Page 8 - 1905-10
P. 8

Nrul 10, 1905               LUCEAFĂRUL                        213

                                            chî comune româneşti, undet răieşte nonagenarul
                                             nnstru  academician  şi  botanist  Florian  Porcius.
                                             Pină  la  venirea  Tătarilor  (1242),  Rodna  fusese
                                             oraş  mare  cu  multe  zeci  de  mii  de  locuitori  şi
                                             fiind  situată  la  graniţa  Transilvaniei  şi  a  Bu­
                                             covinei,  de  mare  importanţă  comercială.  Ars  şi
                                             pustiit  de  Tatarî,  din  toată  măreţia  de  odinioară
                                             n’au mal rămas decît cîteva ruine şi canale subte­
                                             rane. Rodna astăzi e o comună de peste 4000 lo­
                                             cuitori cu o biserică românească zidită pe ruinele
                                             unei  vechi  biserici  în  stil  gotic,  a  cărei  poartă
                                             de  intrare,  acum  stîncă  masivă,  se  mal  vede
                                             şi astăzi inaintea bisericii nuol.
                                              Dincoace  de  Rodna  se  află  izvoarele  dela
                                             Anieş,  proprietatea  fostului  ministru  Andrei
                                             Bethlen,  dincolo  de  Rodna,  într’o  vale  îngustă,
                      Scaldele reci şi calde.  ţărmurită  de  rîuşorul  repede  Izvorul,—Valea-Vi-
                                             nulul,  proprietatea  societăţii  carpatine  maghiare
                                             din Cluj.
          Vîrful  dealului,  de  unde  ţi  se  desfăşură  o  pînză
          lată  de  frumseţî  neperitoare,  stă  din  vremuri   Şi  mal  la  deal,  ajungem  la  băile  de  plumb
          bătrîne un chioşc singuratec.      şi  argint,  la  topitoare,  intrăm  în  «Strîmtoarea
                                             dracului»,  formată  de  stîncl  uriaşe  cari  de
            E  atîta  neastîmpăr  de  lumină,  atîta  muzică
          de  colori  în  icoana  ce-o  cuprinzi  cu  ochii,   asupra  capetelor  noastre  par  a-şl  întinde  mî-
          de-aicl de sus.                    nile  ...  Şi  par’că  un  dor  necunoscut  ne  mînă
            Îndată  la  stînga,  otelul  «Hebe»  împrejmuit  de   mereu  înainte  înspre  Carpaţi...  Pleşuvul  Ineu
          un  parc,  şi  mal  la  stînga  satul,  cu  cele  doauă   străluce  în  bătaia  razelor  de  soare,  şi  par’că
          biserici  române,  în  faţa  ta  covorul  verde  al   înduioşat  priveşte  peste  hotară,  la  ţările  surori,
          văii  «Borcutului»  cu  vile  şi  case  de  vară  ascunse   Bucovina şi Moldova.
          printre  copaci  bătrînl,  la  dreapta  o  aleă  lungă   Dragi  cititori,  mal  fericiţi  decît  noi  ceşti  le­
          ce  te  duce  tot  printre  brazi,  iar  la  picioare,  pe   gaţi  de  munca  grea  a  scrisului  zilnic,  —  dacă
          acelaşi plan cu izvoarele — terasa.  îndemnaţi  de  şirele  noastre  veţi  cerceta  odată
            O  învălmăşală  de  lume  fără  griji,  un  haos   locurile  aceste,  salutaţi  şi  în  numele  nostru
          de  glasuri  vesele  ...  Copil  drăgălaşi  în  haine   acest  depărtat  cuib  de  viaţă  românească,  acest
          uşoare  de  vară,  fetiţe  şi  fete  sprimene,  mame   colţ de pâmînt românesc!   m. Aegea.
          fericite,  tineri  sburdalnicl,
          bărbaţi  serioşi  ...  şi  vorbă
          românească  şi  doină  româ­
          nească !
            Dacă  băile  s’ar  fi  dat  în
          exploatare la streini şi nu s’ar
          administra  în  regie  proprie,
          prin  un  comitet  şi  comisiune
          administrativă,  —  veniturile
          lor,  poate,  ar  fi  mai  mari,
          dar  s’ar  fi  perdut  caracterul
          lor  românesc  şi  ar  fi  perit  în
          scurtă  vreme,  cu  siguranţă,
          şi cea din urmă staţiune bal •
          neară  românească,  cum  am
          pierdut dejacelealalte izvoare:
          dela  Anieş  şi  Vaiea-Vinulul,
          locuri  de  escursiuni  de  rară
          frumseţe.
            In  apropiere  de  15  klm.
          dela  Sîngeorgiu  zace  orăşelul
          Rodna, una dintre cele mal ve-
                                                 Izvorul tAmăiiuiril.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13