Page 8 - 1898-08
P. 8

P gina 4.                                                         GAZETA TRANSLVANIEI.                                                                      Nr. 169—1898.

                 parte  neaprobate  din  partea  Yen.  nostre  Barbu  a  rămas  neînduplecat,  deşi  a  fost  curl  de  ciobani,  flăcăi  sdravenl,  sprinteni   şi  cancelăriile  sub-jucjilor.  Peste  nopte  apoi
                  consistorii  bisericesc!.  Modul  de  propunere  rugat  destul  din  partea  Pr.  On.  protopres-  şi  chipeşi  ca  nisce  feţi  frumoşi  şi  venind
                                                                                                                                                          au  eşit  din  Reghin,  âr  într’o  altă  nopte  au
                                                                                                                       1
                 este  dicerea  rugăciunii,  seu  a  piesei  biblice  biter  tractual  şi  din  partea  unui  preot  din  la  „sintilie *  —  unde  erau  aşteptaţi  cu   întrat  în  bolta  unui  evreu  din  Iernotfaia,
                 mai  întâiu  din  partea  învăţătorului  cu  cu­  jur,  care  anumit  venise  la  Lugoşiu  spre  a  multă  nerăbdare  de  sfiosele  fete,  crescute   pe  care  au  jăfuit’o.  In  drumul  cătrâ  Gur-
                 vintele  din  carte,  apoi  din  partea  elevului.  asculta pe d 1 profesor.                în  casa  părintâscă  sub  atot-puternica  stă­  ghiu  au  vândut  obiectele  jăfuite,  ca  tabac
                 Sunt  şi  astfel  de  şcole,  unde  nici  chiar  atât   Fiind-eă  acâstă  conferenţă  nu  s’a  ţi­  pânire  a  acelei  morale  patriarchale,  care  nu   etc.,  cu  preţuri  de  jumătate  omenilor,  cari
                 nu  se  face,  ci  se  dă  simplu  elevului  spre  nut,  nu  din  nepăsarea  învăţătorilor  din  le  permitea  să  iasă  de  loc  din  casă,  nici   veneau  dela  târgul  din  Reghin.  Înţelegând
                 studiare  de  aici  şi  pănă  aici.  Tot  asemenea  acest  tract,  ci,  după  cum  s’a  amintit  de  chiar  pănă  la  portă,  ca  să  privâscă  după   de  asta,  numai  decât,  jidovul  luându-şl  din
                 se  purcede  şi  faţă  cu  istoria  bisericescă,  unii,  din  causă,  că  n’a  fost  încunosciinţat  trecători.  ...  Şi  cum  mai  jucau  de  frumos   Iernotfaia  primăria  cu  straja  de  nopte,  au
                  acolo,  unde  se  propune  ceva;  tot  aşa  se  la  timp  fiă-care  învăţător  printr’un  circular  ciobănaşii  noştri  jocurile  naţionale  moşte­  plecat  în  urma  hoţilor  pănă  în  pădurea  din
                 propune  şi  catechismul,  care  basându-se  pe  separat,  publicându  se  conchemarea  confe-  nite  dela  strămoşi!  ..  .  .  ’Ţl  era  mai  mare
                                                                                                                                                          apropierea  lor,  unde  se  (fice,  că  i-ar  fi  dis
                 istoria  biblică  şi  care  la  rândul  ei  ne  pro-  renţei  numai  în  foia  diecesană,  pe  carea  dragul  să  te  uiţi  la  ei  şi  să  admiri  pe  a-   hoţul  să  se  întorcă  straja  îndărăt,  că  nu
                 punendu-se  după  cum  se  cuvine,  nici  un  mulţi  din  învăţători  nu  o  primesc  regulat,  ceştl  fii  adevăraţi  ai  naturii,  crescuţi  sub   va  fi  bine  de  el.  Acesta  însă,  fiind  pâte  şi
                 resultat bun nu pote să aibă.                 —•  pe  viitor  atrag  atenţiunea  venerat.  Con-  cerul  liber.  .  .  Toţi  îşi  debitau  strigăturile   cam  ameţit  de  alcohol,  nu  a  ţinut  semă  de
                       Trecând  apoi  la  resultatul  dobândit  sistor  atât  asupra  acestui  inconvenient,  cât  lor  proprii  făurite  în  iuţâla  jocului  şi  cu   vorbele  fugarului,  care  a  descărcat  arma
                 prin  o  astfel  de  propunere  a  studiului  re-  şi  asupra  timpului,  care  mai  potrivit  ar  fi  o  vădită  plăcere  îşi  ascuţiau  privitorii  ure­  asupra  lui  şi  numai  decât  a  cădut  mort,
                 ligiunei,  constată,  că  departe  d’a  se  ajunge  în  luna  lui  August  din  20—31,  sâu  chiar  chile la ale celui mai isteţ şi mai gureş....  rămânând de el 5 copii.
