’a  Pescariu,  care  pre  tempulu  persecutiu-
                                      (Ca p e t u.)                    azuriu,  sârele  galbinu  auriu,  si  lun’a  candu  galbina   niloru  turcesci  a  luatu  lumea  in  capu  si  s’a  asiediatu

                      Er’  vorbiţi  câ  in  parlamentu,  âr’  ve  rastiti    palida, candu rosietica.                         in  UDgari’a,  unde  apoi  si-a  perdutu  individualitatea
                unulu  catra  altulu,  par’  c’ati  comanda  fia-care  cate    Am  se  denuntiu  si  una  alta  impregiurare,  in    naţionale  romana,  si  din  momentulu  candu  si-a
                o tabara de nuci.                                      catu  se  i  se  faca  perulu  măciucă,  câ  ghimpii  unui    castigatu  nobilitatea,  s’a  lepedatu  si  de  numele
                      Nu  cocâna.  Astadi  facemu  politica  de  a  dtale;   ariciu.  Audi  dta,  insulta  asupra  tricolârei  ungure-    stramosiescu  Pescariu,  a  primitu  numele  Deâk  si
                dâra cumetrului nici asta nu’i place.                  niloru!  Inca  repausatulu  ministeriu  oprise  colorile    cu  acestu  nume  Franciscu  Deâk  a  ajunsu  idolulu
                      Aveţi norocu, ca   din    cate persâne am in ser-  dacoromanesci  sub  grea  pedâpsa,  âra  celu  care-i    naţiunii  maghiare.  Elu  respausâ  in  etate  de  73
                vitiulu casei, nici una   nu e de   mai pucinu câ trei  successe,  jură  ca  le  va  sfarma.  Totu  in  acele  dile    ani,  fora  a  lasâ  in  urm’a  sa  alţi  descendenţi,  cari
                ani  la  noi,  ca-ci  altumentrea,  după  cumu  Vorbiţi    mergu  si  eu  inadinsu,  la  unele  baserice  romanesci,    se-i  mostenâsca  numele,  decatu  faptele  sale  gloriâse
                dv.  de  tare,  ati  veni  la  totu  momentulu  in  peri-    si  ce  se  vedi?  Acele  invescute  numai  in  colori    care  voru  scrie  cu  litere  de  auru  numele  Deâk  in
                culu de a fi denuntiati.                               dacoromanesci.  Fruntariulu  (catapetâsm’a)  cu  tâte   istori’a naţionale.

                      Denuntiati?  Q-lumesci  dâmna?  Hm,  libertate   icânele,  numai  amestecături  de  rosiu,  galbinu,  ve­    Despre  actulu  de  immormentare  am  notificatu
                ungurâsca si denuntiati!                               netu;  totu  asemenea  si  candelabrele,  si  amvonulu,    in  numerulu  precedentu.  Inse  pentru  câ  lectorulu

                      Iti  cunoscu  allusiunile  dtale  satirice.  Dâra  sci   si  praporii  (vexilla),  care  se  scotu  la  morţi  si  la    se-3i  pâta  face  idea  despre  grandiositatea  pompei
                dta, cumetre: Lupulu   te  acusa, si totu lupulu te    santirea  tiârineloru.  Asteptu  se  âsa  preutii  din  al-    funebre  preste  totu,  mai  adaugemu  aci,  ca  spesele
                judeca. Vi se racesce   câiulm    Vreţi cu lapte sâu   tariu;  toti  câ  unulu  dacoromanisti;  sticharie,  fe-    inmormentarii s’au urcatu la 30 de mii floreni.
