Page 8 - 1905-07
P. 8

Niul 7, 1905              LUCEAFĂRUL                         153


                               P  Ă  S  C  Ă  L  I Ţ  A  .
                     III.
          «Leri dragă,                                                  - 1
        M’a  surprins  scrisoarea  ta  şi  mă  bucur  din
      inimă,  că  o  să  ne  vedem  peste  o  săptâmînă.
      Aşadar  ai  lăsat  Ia  o  parte  dragostea,  de  care
      am  povestit  la  întîlnirea  noastră  din  urmă?
      îmi  vine  să-ţi  zic:  Et  tu  mi  fiii  Leri  ?  Subli­
      niez  vorbele  estea,  căci  tu  nu  ştii  latineşte  şi
      vei  privi  cu  ochi  mari  hieroglifele  mele.  întreabă
      de  tatăl  tău,  el  îţi  va  spune  ce  insămnătate  au,
      şi  în  curînd  vei  şti  să  le  traduci  singură,  ca
      «civă universitară».
        Ca  mai  bătrînă  în  această  direcţie,  îmi  v  ne
      să-ţi  scriu  cu  un  aer  de  binevoitoare  protec-
      toară.  Tu  ai  să  urmezi  la  filozofie,  şi  ori  cum,
      rămîi  tot  la  suprafaţa  vieţii  —  filozoftării  ăştia
      sînt  un  fel  de  vizionari,  mi  se  pare  —  de
      aceea  efl,  ca  medicinistă,  tot  am  oare  cari
      drepturi  de  protectoară  pentru  tine.  Voi  acolo
      vă  bateţi  capul  cu  teorii  şi  vă  sfărimaţi  pentru
      o  inscripţie  nedescifrabilă;  noi  tăiem  în  carne
      vie  —  mai  adeseori  în  carne  moartă  1  —  şi
      ajungem  azi-mîne,  a  nu  ne  mai  putea  înţelege.
      Am  ascultat  şi  efl  cîteva  cursuri  de  ale  voastre
      şi  nu  ştiam  să  mă  mir,  safl  să  rid  ?  Un  pro­
      fesor  bătrîn,  un  tip  de  bătrîn  pleşuv,  cu  ochi
      schinteitori  şi  cu  gesturi  teatrale,  ne-a  ţinut
      trei  sferturi  de  oră  cu  citaţii  din  poeţii  greci,
      ajungînd   la   con.luzia:   vedeţi   dar   domnilor,
      cum a trecut y în /1
        Era aşa de încîntat bătrînul de concluzia
                                          O. Petraşcu.              Case.

                                                aceasta,  încît  aproape  să-î  dea  lacri­
                                                mile.  Ascultafl  cu  toţii  adînc  emoţio­
                                                naţi,  ca  la  sfîrşitul  unei  predici.  Şi
                                                efl  mă  uitam  mirată  în  jur  şi  —  nu
                                                zimbea  nimeni.  Ciudaţi  oameni  filo­
                                                zofii ăia!
                                                  Aşa  o  să  te  faci  şi  tu,  şi-mi  pare
                                                bine,  că  tot  n’o  să  se  săvîrşească  o
                                                schimbare  mai  mare  în  modul  tăfl
                                                de  gîndire,  şi  tot  n’o  să  ajungi  a
                                                cunoaşte  viaţa  aşa  cum  o  cunoaştem
                                                noi la clinică şi la spitaluri ... .
                                                  De  p : ldă,  în  clipele  în  cari  îţi
                                                scrifl  zace  mototolit,  pe  masă  mea
                                                de  scris,  un  pachet.  Ce-1  într’însul,
                                                vei  întreba?  Roze?  Nu,  dragă!  Dan­
                                                tele ? Nici dantele 1 Atunci ce ?
                                                  Uite:  craniul  unui  băiat  de  vr’o
                                                18—20  de  ani,  pe  care  1-afl  scos
                                                din  Dunăre  înainte  cu  5—6  zile!
      , C. Artachino.                   Ţărancă.  Să nu arunci epistola la o parte,
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13