Page 9 - 1905-11
P. 9

Nrul 11, 1905              LUCEAFĂRUL                         229
      noscător  al  frumosului,  el  făcea  haz  mult  de   ale  faimoşilor  State  Prodănescu  şi  Moralescu
      tot  ce  era  grotesc.  Cunoscînd  arta  de  a  trăi,   şi  tipărituri  ca  «Reforma  lumeî  sau  cartea  gal­
      el  nu  contenia  a  ridiculiza  pe  falşii  moralişti.   benă conform cu supremul ordin ceresc».
      Asta,  cel  puţin,  este  impresia  ce  o  dobîndim   Om  de  spirit,  patriot  activ,  îndeosebi  în  di­
      după  răsfoirea  prin  dosarele  lui  particulare,   recţie  cuzistâ,  literat-amator  cu  gusturi  alese,
      unde  aduna  atîtea  documente  ale  prosiiei  ome­  —  iată  cine  a  fost  fratele  poetului  de  care  ne
      neşti  în  diversele  lui  manifestări:  scrisori  de-  ocupăm.


                                 S C R I S O R I .  1

             I. Către Gr. Alecsandrescu  2  Spune-mi  un  lucru  numai:  tot  ne  compui
                                         poezii ?
                            laşii Mart. 1844.
        Iubite  prietine,  corespondenţa  noastră  au  avut   Aceasta  mă  intrighează  mai  mult  decât  toate
      păn’  acum  multă  asemănare  cu  teatrul  naţional,   şi  cu  toate  că  întrebarea  mea  pare  cam  dişan-
      carele  —  dupăcum  ştii  —  adeseori  au  răposat   ţată,  fiind  făcută  unui  po  t,  dar  trebue  să
      şi  iar  au  înviat.  De  unde  oare  să  vie  aceasta?   mărturisesc  că  aştept  răspunsul  cu  nerăbdare,
      Eu,  după  cât  înţâleg,  vremelnicele  tăceri  între   pentru  că  cunosc  înrâurirea  hârtiilor  de  canţe-
      noi  se  trag  din  oare-care  câtime  de  lene  ce   larie  asupra  duhului  omenesc.  Cunosc  un  tânăr
      ne-aQ  hărăzit  natura,  pentru  ca  să  facă,  poate,   care  păn’  a  nu  intra  în  slujbă,  făcea  frumuşele
      o  mal  mare  apropiere  între  simţirile  noastre;   versuri  şi  după-ce  se  trudi  câţiva  ani  în  tribu-
      totodată  socot  că  ele  vin  şi  din  încrederea  ce   naluri,  iată  cele  ântâl  versuri  ce  alcătui  către
      avem  în  înşme  asupra  prieteşugului  care  ne   iubita lui:
      leagă,  încredere  ce  ne  face  să  socotim  de  prisos   Aşa precum în predmetul dragostii ce îţi păstrez
      ori-ce  protestaţie  amicală.  Aceste  două  pricini   Pomenitele-ml docosurl, haine, nu vrei să crezi,
      binecuvântate,  sânt  prea  destoinice  şi  prea  pu­  Drept aceea cu respect înc’odatâ-ţl pomenesc
      ternice,  pentru  ca  se  mai  căutăm  altele  drept   Că-ţl sânt prea plecată slugă şi din suflet te iubesc.
      desvinovăţiri;  ne  mulţămim,  deci,  cu  dânsele,
      mai  ales  că,  pre-cum  am  zis,  amândoi  sântem
      fierbinţi  slăvitori  a  Ierni,  şi  o  cunoaştem  ca  unul
      din cele mai plăcute daruri din partea cerului.
        Cu  toate  aceste,  pornirea  lui  I.  Ghica  de  aici,
       m’au  trezit,  făcându-mă  să  gândesc  că  trebuia
       să  profitez  de  un  ocazion  cu  atât  mai  scump,
       cu  cât  este  mai  rar.  M’am  trezit  şi  mi-am  destins
       ciolanele,  ca  un  om  ce  se  scoală  din  somn,  şi
       găsindu-mă  din  norocire  cu  hârtia,  cu  cerneala
       şi  cu  condeiul  sub  ochi,  am  zis:  Cruce  ajută
       şi  m’am  pus  la  lucru,  precum  vezi.  Fă,  deci,  şi
       D-ta  ca  mine  şi-mi  dovedeşte  că  tot  eşti  în
       viaţă,  pentru  că  mă  tem  că  te-or  fi  înăduşit
       jalobile,  mai  ales  că  ele  te-or  fi  strângând  de  gât
       în toate zilele.
        Nu  te  întreb  ce  faci,  pentru  că  îmi  închipuesc
       foarte  lămurit  traiul  unui  poet  în  adunarea  jalo-
       belor,  anaforalelor  şi  a  altor  multe  parascovenii
       pocite  de  soiul  lor.  Un  enicer  la  călugărie  n'ar
       căsca  de  urât  şi  n’ar  blestema  soarta  mai  cum­
       plit.  Un  poet  în  slujbă  îmi  pare  tot  aşa  curios
       ca D-l Aristia poet şi ca D-l Eliad aulor român.
        1   în scrisoarea I. şi IV. păstrăm ortografia originalului.
        2   Ms.  Academiei  Române  Nr.  803  p.  5  (împreună  cu
       scrisorile  Iul  I.  Ghica.)  Pe  faţă,  ca  adresă:  «D.  cu
       Grigori  Alecsandrescu,  Bucureşti.»  O  scrisoare  către
       Ghica, din Iulie 1842 (Ibidem p. 3) dovedeşte că Alecsandri
       transmitea  lui  Alecsandrescu  corespondenţa  adese-orl
       piin amicul săă Ghica.            Familia Vornicului Alecsandri. Cu fiii sil lancu şi Vasile Alecsandri
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14