                cu rhumu?                                              lâne,  epitrachile,  orarie,  cingatori,  manecari,  cu  unu    Presiedintele  camerei  deputatiloru  din  Vien’a

                     Mie  ’mi  e  totu-una,  mai  alesu  candu  vediu,  ca   cuventu,  tâte  din  tieseturi,  in  care  predomina  cele    Dr.  Rechbauer  inca  a  partecipatu  la  actulu  de  in-
                conversatiunea  nâstra  se  face  totu  mai  interessanta,   trei  colori  dacoromanesci.  După  esirea  din  baserica   mormentare  si  după  ce  s’a  reintorsu  acasa  a  pro-
                far’  câ  se  apucamu  a  ne  însenina  capulu  prin  câiu.    apucaiu  de  scurtu  pe  curatori  si  pe  preoţi,  ca  ce    nunciatu  unu  discursu  in  camera  intru  memori’a
                (Sârbe).  Ei,  da  bunu  ce’lu  mai  sci  face.  —  Apro-    cutediare  este  acâsta,  candu  ei  sciu  p o r u n c ’ a   mi­  marelui  Deâk.  Ou  privire  la  acestu  discursu  aflamu
                pos  cu  denuntiarile  dtale.  Scii  una  soriâra?  Câ  se    nistrului;  dâra  eram  se  o  patiu,  se-mi  iau  petiârele    in diariulu „N. Fr. Pr.* urmatâri’a observare:
                dau  si  eu  in  viâti’a  mea  vreo  proba  de  lealitate,    de-a  umeru  si  se  despicu  ventulu  apucandu-o  la     „Deşi  admitemu,  ca  Deâk  a  fostu  unu  carac-
                am  se  denuntiu  si  eu  ceva  lucru  mare,  in  catu  se    sanetâs’a.  Noroculu  meu  cu  unu  omu  betranu  se-    teru  mare,  unu  patriotu  plinu  de  vertute  si  one­
                inghiatie  ap’a  la  focu  si  se  stâ  lun’a  in  locu.  Si    riosu,  care  dise  celorulalti:  „Lasati’lu  in  pace,  au    stitate,  totuşi  trebue  se  notificamu  câ  unu  simptomu
                câ  se  fiu  mai  siguru  de  resultatu,  denuntiatulu  meu    nu  vedeţi,  ca  bate  câmpii,  vorbindu  intr’aiurea;    caracteristicu  acea  impregiurare,  ca  acea  parte  a
                va fi unu romanu.                                      cine  scie  ce  veneticu  mai  este  si  acesta.*  După    discursului  lui  Rechbauer,  care  apreciâza  meritele
                     Dta  si  denuntiante?  Si  cui  ai  copt’o,  cui  ai    aceea  unulu  dintre  preuti  me  stracurâ  frumosielu    politice  alu  lui  Deâk,  a  produsu  nemultiumire  in
                se-i pui crucea si se-lu dai pe brânci.                p’intre  âmeni  si  tragundu-me  la  o  parte  ’mi  dise:    sinulu  multoru  deputaţi.  Chiaru  numai  simpl’a
                     N’am  copt’o  la  nimenea,  nu-  o  făcu  din  resbu-    „Pecatu  de  invetiatur’a  dtale,  dâca  n’a>  invetiatu    amentire  a  impacatiunii,  care  sta  in  strinsa  legătură
                nare;  ti-am  spusu,  ca  vrâu  se  me  aratu  patriotu    nici  atata,  ca  acele  trei  colori  suntu  proprietate  a    cu  numele  lui  Deâk,  sternesce  in  aceste  momente
                bunu.  Intrâba’ti  barbatulu  ce  insâmna:  Salus  rei-    basericei  christiane,  fora  distinctiune  de  resaritâna   nemultiumire  si  indignare,  si  in  unele  cercuri  s’a
                publicae.  Am  se  denuntiu  cbiaru  pe  sociulu  dtale,    ori  apusâna,  aduse  din  Orientu  deodata  cu  evenge-   si  pusu  întrebarea  plina  de  amaritiune,  ca  âre
                in  catu  se’i  mârga  fulgii;  se  făcu  sfara  ’n  tiâra  si    liulu  lui  Is.  Christosu,  adoptate  de  poporulu  roma-    castigatu-si-a Deâk vre unu meritu pentru noi ?“
                se-i aprindiu paie ’n capu.                            nescu  si  luate  in  proprietatea  sa,  pe  care  o  ar’     Dâr  se  lasamu  acum  pre  morţi  in  pace  si  se
                     Vedi  ca  ti  se  recesce  câiulu,  si  prea  ’ti  asuda    apara  cu  sângele  seu.  Unguru  esci,  calvinu,  rene-    trecemu  la  cei  viui.  De  vr’o  cateva  dile  incâce  au
                limb’a  boieriule.  Te-ai  apucatu  se-mi  scrii  mie    gatu  esci,  nu  sciu;  dâra-ti  dau  consiliu,  câ  se  nu    inceputu  ârasi  a  se  ventilă  sciri  nâue  despre  crise
                rnusce pe părete? îmi nadesci din teiu curmeiu.       te  amesteci  in  affacerile  nâstre  si  preste  totu  se  ve     ministeriali,  ce  ar’  fi  se  erumpa  nu  numai  in  Vie­
                     Nu  si  nu  cocâna.  Am  se’ti  probediu  acumu    mai  infrenati  trufi'a  si  fantasiile  vâstre.“  Audi  dta     n’a,  ci  chiaru  si  in  Budapest’a.  De  următori  ai
                indata, ca cumetru este unu tradatoriu.               cocâna,  dela  unu  popa  romanescu  se  iau  eu  unu     lui  Auersperg  se  prevestescu  cavalerulu  Schmerling
                     Nici mai multu nici mai pucinu?                  afrontu câ acesta. Mane plecu.                         in  prim’a  linia,  apoi  faimosulu  Beust,  care  dimpre­
                     Mai  multu  ai  de  atata:  elu  este  unu  dacoro*     —  Plâca  poimane,  ca  mane  venimu  noi  la     ună  cu  repausatulu  Deâk  au  croitu  dualismulu.  Se
                mauistu de aceia, pe cari’i cunosci catu colo.        cumetr’a,  se  jocati  unu  tarocu.  Pana  atunci  pâte     dice  apoi,  ca  Oolomanu  Tisza  inca  s’ar  fi  convinsu,
                     Adecă  cu  educatiune  de  Clusiu,  si  totu  daco-     ’ti va trece mancarimea de lealitate colorata.  cumca  ori-ce  intielegere  cu  guvernulu  de  Vien’a
                romanistu ?                                                                                                  este  impossibila,  pentru  aceea  d-sa  ar  fi  inclinatu
                     Tâta  cas’a  lui  e  plina  de  colori  dacoromanesci,                                                  a  demissionâ  si  a  da  loculu  seu  lui  Emanuilu  Pe-
                                                                                         Brasiovu 9 Fauru 28 Ian. 1876.