                 scopul,  de  a  face  din  elevi  omeni  cu  frica  şi în Septemvre.                             „Sintilia**  era  singurul  loc,  unde  cio­  De  atunci  în  continuu  hoţii  sunt  ur­
                 lui  Dumnedeu  şi  creştini  luminaţi,  prin  o                                      X.     banii  puteau  face  cunoscinţâ  cu  fetele.  Şi   măriţi  prin  gendarmi,  cari  patrolâză  (fi  fi
                 propunere  aşa  d’arostul,  mecanică,  fără  nici                                           odată  cunoscinţâ  făcută,  lucrurile  înaintau   nopte  în  pădurile:  Mociar,  ŞerbenI,  Chi-
                  o  esplicare,  în  elevi  nu  se  vor  produce  nici                                      repede.  Se  începeau  tratările  între  cele   heriu,  Nadoşa,  Iobagytelec,  Habic,  Telec,
                 când  acele  sentimente  religiose,  pe  cari  le           La sf. Uie.                     două  familii  şi,  dâcă  cădeau  la  învoială,   Petrilaca,  Ilea,  Petelea  eto.  Despre  numiţii
                  aştâptă  educătorul,  ci  se  produce:  1)  0  re-           Turcheş (Săcele) Iulie 1898.  după Sânta-Mărie se făcea nunta. . .         hoţi  se  aud  multe  şi  în  multe  locuri,  că
                  oâlă  în  inima  fiâ-cărui  elev  faţă  de  tot  ce                                                             *                       s’ar arăta străvestiţî ’n vestminte acum dom­
                                                                    Mocanii  noştri  nu  sunt  pre  avuţi  în                    * *
                 ne  este  nouă  sânt.  Aici  a  adus  ca  esemplu                                                                                        nesc!,  acum  femeiescl  etc.,  ba  că  ar  fi  fost
                                                               obiceiuri,  cari  se  die  poporane;  ei  le-au    AdI  însă  „Sintilia**  şi-a  pierdut  im­
                 pe  inteligenţa  nâstră,  care  în  mare  parte                                                                                          şi  în  casa  preotului  săsesc  din  Petelea,  jă-
                                                               uitat  cu  timpul  şi  pe  acelea,  pe  cari  le-au   portanţa  ei  de  secoll  din  împrejurări  inde­
                 nu  numai,  că  nu-i  religiosă,  dâr  nu-i  nici                                                                                        fuind  100  fi.  Mai  înainte  de  asta  au  ros-
                                                               avut  —  er  acelea,  pe  caii  le  mai  au  şi-au   pendente  de  voinţă  şi  a  rămas  numai  ca
                 bisericosă,  nepunând  nici  un  preţ  pe  lege                                                                                          colit  totă  cancelaria  notarului  Mate  Pom-
                                                               pierdut  cu  totul  caracterul  lor  archaic  şi   un  obiceih  consacrat  prin  us  de-a  se  mai
                 şi  nefăcendu-şl  datorinţele  faţă  de  sufletul                                                                                        peiu  din  Petrilaca,  care  din  întâmplare  nu
                                                               simbolic  prin  trecerea  vremii,  rămânând   face  joc  la  Sf.  Ilie.  E  de  alt-fel  singura
                 său  în  viâţă  (nespovedindu-se  şi  necumine-                                                                                          era  acasă.  Se  spune,  că  s’ar  fi  aflat  scris,
                                                               numai  ca  nisce  palide  amintiri  din  strălu­  petrecere  poporală,  care  se  mai  face  prin
                  cându-se).  2)  O  tâmpire  a  sufletului  şi  o                                                                                        că  pe  acest  notar  şi  pe  preotul  de  acolo
                                                               citul  trecut  de  odinioră.  Causa  este  dege­  Săcele,  şi  pe  când  alte-dăţl  venia  lumea
                 ură  faţă  de  studiu  si  şcolă  peste  tot.  3)  Se                                                                                    şi  cooperatorul  din  Telec  i-ar  fi  ameninţat
                                                               nerarea  mocănimii,  care  se  pote  vede  clar   curiosă  din  depărtări  mari  chiar,  ca  să  ne
                  degradâză.  şi  se  pune  elevul  în  categoria                                            admire  ciobanii  noştri  mândri  ca  ^nisce   cu morte.
