Page 10 - 1905-11
P. 10

230                        LUCEAFĂRUL                 Nrul 11, 1905
             Toate  aceste,  iubite  Alecsandrescule,  sânt  zise   adevărate  stavilare,  pentru  a  împiedeca  înain­
            aicî,  pentru  ca  să  te  scutur  de  lene  şi  să  te   tarea progresului.
            îmboldesc  a-mi  scrie  mai  degrabă,  şi  a  mi   Am  auzit  vorbindu-se  de  Săptămîna  înainte
            trimite  o  frumoasă  bucată  de  poezie  pentru   de  a  fi  primit  scrisoarea  ta,  şi  am  făcut  multe
            foa ; a  literară,  «Propăşirea».  Păr’  atunci  însă,   urări  ca  să  aibă  o  soartă  mai  bună  ca  răpo­
            te  înştiinţez  că  sânt  ca  Toma  necredinciosul  şi   satul  nostru  jurnal.  Curaj,  deci,  voi  de-acolo;
            că  cele  4  versuri  au  să-mi  treacă  adesea  prin   arătaţi  tuturor  Adunărilor  burleşti  că  spiritul  e
            minte. 1                           un  fenix,  care  nici-odată  nu  moare,  că-I  poţi
                                Al D-tale prietin   comprima  cîteodată,  dar  nu-1  poţi  înăbuşi.  Cît
                                 V. Alecsandri.  despre  mine,  făgăduesc  că  voi  da  partea  mea
                                               de  lucru  şi  că  fără  întîrziere  o  să  m’apuc  de
              Multe  închinăciuni  D-Ior  Voinescu,  Predescu   muncă.  Negruzzi  m’a  însărcinat  de-asemenea
            şi Creţulescu doftorul, asemine şi Goleştilor.  să-ţi  comunic  intenţia  Iui  de  a  face  parte  dintre
                                               colaboratori,  te  roagă  să-ţi  aduci  aminte  de  el
                                               şi  îţi  mulţumeşte  pentru  pasagiile  din  scrisoarea
                      II. Către Ion Ghica.     ta,  care-1  privesc.  N’a  fost  la  Bucureşti,  ci  la
                                 Iaşi, 9 Dec. 1844.  ţară,  din  înalt  ordin.  Mă  îndemni  să  mă  duc
                                               la  Mânjina; 1   m’aşi  duce  cu  dragă  inimă,  dar
              în sfirşit iată-te iarăşi eşit la iveală, dragul meu   de-ocamdată  mi-e  imposibil  a  lipsi  din  Iaşi;
            Ghica;  noroc  căs’aîntîmplat  aşa  fiindcă  eu  numai   rămîne  deci  ca  tu  să-ţi  prelungeşti  escursia
            şt : am  cărui  sfînt  să  mă  adresez  pentru  a  avea   pînă  aci.  Toţi  prietenii  te  doresc,  asemenea  şi
            noutăţi  despre  tine.  Te  credeam  plecat  în  Ame­  multe  doamne.  Să  nu  începi,  să  te  crezi,  dar  pe
            rica,  plecat  fără  mine.  închipue-ţi  paraponu  meu.   cuvîntul  mea  că  e  adevărat  ce-ţî  spun.  Nu  mai
            Ţi-am  scris  mai  multe  răvaşe,  care  au  rămas   departe  ca  ieri,  o  tînără  şi  drăguţă  persoană
            fără răspuns : Le-ai primit sau nu ? .. . problemă  îmi  spune  că  te  regretă  mult  şi  că  conversaţia
              Ai  aflat  negreşit  despre  incidentele  mal  mult   spirituală  lîncezeşte  foarte  mult  de  lipsa  ta.
