Page 5 - 1905-04

84 LUCEAFĂRUL Nrul 4, 1905

DEZERTOR...
— Despături ocolire la dreapta! — Marş!... dea tabacherea. Iar gradatul, după ce şi-o
Baterie ’naintel — Marş! Bateria, ruptă pe răsucia:
despărţiri, a pornit ca un singur om. Pe nisipul — Foc, leat!... Foc de baterie!
şoscluţiî de centură paşii soldaţilor răsunau Şi iar săriau cîie 4—5 soldaţi, să-i aprindă
scurt, cadenţat, scrîşnind. ţigarea.
— Sună trompet! Erau toţi veseli: şi soldaţi şi gradaţi. Numai
Trompeţii începură a sufla în trompe. Marşul bietu Florea Cazacu mergea inaî la o parte,
sprinten, cu ’ntorsături vioae, supţiri, sfredeli­ ţinînd o potecuţă ce şerpuia pe stînga dru­
toare, se revărsa limpede în liniştea nopţii de mului. Şi era atît de năcăjit, că să fi dat cu
toamnă, furînd picioarele soldaţilor. cuţitu ’n el, nu pica pic de sînge. îi venise
Mai erau vre-o două ciasuri pin’ să se lu­ hirtie dela văru-sâu din Obîrşeni că Ioana lui
mineze. La ziuă trebuia să se ’nceapă tragerea fugise cu Toader Lupu din Gîrliţa. Mergea
de războiîi. Un rînd de oameni pornise de cu mai la urmă, mai la o parte, ca un cîne bătut
seară cu artificierii, cu triunghiurile de vizare, care tot se ţine de carul stâpinuluî, dar nu
cu telefoanele militare, cu cărucioarele de cablu, prea îndrăzneşte a se apropia.
la grupul destinat pentru tragere. Sufletul lui se strînsese, se închisese ca un
Soldaţii aveau chipiul cu penaj, raniţa cu melc în căsuţa lui. Doamne! Cum ar fi mai
micul echipament, arma, cartuşiera, sacul de vrut el să zboare pînă ’n Obîrşeni!
pezmeţî şi bidonul. 1 Vagmistrul comandă luarea pasului de marş
De la un timp lăsară şoseluţa de centură şi reglementar. Se lumina de ziuă. Treceau printre
o luară pe drumul ce tăia ţarina. Trompeţii porumbişti. La capetele locurilor erau căruţele
tăcură. Pe ’ntinderea cîmpului plutia linişte oamenilor ce veniseră să-şi culeagă porumbul.
adîncă. O lumină de foc pîlpîia departe, la Copiii eşiau in marginea drumului să se uite
vreo bostană. 2 Rariţele strâluciafi în cerul lim­ la soldaţi. Oamenii se îndreptau de şale şi se
pede ca seninul albastru alunei pietre s umpe. întorceau cu faţa spre ei, ţinind mîna stingă ’n
Luna era sus. Luceafărul de ziuă schînteia şo;d, dreapta cu cosoru ’n jos. Drumul era
par’c’ar fi fost scos din foc. Şi era atîta tine­ reavan. Tufe de cornuţi ii strejuiau laturile.
reţe în scăpărâtura lui, câ-ţi venia să crezi Ajunşi la grupul de tragere, vagmistrul co­
că-î un luceafăr noii-nouţ, răsărind atunci pen­ mandă :
tru întîia-oarâ în vălmăşagul lumilor fără nu­ — La stînga ’n bătae! — Marş!... Baterie!
măr din nemărginirea înălţimilor. — Stai!... Puneţi baione! ta!... Faceţi! —
Piramid’!
Drumul robilor se desluşia ca o pirtie albuie Armele fură rezemate cite patru — cite patru
prin spuza stelelor. ’n cîrligele baionetelor, cu paturile sprijinite
— Pas de voe! — Marş! răsună iar glasul în pâmint. Mai departe se vedeau artilerişti
vagmistrului. 3 călări cari formau «pichetul de incendiu». Ţă­
Oamenii rupseră rindurile, stricară cadenţa ranii ce cădeau în zona tragerii fură goniţi de
şi se strînserâ — din mers — cete-cete. Unii pe cîmp. Soldaţii fură împărţiţi: cari observa­
începură a fuma, alţii a fluera. Mergeau fără tori pe la punctele destinate fiecăruia, cari
rînduială, armele erau ţinute aci in cumpănire, tunari la turelele de 37 milimetri, cari la tu­
aci pe după spete, ca la cavalerie, aci pe relele de 52 milimetri cu eclipsă, cari la tunul
umere, cu straturile înapoi ca nişte ghioage. Krupp şi la mortierele de 120 milimetri. Tu­
0 ceată de lalomiţeni cînta:
relele şi cupolele se umplură în curînd de
«Bordeiaş, bordeiu, bordeiu, obuze, de şrapnele şi de mitralii.
«Cu mărtăceil de teiu Florea Cazacu era trăgaciu la Krupp. Toată
«S’a ’ncuibat dragostea 'n el!« lumea era gata. Pe cîmp, la doi-trei chilometri
Un papugiu de Bucureşti fluera un vals ve- de forturi, fîlfîiau steaguri puse pe prăjini
chiu pe care-1 fluera ’n gînd şi sergentul-major. inalte. în ele trebuiau să izbească marile guri
Cînd şi cînd s’auzia cîte-un gradat care vrea de foc. Mai aproape de grup, se vedeau —
să fumeze: închipuite din lemn — nişte tunuri de-ale vrăş­
maşului. în ele trebuia să ţintească tunurile
— Te ştii tu, leat, care-mi dai mie-o ţigare! din turelele cu eclipsă. Iar aproape de turelele
Şi oamenii se grăbiau care mai de care să-i
mici şi pe glacisul 4 şanţului lor exterior erau ri­
sipite în tiraliori cîteva companii vrăşmaşe
1 Sticlă pentru apă, «flaşcă.»
2 Grădină de pepeni.
• Corupţie din «wachtmeister». * Povîmiş.