                si  necumu  politi’a  secreta,  dâra  nice  cea  de  strade,                                                 chy,  fostu  comissariu  regiu  in  Transilvani’a.  Tâte
                „solgabirau,"  „vicespanu,“  prefectu,  procuroru,  in      Foile  maghiare  si  preste  totu  diurnalistic’a    s’ar  mai  potâ  crede,  inse  numai  aceea  nu,  ca  d-lu
                fine  tâte  autoritatile  publice  nu  vedu  si  nu  audu    din  intrulu  monarchiei  austro-ungare  continua  inca   Tisza  ar  voi  se  se  retraga  de  buna  voia  dela  po­
                ce  se  petrece  in  casele,  in  famili’a  si  pe  mosii’a    a  seocupâ  de  marele  defunctu  alu  naţiunii  maghiare,   tere.  Cine  da  locu  unei  asemeni  possibilitati,  acel’a
                dlui  cumetru  alu  meu  Probus  Blandocea.  Sumanele   de  urditoriulu  dualismului,  alu  impacatiunii  ungu­  nu  cunâsce  amtitiunea  si  vanitatea  dlui  Tisza.  Spre
                servitoriloru  lui  cusute  pe  de  înainte  si  pana  la    rului  cu  neamtiulu.  Noi  din  parte-ne  inca  credemu    a  delaturâ  ori  ce  dubietate  in  acestu  respectu,  ne
                clinu  cu  petece  venete,  roşii,  albastre;  catrintiele    a  fi  datu  onorea  cuvenita,  tributulu  ce  detoriamu    provocamu  la  diariulu  „Ellenâr,*  care  este,  precum
                femeiloru  tiesute  pe  campu  rosiu  incbisu  cu  lana    a  da  unui  barbatu,  care  si-a  castigatu  atate  titluri    scie  tâta  lumea,  organulu  dlui  Tisza.  Pentru  câ
                galbina  si  veneta;  mânecile  si  braciariele  dela  că­  de  recunoscitjtia,  de  veneratiune  si  adorare  la  na­  se  fimu  inse  bine  intielesi  trebue  se  permitemu  aici,
                meşi,  roşii  la  tenere,  de  arniciu  venetu  la  betrane,    ţiunea,  pre  care  dinsulu  prin  tactulu  si  prudinti’a    ca  in  dilele  aceste  aparii  la  lumina  o  brosiura  de­
                âra  verde  nici  o  impunsetura  de  acu.  Inca  si  trai-    sa  a  sciutu  s’o  redice  din  adenculu  căderii  si  s’o    spre  banc’a  naţionale  austriaca,  scriasa  de  secreta-
                st’a  si  desagii  la  dv.  suntu  cumu  amu  dice,  înmu­  inaltie  ârasi  la  libertate,  la  potere  si  fala.  Ce  e    riulu  acelei  bance,  de  dlu  Luceam.  Numitulu  diariu,
                iate in tricolârea dacoromanâsca.                     dreptu,  Sadov’a  si  Koaigsgrâtz  au  ajutatu  aspira-    aflandu  de  esistinti’a  si  cuprinsulu  acelei  brosiure,
                     — Adecă anticele colori a le Transilvaniei       tiunile  si  planurile  lui  Deâk  si  ale  naţiunii  sale    care  combate  ide’a  infiintiarii  unei  bance  naţionala
                domnule,                                              pâte mai multu câ tâte celelalte încordări de mai     maghiare, dice intre altele: „Banc’a naţionala ma-
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15