             sau  mai  puţin  ridicole  şi  posnaşe,  care  au  ur­  Vino*  odată,  ce  dracul  Nu  e  m-re  greutate
             mat  aci  în  lipsa  ta.  Exilul  lui  Cogălniceanu  şi   să  străbaţi  zece  postii,  cînd  e  vorba  să  faci
             acela  al  lui  Negruzzi,  uciderea  bietei  noastre   plăcerea  unor  doamne  drăguţe,  şi  unor  prieteni
             gazete. 2   Era  gata  să  fifi  şi  eu  coprins  în  pres­  sinceri.  De  altfel  adu-ţi  aminte  de  galanteria
             cripţie  şi  n’am  fost  exclus  de  cît  în  hatîrul  lui   franţuzească  şi.  ..  pas  accelerat,  marş!  Sînt  si­
             tată-meQ.  Cel  puţin  aşa  mi-au  spus  cîteva  per­  gur,  că  dacă  ne-ai  face  tu  o  vizită,  planul  meu
             soane bine informate.             de călătorie la Bucureşti s ar îndeplini mai lesne;
              Cu  toate  astea,  aş  fi  fost  mult  mai  mulţumit   şi  chiar  s’ar  putea  ca  să  plec  cu  tine.  Ce  plă­
             să  fiu  exilat,  decît  să  azist  la  ultimele  momente   cere  atunci,  che  gusto,  che  piacere.  Amîndoi
             ale  dragului  nostru  copil,  ale  scumpei  noastre   într’o  droşcă  bună  ş i . . .   mînă  surugiu  .  .  .  unu,
             Propăşirea.  Inima  mea  de  tată  s’a  sfîşiat  cînd   doi,  Ia  drum!  fără  a  mai  pune  la  socoteală
             Marea  Adunare  i-a  dat  lovitura  cea  de  pe  urmă;   poetica ţigară, tovarăş încîntător la drum . . .
             lovitură  groaznică,  ce  m’a  desgustat  de  orice   Dar  eu-ţi  spun  lucruri  vesele  cînd  nu  sînt
             fel  de  redacţiune;  adunare  caraghioasă  care   de  loc  dispus  spre  veselie  şi  cînd,  din  potrivă,
             m’a  făcut  să-mi  fie  groază  de  orî-ce  minister.   sînt  sub  influenţa  unui  gînd  mai  mult  decît  în­
             Să le fie ridiculul uşor! fiindcă s’au aşezat ca  tunecat.  Gîndu  ăsta  mă  urmăreşte  din  clipa  cînd
                                                am  privit  scrisoarea  ta  şi  mi-e  teamă  să  mi-1
              1   Alecsandrescu  trimite  imediat  articolul  în  proză   esplic,  totuşi  trebue  să  se  sfîrşască  odată,  e
             «Cozia»  (Propăşirea  dela  30  Aprile)  şi  poezia  «Umbra   de  nesuferit.  Spune-mi  ce  înseamnă  pecetea
             lui Mircea sau o seară la Cozia».  neagră  şi  chenarul  îndoliat  de  la  scrisoarea  ta?
              2   Mss.  Acad.  rom.  Nr.  803.  traducere.  E  vorba  de   Ţi  s’a  întîmplat  vre-o  nenorocire?  Nu  cutez
             suprimarea  revistei  Propăşirea  apărută  la  1844,  avînd   să-ţi  spun  mai  mult.  Frate-meu  îţi  trimite  ami-
             ca  redactori  responzabilî  pe  V.  Alecsandri,  P.  Balş,  I   ciile lui.
             Ghica  şi  M.  Kogălniceanu,  sub  titlul:  «Foaie  şt.  şi  li­  La revedere,
             terară».  In  Noembrie,  acelaş  an,  foaia  e  suprimată.  C.   V. Alecsandri.
             Negruzzi  şi  după  el  Alecsandri  spune,  că  din  cauza
                                                 Ne  venise  în  gînd  să  continuăm  la  Bucureşti
             novelei  lui  Negruzzi:  Toderică.  In  discursul  său  de  re-   tipărirea  «Propăşirel»,  dar  de  vreme  ce  sînteţî
             cepţiune,  .vorbind  despre  Kogălniceanu,  dl  A.  Xenopol   pe  cale  de  a  scoate  alt  jurnal,  asta  ar  fi  greu,
             afirmă,  că  s’a  suprimat  după  ce,  în  numărul  din  29   prea grea chiar şi mai bine să renunţăm.
             Oct.,  apăruse  discursul  rostit  de  Kogălniceanu  la  des­
             chiderea  cursului  de  istorie  naţională  la  Academia-Mi-   Amiciile  mele  lui  Golescu  şi  complimente
             hăileană  din  Iaşi.  Ipoteza  aceasta  ni  se  pare  mai  pro­  familiei tale şi domnişoarelor Filipescu.
             babilă.                             1  Moşia familiei Negri.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15