                                                               pe  totă  linia  —  seu  aşi  pute  elice  mai  bine,
                 unui  nebun,  după  cuvintele  unui  pedagog                                                smei  din  poveste,  aefi  rar  mai  vedî  prin   Destul  că  pe  aici  e  mare  spaima  şi
                                                               trecerea  mocanilor  în  urma  schimbării  im­
                 german.                                                                                                                                  aprâpe  nu  trec  dile  şi  ne  pomenim  cu  câte
                                                               puse  de  împrejurări  la  o  altă  stare,  —  me-   „sintilie**  picior  de  cioban  încălţat  cu  tra­
                       Er  prin  propunerâa  din  istoria  biblică                                                                                        8  gendarmi  sâra  prin  comune.  Au  fost  scoşi
                                                               tamorfosarea lor.                             diţionala  opincă  românâscă  şi  jucând  brîul
                 mai  cu  sâmă  a  părţilor  bune  şi  alese  a  po­                                         cel  voinicesc.  E  frumos  însă  cel  puţin  atât,   şi  vânători  din  fiă-care  comună  câte  10—
                                                                    Frumose  erau  acele  vremi,  când  Ro­
                 porului  jidovesc  în  şeolele  nostre,  s’ar  pro­                                         că  ideia  trăesce  încă  în  consciinţa  popo­  20—30  inşi,  cari  cu  gendarmii  îl  caută  ca
                                                                                                         1
                  paga  •—  a  cjis  d-sa  —  un  fel  de  filosemi-   mânii  săcelenl  erau  toţi  adevăraţi  „mocani *   rului  şi  acâstă  petrecere  e  în  us  încă  —   pe  ac  şi  pănă  acum  nu  1  pot  prinde.  Nu  se
                 tism.  Privit  lucrul  mai  din  departe,  s’ar   şi  orl-care  dintre  ei,  când  întri  astăzi  în   şi  îmi  plăcea  cum  îi  espunea  importanţa   scie  însă,  dâcă  sunt  numai  doi  inşi,  ori
                  păre,  că  aserţiunea  d-lui  profesor  n’ar  fi   vorbă cu el şi-l întrebi despre trecut, îţi  ei  dintr’un  alt  punct  de  vedere  harnicul  şi   mai  mulţi,  destul  că  bieţii  gendarmi  câte
                                                               vorbesce c’o împătimită însufleţire...............El
                  întemeiată;  privit  însă  mai  de-apr6pe,  tre-                                           simpaticul  învăţător  de  aici,  d.  Vasile  Ivan,   4—5  nopţi  nu  dorm,  încât  forte  ne-am  fa-
                                                               sunt toţi laudatores temporis acti . . .
                  bue  să-i  dăm  dreptate.  Mai  din  fiă-care                                              care  face  onâre  şcolei  nostre,  renumite  de   miliarisat  cu  ei,  întrebând  şi  sciricind  cu
                  bucată  din  istoria  biblică  nu  vedem  alt­                 >h   *  *                                                                de-amăruntul.
