Page 6 - 1905-11
P. 6

226                        LUCEAFĂRUL                 Nrul 11, 1905

                HORA ARDEALULUI 1      A sosit ziua dreptăţii,  Ardeleni, lumea ne vede,
                                       Ziua sfînt-a libertăţii   România’n noi se’ncrede,
                    de V. ALECSANDRI.  Tot creştinu ’n veseleşte,   Căci de-acum Românu’n lume
                Hai să dăm mină cu mină   România ’ntinereşte  Va fi vrednic de-al săă nume,
                Cei cu inimă română,
                Să’nvîrtim hora frăţiei   Ardelean,  copil  de  munte,   Ura, fraţi, în fericire
                Pe pămîntul României.  Ian’  ridic’  acum  cea  frunte   Ura, fraţi, într’o unire
                                       Şi te’nsuflă de mîndrie,  Să’nvlrtim hora frăţiei
             1  Tipărită in Foaia p. minte, inimă şi lilera-
             uri din 1848 p. 192.      Că eşti fiii de românie.  Pe pămîntul României.

                                    IANCU ALECSANDRI.
                                        — Fratele poetului. —
              Dacă  despre  cele  două  surori  ale  Iul  Alec-   Intr’o zi de dimineaţă
             sandri  nu  putem  da  informaţii  sigure,  sîntem   Cînd era soarele-amiazi,
             în  schimb  în  măsură  să  vorbim  mai  pe  larg   Cînd în pace toată firea
             despre  fratele  său  Iancu,  mai  tînăr  decît  el  cu   Gusta somnul cu dulceaţă,
             doi  ani,  cunoscut  mai  mult  pentru  rolul  politic   Mă sculai atunce ’ndată,
             ce l-a avut pe timpul Iui Vodă Cuza.      Căci de visuri deşteptat,
              în  oglinda  tinereţeî  sale,  cum  am  putea  numi   Nu putea ca să mai şadă
             scrisoarea  despre  Porojan,  Vasile  Alecsandri  nu   Trupul metî încă în pat. 1
             aminteşte  de  loc  despre  fratele  său.  Educaţia
             şi  tinereţa  celor  doi  fraţi  pare  a  fi  fost  însă   «Nu  ştifi,  dacă  mă  înşel;  dar  trebue  să  fie
            aceeaşi,  pe  cum  aceleaşi  au  fost  şi  pornirile   ceva  în  aceste  naive  stihuri.  N'apucai  însă  să
             lor,  caracterele  şi  felul  lor  de  a  judeca  în  ches­  termin  şi  nemilosul  profesor,  astăzi  vechiul  meQ
            tiuni  sociale  şi  chiar  în  cele  literare.  Mai  tîr-   prieten,  mă  dădu  afară  din  clasă,  ba  chiar  din
             ziu ei s'aii iubit foarte mult.   prosodie,  zdrobind  astfel  o  carieră  manifestă,
              în  deosebire  de  Vasile,  Iancu,  după  slovele   căci  puţin  mai  în  urmă,  usurpătorul  meu,  în
             părintelui  Gherman  şi  «clasuri»-le  lui  Cuenim,   locu-mî scria Baba Cloanţa şi altele».
             a  trecut  în  o  şcoală  publică.  La  1832  îl  găsim   Graţie  intervenirei  lui  Guşti  deci,  un  stihui-
             elev  în  cursul  inferior  al  Academiei  Mihailene, 1    tor  tot  aşa  de  naiv  ca  micul  Iancu,  acesta  înce­
             —  timp  din  care  datează  întîiele  lui  încercări   tează  de-ocamdată  a  face  literatură.  El  urmează
             literare.  Muza-1  cercase  mai  de  timpuriu  decît   cîtva  timp  la  Paris,  intră  apoi  în  armată  şi  ca
             pe fratele săfl.                  fiu  distins  de  boer  înaintează  pînă  la  gradul
              « . . .   A  lipsit  puţin  să  fiu  împodobit  cu  glo­  de  locotenent-colonel,  servind  pe  Cuza  un  timp
             riosul  nimb  (de  poet)  chiar  înaintea  fratelui   oarecare ca adjutant.
             meu,  care  pe  vremile  acele  spinteca  omenirea   Făcînd  parte  din  puternica  falangă  de  tineri
             la  clinica  din  Paris»,  —  scrie  el  la  1884  către   cari  au  provocat  mişcările  de  reformă  în  Mol­
             dl Maiorescu. 2                   dova,  Iancu  Alecsandri,  la  1848,  a  trebuit  să
                                               ia  şi  el  drumul  pribegiei.  La  Cernăuţi,  în  casele
              «Eram,  cum  se  vorbia  pe  atunci,  pomăzuit
             de  natură  să  fac  stihuri:  drept  dovadă,  iată   lui  Hurmuzachi,  în  Viena,  Paris  şi  mai  pe  urmă
                                               în  Bucureşti  el  îşi  are  locul  său  printre  agita­
             cele  dinţii  —  însă  şi  de  pe  urmă  (?)  —  rostite   tori,  un  loc,  fireşte,  de  a  doua  mînă,  căci  afară
             de  mine  la  «Academia  Mihaileană»  dela  Iaşi,   de cîteva corespondenţe 2  cu emigranţii nu a
             anul  Domnului  (se  perde  în  noaptea  timpurilor)
             clasa  prosodiei.  Profesor,  dacă-mi  aduc  bine
             aminte, dl D. Guşti, care poate mărturisi:  1   Poezia  asta  ne  reaminteşte  întîiele  stihuri  ale  lui
                                               Goethe, scrise aproape la aceeaşi vîrstă:
                                                       O, ich armer kleiner Goethe
              1   In  «Foaia  tinerilor  primiţi  în  numărul  alievilor  la
                                                       Schlief in stiller, sanfter Ruh’
             publicul  institut  din  Iaşi»  pe acest an, e trecut şi «Iancul   Als so schon die Morgenrothe
             fiul al D. spătar V. Alecsandri, casierul visterieî» (Urechie,   Mir am Mittwoch lachte zu.
             Istoria şcoalelor. IV p. 343).      Ce  păcat,  că  asemănarea  între  cei  doi  a  trebuit  să
              s   Dl  %*  căruia-I  scrie  în  Martie  1884  din  Paris  (Vezi   se mărginească la atît.
             «Convorbirile»  din  acel  an,  pag.  153)  nu  putea  fi  decît   2   Vezi  «Anul  1849  în  Principatele  Române»  Voi.  III.
             dl Maiorescu.                     p. 328 şi voi. IV p 483.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11