Page 4 - 1905-11
P. 4

224                        LUCEAFĂRUL                 Nrul 11, 1905
            sa  Gafiţa,  Stoica  vizitiul,  sad  «vezeteul»,  cum   ziasmul  lui  pentru  carte  n’a  fost  tocmai  mare.
            scrie  el,  Costache  bu.ătarul  şi  alte  mlădiţe  fa-   «In  timpul  cît  am  petrecut  aci,  cea  mai  ma­
            raoane,  cari  făceau  slujbă  robotiră  boerulul  şi-I   re  plăcere  o  găseam  în  privirea  dealurilor  în­
            răsfăţaţi  coconaşul.  Aceşlî  tovarăşi  de  copilărie,   verzite  a  Socolăî.  Vederea  orizonului  îmi  insu­
            pe  cari  mal  tîrziu  îi  întîlnim  singuratici  şi   fla  dorinţi  de  zburare.  Sosirea  rîndunelelor,
            prin  comediile  lui,  şi  îndeosebi  ştrengăride  fă­  ivirea  cîrdurilor  de  cocoare  pe  albastrul  ce­
            cute  cu  singurul  său  amic  de  joacă  Porojan,   riului,  îmi  producea  un  ncastîmpăr  sufletesc,
            dovedesc  libertatea  de  mic  prinţişor,  în  care  a   ce  intriga  mult  pe  bravul  soldat  al  lui  Napo­
            crescut  pină  la  vîrsta  de  şcoală.  Alergările  »de   leon.»
            pe  cînd  răsărea  soarele  pînă  ce  apunea«,  ro­  Resultatul  acestui  studiu  de  sigur  n’a  fos,
            stogolirile  prin  stoguri  de  fîn  şi  celelalte  mici   mal  mare  de  cum  îl  presimta  poetul  însuşi:
            fărădelegi  copilăreşti,  sînt  probe  de  vigoaie  şi   »Un  pic  de  franţuzască,  un  pic  de  nemţască£
            de  sănătate,  pe  cum  şi  de  o  timpurie  dragoste   un  pic  de  grecească  şi  ceva  istorie  şi  ceva  ge­
            pentru  natură  şi  pentru  o  viaţă  visată,  fără  griji   ografie  pe  de-asupra" 1 .  Dintr’o  reclamă  aiul  Cue­
            serioase.                         nim,  după  esamenul  de  vară  pe  anul  1831,
              La  6  ani  începe  instrucţia,  nu  însă  sub  ochii   reclamă  în  care  se  află  publicate  «numele  şco­
            vigilent!  al  tatălui,  cum  era  cazul  cu  Kogălni-   larilor  cari  s’aii  învrednicit  de  laudă  pentru  zi-
            ceanu,  ci  sub  conducerea  unui  călugăr,  grec   losul  în  feluri  de  învăţăturl«,  găsim  pomenit
            probabil,  unui  învăţător  ca  Chir  Gaitanis,  de   şi  pe  Alecsandri,  elev  în  »patrule  clas«,  —  lă­
            care  în  urmă  a  făcut  atîta  haz  pentru  al  lor   udat  »pentru  istoria  naturală,  mitologhie  şi
            tipto,  tiptis})  Călugărul  Gherman  nu  e  cunoscut   analis«. 2
            numai  ca  luminător  al  lui  Alecsandri.  De  nu­  Baza  culturală  a  Iul  Alecsandri  se  prezintă
            mele  lui  se  mal  leagă  şi  vînzarea  manuscriptu­  prin  urmare  cu  un  caracter  enciclopedic,  dar
            lui  istoriei  lui  Şincaî  către  Prinţul  Grigore  Ghi-   în general superficială.