                                                                                                             alt-fel  după  vremuri.  E  de  sigur  o  idee
                  ceva,  decât  o  laudă  a  poporului  jidovesc     In  conservatismul  său  poporul  mai   mai  înaltă  decât  aceea,  care  a  predominat    M’a  surprins  mai  fare  d-1  sergent  al
                  şi  că  legea  lui  e  legea  Domnului  şi  trebue  ţine  încă  la  unele  obiceiuri.  Dintre  acestea
                                                                                                             pănă  acum  la  acâstă  petrecere  poporală,  gendarmilor  Turcu  din  Reghin,  vădându-1
                  preferită  faţă  de  alte  legi  ale  altor  popore.  voiţi  să  mă  ocup  de  unul,  pe  care-1  voiţi
                                                                                                             la  care  poporul  face  un  adevărat  peregri­  în  haine  românesc!,  cu  până  verde  de  ste­
                 Sciindu-se  acesta,  învăţătorii  noştri  vor  spune  cum  s’a  făcut  în  trecut,  —  cum  se
                                                                                                             naj,  adunându-se  la  un  loc  toţi  Românii  jar  şi  cu  o  pălăriă  rea  cu  struţ,  âr  pe  umăr
                  face  bine,  decă  vor  fi  cu  mai  mare  luare  face  apoi  astăcfi  desbrăcat.  de  orl-ce  însem­  din  aceste  sate.  Când  peste  tot  locul  nu  purtând  o  furcă  de  lemn  numai  cu  un  corn.
                  aminte  asupra  acestui  obiect,  mai  cu  sâmă  nătate,  când  nici  lumea  mocănescă  nu  mai   ni-se  dă  voie  să  convenim  cu  toţii,  mic  cu  Mult  se  trudesc  a-1  prinde,  fiind  promis  un
                  acum,  de  când  cu  primirea  jidovismului  ţine  atât  de  mult  la  el,  cât  ţinea  în  vre­
                                                                                                             mare,  în  alt  chip  —  ne  putem  reserva  cel  premiu  de  100  fi.  celui  care  i-ar  prinde.
                 între  religiunile  recepte.  Destul  ne  despâie  mea de mai ’nainte.
                                                                                                             puţin  acest  drept  incontestabil,  de-a  pe­  Pădurile  de  prin  giur  însă  sunt  atât  de
                  Jidovii  în  alte  privinţe,  cel  puţin  să  nu  ne   E  vorba,  că  la  sf.  Ilie  se  face  în  sat   trece  noi  între  noi  şi  numai  cu  de  ai  noş­  dese,  încât  la  totă  tufa  de-ar  sta  un  gen-
                  despoie şi de suflet.                        un  joc  şi  petrecerea  se  numesce  poporal   tri, fără nici un amestec de goz străin . .'.  darm  şi  un  om,  totuşi  n’ar  putâ  să-i  prindă.
                       După  constatarea  tuturor  acestor  scă­  „sintilie**.  Acâstă  „sintilie**  era  în  trecutele
                                                                                                                                        T. Urcheşianu.    Ii  întâlnesc  mulţi  din  satele  vecine,  ba  s’a
                  deri  faţă  de  propunerea  studiului  religiu-  vremuri  de  o  capitală  însemnătate,  mai  ales                                      întâmplat  de  au  luat  dela  lucrătorii  din
                  nei  în  şeolele  nostre  poporale,  vine  d-nul  pentru  tineret  —  înţelegem  pe  flăcăii  de                                        câmp  străiţele,  le-au  golit  şi  s’au  tras  în
                  comisar  şi  cfice,  &  causa  nu  sunţ  învăţă­  ’nsurat  şi  pe  fetele  de  măritat.  Era  ca  un   Spaima de hoţi.                  pădure.  Pe  Doja  Nicolae  din  Nadoşa  l’au
                                   c
                  torii,  ci  noi  înşi-ne,  fiind  pe  terenul  acesta  fel  de  târg  de  fete  şi  avea  multă  asemă­                                 ameninţat  cu  puşca,  aflându-1  într’o  gaură
                  numai  începători,  că  nu  avem  cărţi  bune  nare  cu  faimosul  târg  de  fete  al  Moţilor             Chiheriul inferior, Aug. 1898.  de  vezură  ;  în  Beica  Maghiară  au  luat  nisce
