Page 5 - 1905-11
P. 5
Nrul 11, 1905 LUCEAFĂRUL 225
gofetia dreptăţii, iar Alecu iuncăr în armată. din poeziile iubitului nostru amic Gr. Alecsan-
Nervoşi, visători, aventurieri, ei purtau sîmbe- dres:u... al deschis ochii mari şi m’al între
tele părintelui lor pentru că-i maltrata. îl şi bat dacă mal ştiu şi altele. Din acea zi ştiam
uciseră în urmă din răsbunare; prinşi, elfură spîn- că n’o să te faci medic.»
zuraţi la Iaşi, pe lunca unde este mănăstirea Din pricina părinţilor deci şi a dascălilor
Frumoasa, în anul 1847, ziua de S-tul Teodor. 1 greci, cari nu reuşiră a cunoaşte inclinările Iul,
La o vîrstă destul de înaintată, în 1834, Alecsandri porni pe o cale greşită şi cheltui
părinţii s’aii gîndit să-I dea o educaţie mai te cîţiva ani cu stud I, din cari n’avea să se aleagă
meinică şi l-au trimis la Paris. Pînă aci poetul cu nimic. In toată opera Iul şi în tot felul Iul
abia îşi dobîndise cunoştinţele rudimentare şi de a vedea viaţa, nu găsim nici o urmă din
aproape esclusiv în direcţie realistă. Clasicismul, faimoasa «ştiinţă», careia se devotase.
limba latină şi literatura veche, au fost cu totul
eschise din orele lui de instrucţie şi, pe cum După informaţi'le biografilor s’ar părea că
vom vedea, nici mai tîrziu nu avea să-şl com în 1836 Alecsandri a făcut două feluri de ba
pleteze această lacună. calaureate. Ascultase mal întîl la secţia ştiin
Sub conducerea unui dascăl grec, Filip Fur- ţifică şi anume chimie la Gautnier de Clauby
şi matematică la profesorul Bonin, dar la ba
narache 2 , — un învăţat din Chrios, fost secre calaureat «fu refuzat cu unanimitate». 1 Reve
tar şi colaborator a lui Corai — şi în tovără
şia colegilor săi de şcoală Al. Cuza N. Docan, nind la secţia literară, luă ore de literatură,
vărul lui, şi al pictorului NegulicI, Alecsandri istorie şi ceva latină la harnicul profesor Cotte şi
trecu de data asta bacalaureatul 2 , — cu cîtă ane
sosi în capitala Franţei, într'un timp cînd ple voie însă şi cu cîtă indulgenţă din partea juriului
iada studenţilor români era foarte mare şi esaminator o recunoaşte chiar Alecsandri. 3
cînd pornise şi pintre el a se deştepta simţul
pentru chestiuni sociale. Era acolo şi Kogălni- Ce studii a mal urmat tînărul bacalaureat
ceanu, iar printre cei puţin mal în vîrstă, se în litere nu putem şti. E mal probabil că a
afla Ion Qhica, intrat tot în 1834 la facultatea rămas cu cultura literară dobîndită la Cotte, iar
de ştiinţe din Sorbona. Trei ani în urmă, aceşti trei ani, cît a mal stat în Paris, n’a făcut şcoală
tineri ţineau adevărate conciliabule, prin cafe sistematică; s’a încercat pe la toate facultăţile,
nelele de frunte ale Parisului, unde ascultau dar fără să reuşască a se hotărî pentru o anu
cuvintările improvizate ale lui Juies Simon, pe me specialitate. Lectură franceză, — şi prie
atuncia student încă, şi comentau scrisorile ce tenia cu inteligenţe scăpărătoare ca Ghica,
le primeai! dela iluştrii lor prietini de acasă, Negri, Cuza şi alţii au avut mai multă influ
Bălcescu, Alecsandrescu Gr. şi alţii. 3 enţă în formarea capitalului săfl cultural decît
In Paris a intrat în o şcoală unde se pre şcoala.
pară elevii pentru cariere ştiinţifice şi lucrative. Tînăr încă, pe la începutul anului 1839, el
»CincI ani întregi am stat în Paris, cercînd zice pentru totdeauna rămas bun şcoalel ofi
după stăruinţa părintelui meu să mă piegâtesc ciale, părăseşte Parisul, în tovărăşia lui Negri
pentru studiul medicineî, apoi pentru studiul şi a lui Docan, şi cutrieră, împreună cu el, Italia,
dreptului. Cercare zadarnică, fiind contra ima vizitînd oraşele de căpetenie, — o călătorie
ginaţiei mele vagabonde şi aplecărei mele pen care pentru întîia oră aprinse fantazia poetului
tru literatură,» — mărturiseşte poetul însuş. şi îl hotărî să scrie.
Ion Ghica, vorbind despre anul 1835, an în
care s’au cunoscut şi au pus bază preteniel, ce Pe la sfîrşitul anului se întoarce la Iaşi, —
avea să le rămînă pururea scumpă şi rodnică, un tînăr romantic «cu părul lung ce-î cădea
completează astfel: pe spate, cu cravata stacojie, adusă din Italia,
«Ştiîi că tatăl tău voia să te facă medic şi cu largă j letă croită după moda Parisului de
tu te puseseşi pe chimie; ne întîlneam adese pe la 1830» — cum îl descrie Bengescu. E
ori sub castanii Luxemburgului şi vorbeam de un boier sclivisit, deocamdată străin sufleteşte
oxigen şi de hydrogen, dar observam că de de popor şi de ţară, dar «cu un mare bagaj
cîteori îţi vorbeam de plantele marine din de iluzii şi de idei moderne», 4 cum se esprimă
cari se scoate iodul sau de oasele cele mal el însuş, în o scrisoare a sa către un prieten
bogate în fosfor, căscal în toată puterea fălci rămas în Paris. —
lor; mal observasem că, vorbindu-ţl într’o zi
de poeziile lui Văcărescu şi recitindu-ţi una
1 Ghica, Tot acolo p. 122.
1 Sion, SuvenirI contimporane p. 93. 2 Bengescu în Convorbiri XX. p. 166. 167.
2 Asupra acestuia: V. A. Urechia, Istoria şcoalelor I. 3 Ghica, Scrisori p. 287, incidentul hazliu cu «paix
p. 156. de Westphalie.»
3 Ghica Scrisori p. 140. * V. Prefaţa la Teatru I. (Ed. Socec, 1904) p. VII.