            ca 2 ).  El  a  fost  »un  amic  al  casel«  Alecsandri,  dar   Dacă  dela  Cuenim  n’a  profitat  mult,  Alecsan­
            încolo  un  bătrîn  pedagog  de  soiul  acelor  cari   dri  a  ştiut  în  schimb  să  folosească  timpul  bine
            pentru  bunătatea  lor  servesc  bâetilor  ca  ţintă   în  tovărăşia  colegilor  săi  de  pension  şi  mal
            de  glume.  In  casa  poetului,  părintele  Gherman   mult  cu  aceia  dintre  el,  Ia  cari  fantazia  era  mai
            primea  şi  elevi  externi  pintre  cari  pe  Millo  şi   pronunţată,  ca  Millo,  actorul  de  mal  tîrziu  şi
            M.  Kogălniceanu.  »Acesta  venea  în  toate  zilele,   fraţii  Cuciuc.  Dintre  toţi,  mal  vil  în  amintirea
            îmbrăcat  în  cutnie  şi  purtînd  un  işlic  rotund   poetului  au  rămas  aceşti  din  urmă  doi  băeţi
            de pele de miel«. 3                de  boer  bogat,  de  origine  turcească,  înzestraţi
              La  1827  deci,  cînd  a  început  să  slovenească,   cu  o  inteligenţă  remarcabilă,  dar  şi  cu  o  fan-
            societatea  micului  Alecsandri  nu  mal  e  compusă   tazie  aprinsă,  bolnavă,  graţie  căreia  au  avut
            din  suita  de  robl-tiganl,  ci  din  copiii  boerilor   un sfirşit înfiorător.
            fruntaşi  din  capitala  Moldovei,  cu  cari,  mai  tîr­  Fraţii  Cuciuc,  Dumitrachie  şi  Alecu,  au  fost
            ziu,  avea  să  lupte  împreună  în  atitea  cauze   prietenii  cel  mal  de  aproape  ai  Iul  Alec­
            comune.                            sandri.  Dela  el  a  auzit  pentru  întiaş-dată
              Cercul  cunoştinţelor  Iul  de  oameni  şi  învă­  povestea  Iul  Robinson.  »De  atuncea  mintea  mea
            ţători  se  lărgeşte  tot  mal  mult.  La  1829  pără­  devenise  un  museu  de  tablouri  ce  reprezen­
                                               tau  corăbii  sfărmate  şi  valuri  de  mare  umflate
            seşte  pe  modestul  Gherman,  pentru  a-I  schimba   cît  munţii.«  Un  fel  de  dor  de  aventuri  şi  de
            cu  «magistrul  de  pansion« 4   Cuenim,  »un  sol­  călătorie  se  deşteptă  în  el,  caşi  în  sufletele
            dat  din  armiile  lui  Napoleon,  rătăcit  şi  rămas   bolnave  ale  camerazilor  săi.  «Mare  înrîurire  au
            în  Moldova«, 5   pedagog  sever  după  un  sistem   esercitat asupra imaginaţiei mele întîmplările po­
             mal  occidental.  Pensionul  francez  al  lui  Viclor   vestite de fraţii Cuciuc.» 3
             Cuenim  pare  a  fi  fost  bine  organizat;  avea  6   Ce  s'a  ales  din  aceşti  prieteni  —  cu  cari
             »clasurî«  şi  profesori  calificaţi.  Dispăruseră   nu  ne  vom  mai  întîlni  în  biografia  de  faţă  —
             anii  de  hoinarire,  şi  copilul  răsfăţat  trebuia  să
             stee  acum  «ghemuit  pe  pupitru».  El  era  obligat   o  ştim  din  altă  parte.  Asupra  lor,  zice  Gh.  Sion
             a  se  deştepta  »de  dimineaţă,  în  sunetul  unul  li­  în  fantasticul  său  articol  »FraţiI  Cuciuc,«  plana
             ghean  de  alamă,  lovit  ca  un  tam-tam  chine­  un  blestem.  Pină  departe  îndărăt,  în  a  patra
             zesc de doamna Cuenim».           generaţie,  fiul  ucisese  pe  tatăl  său  şi  aceaş
              In  cel  cinci  ani  cît  a  stat  în  pension,  entu­  soartă  de  paricizl  ii  ajunsese  şi  pe  el.  învăţase­
                                               ră  carte  Ia  Cuenim  şi  în  urmă  la  Academia
                                               Mihaileană; Dumitrache ajunse slujbaş la lo-
              1   Scrisoarea XI. din Ghica, Scrisori (Ed. 1884)
                 - Fragment autobiografic, Ms. Acad. Rom. 822 p. II.
              3   Ghica, Scrisori p. 241.        1 Scrisoare despre Porojan.
              4   Albina, 1830, p. 318.          2   Albina pe 1831 No. 102.
              * Fragmentul autobiografic.        8  Despre Porojan.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9