                  pentru  studiul  religiunei,  prin  cari  să  se  din Munţii apuseni. . .                       On.  Redacţiune!  In  ârna  trecută  un  vestminte  dela  o  casă,  unde  fugind  după  el
                  ajutore  învăţătorii  la  propunere.  Pănă  acum   Băiatul  mocanului  în  vârstă  de  12—13  G-yorgyfi  din  Petrilaca  maghiară  cu  un  soţ  şi  cerându  le  îndărăt,  hoţul  le-a  aruncat
                  n’am  avut  o  metodă  specială  a  studiului   ani  pleca  dela  căminul  părintesc,  ca  să  a-  al  său,  un  Român  din  Topliţa,  pentru  crime  păgubaşului,  trântindu-le  tot-odată  înti’o
                  religiunei.  Asupra  acestui  punct  vom  mai   jute  tatălui  sâu  la  economia  de  vite.  Casa  fiind  arestaţi  în  Reghin,  cu  fier  înfierbân­  tină.  In  pădurea  cea  mare  a  Gurghiului,
                  reveni.                                      părintâscă  n’o  mai  revedea  ani  de  (file  —  tat  au  spart  uşa  închisorii,  unde  mai  era  numită  Mociar,  i-au  aflat  sălaşul,  în  care
                       Pănă  aici  d-1  profesor.  Acum  ar  fi  fost  pănîj  când  ajungea  flăcău  bun  de  însurat.  încarcerat  şi  un  biet  notăreşel  din  Ilea  fii uitase o jumătate de pâne.
                  să  urmeze  o  lecţiune  practică  model,  care  Erna  o  petreceau  cu  oile  pe  întinsele  câm­  pentru  defrauc'ărî.  Acesta  rămase  acolo,  cei   Multe  se  mai  aud,  cărora  nu  le  pu­
                  avea  să  fiă  un  fel  de  îndreptare  în  viitor  pii  ale  Ţării  românesc!,  er  cu  începutul  doi  dintâiu  însă,  intrând  în  odaia  păzito­  tem  da  la  tote  crecfimânt.  Fapte  mai  multe
                  pentru  fiă-care  învăţător.  Dâr  cu  părere  de  verii  veniau  cu  ele  în  munţii  învecinaţi.  rului  de  robi,  după  ce  l’au  maltratat  şi  des­  şi  mai  grele,  că  cel  din  Iernotfaia  nu  se
                  rău  trebue  să  amintesc,  că  lecţiunea  prac­  Atunci  numai  ce  vedeai  coborîndu-se  de  poiat  de  puşcă,  revolver  şi  patrone,  au  luat  mai  aude  însă  să  fi  ccmis.  Se  crede,
                  tică nu s’a ţinut, d-1 profesor Dr. Petru    pe încântătârele plaiuri ale munţilor pâl     cheile,  căutând  după  bani  prin  tâte  odăile  că hoţii nu vor putâ fi prinşi, decât abia




                  gaţi  sunt  rari  şi  resursele  societă­    română,  fiă  ele  originale,  imitate  sâu  esa  în  tâtă  Ungaria.  Am  aufiit  eu       luat  nicî  o  comună.  Tot  ce  s’a  putut
                  ţilor  de  cultura  sunt  restrînse.  Mult  traduse.                                       însu’mî  corul  din  Lugoş.  La  prâncţul    lace,  e  de  a  opri  desvoltarea  nâstră.
                  mai  gravă  e  raritatea  cărţilor  scrise                                                 care  s’a  dat  cântăreţilor,  a’a  început   De  două-c}ecî  de  anî  încâce  am  re-
                  îu  limba  română.  Ceea-ce  se  pâte                                                      cu  musica  germană,  der  au  venit         mas  staţionari *.  El  adaugă,  cu  acea
                                                                                                                                                                           1
                  ceti,  cuprinde  operile  a  cinci  seu             O  varietate  cuiiâsâ  a  socie­       curend  cântecile  naţionale.  Am  aucfit    nuanţă  de  superioritate,  care  pare
                  şese  scriitori  buni  (??—Red.)  şi  cu  tăţilor  culturale  e  cea  a  societăţilor  aci  câte-va  din  aceste  arii  populare,       proprie  caracterului  transilvănean:
                  Jegerî populare admirabile. Tete aces­       de cântări, fârte răspândite de câţî-va  atât  de  dulci,  atât  de  triste,  atât  de     „A!  dâcă  am  fi  trei-fieci  de  anî  li­
                  tea formeză puţine volume.                   anî  încâce.  Sunt  aprâpe  trei-decî  de  pasionate,  pe  care  ţiganii  le  repetă       beri,  ca  fraţii  noştri  de  peste  munţi!
                        Românii  s’au  preocupat  de  să­      anî, un pre >t dintr’un sat numit Chi-  fără  a-le  pricepe,  şi  cred  că  am  gâ-        Unde n|am fi ajuns noi aefi?^
                  răcia  acesta.  Ei  au  constituit,  de  seteu,  în  Bănat,  avu  ideia  de  a  cit  pentru  prima  oră  inima  acestui
                  vre  o  două-fiecî  de  ani  încâee,  o  so­  forma,  pentru  biserica  sa,  un  cor  de  popor,  care  le  compune.  Mare  ’mî-a
                  cietate  pentru  crearea  unui  teatru  ţărani.  El  reuşi  şi  în  cureud  corul  fost  surprinderea  când  mi-s’a  efis,  că                  Dragoste ascunsă*).
                  naţional.  Capitalul  adunat  se  urcă  din  Chiseteu  deveni  celebru.  Oraşele  artiştii  aceştia  erau  nisce  ţărani.
                  aeji  la  100,000  de  florini.  Dâr  suma  şi  satele  vecine  imitară  pilda.  Co­       „Decă  nu  credeţi,  vorbiţi  cu  ei  şi     De m’ii iubi vre-odată’ copilă adorată
                  acesta,  cât  de  importantă  ar  fi,  nu  riştii  se  răspândiră  în  tâtă  ţera,  for­   priviţi mânile lor“.                         Cu ochii ca de zînă, cu sîn fermecător,
                  e  suficientă  pentru  clădirea  unui  mând  pretutindeni  elevi.  Ii  luau  cu                 Ast-fel  sunt  principalele  arme       Cu gene lungi, ce ascunde privirea ’nflăcă-
                  teatru  şi  întreţinerea  unei  trupe.  Ce  chirie  pentru  o  ârnă,  în  schimbul  ale  acestei  lupte  pacînice  şi  de  te­                                             [cărată,
                  se  se  jbee  de-altminterl  ?  Afară  de  hranei  şi  a  câtor-va  florini.  Anul  mut,  al  cărei  preţ  e  esitenţa  unei            De m’ii iubi vr’odată, mi-o spune încetişor.
                                                                                                                                                                                *
                  câte-va  farse  popurale,  câte-va  piese  trecut,  la  concursul  din  Lugoş,  erau  naţiunî.  Pare  că  pănă  acum  nu  s’a                                * *
                  vechi  de  Alexandri  şi  câte-va  satire  adunate  două  cţecî  de  societăţi  şi  ajuns  pănă  la  un  resultat  decisiv.
                                                                                                                                                          Amoru-i păsărică de lume speriosă,
                  politice  contimporane,  teatru  român  patru  sute  de  cântăreţi.  înainte  de  „Nu  suntem  în  stare  rea,  ’mî-a  efis
                                                                                                                                                          Ce-i place în pădure să-şl ia duiosu-i sbor,
                  nu  esistă.  Comitetul  a  hotărît  se  a  se  despărţi,  s’au  grămădit  în  faţa  un  Român.  Şcâlele  nâstre  esistă  şi
                  deschidă  un  concurs  la  care  vor  fi  bisericei  şi  au  cântat,  cu  un  ansam­       simţământul  nostru  naţional  se  deş­                 *) Musica aranjată de I. Băjenaru, primul
                  admise  tâte  uvragiile  scrise  în  limba blu  formidabil,  imnul  naţional  inter­       teptă.  Ou  tâte  sforţările,  nu  ni-s’a    tenor al Operei române din Bucuresol.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13