Page 14 - 1905-12
P. 14

258                        LUCEAFĂRUL                 Nrul 12, 1905
          ale  sale  Zur  rumanischen  Vokalisation  (1868)   DĂRÎ DE SEAMĂ Şl NOTIŢE
          şi  Zur  rumanischen  Formenlehre  (1869)  Mussafia
          puse temelia cercetărilor sistematice de gramatică   BIBLIOGRAFICE.
          istorică  românească.  Mai  de  mult  ţinea  din   Autonomia   Românilor   greco-catolici.   Sub   titlul
          cînd  în  cind  şi  cite  un  curs  de  filologie  ro­  acesta  a  apărut  acum  de  curînd  o  broşură  ungurească
          mână  la  Viena,  la  cari  asistaţi  toţi  studenţii   (L.  Gydrfds  Elemer:  A  român  gorog  katolikusok  auto-
          români  fără  deosebire  de  specialitatea  în  care   nomidja:  8°  mare  45  pp.  Bpest  1905)  cuprinzind  un
          lucrau.  De  alunei,  fireşte,  au  trecut  mulţi  ani   studiu  apărut  în  revista  *Katolikus  Szemle»  şi  care  are
          şi lucrurile s’au schimbat . . .   meritul  de  a  tracta,  în  mod  obiectiv  şi  cu  suficientă
            Adolfo  Mussafia  s’a  născut  la  1835  în  Spalato.   informaţie  istorică,  problema  cea  grea  în  faţa  căreia
          Ajungînd  în  Viena  la  universitate,  se  dedică   se  află  biserica  română  greco-catolică.  —  In  introdu­
          studiului medicineî. Interesul său cel mare pentru   cere  se  daii  cîteve  reflexii  istorice  şi  iuridice  asupra
          limba  şi  literatura  italiană  îl  făcu  însă  în   raportului  dintre  stat  şi  biserică  şi  se  arată  nizuinţele
          curînd  să  schimbe  cariera  apucată.  La  o  pre­  timpurilor  mal  recente  de  a  separa  biserica  de  stat
          legere  de  literatura  italiană  —  povesteşte  d-l   asiguiîndu-l  autonomia,  care  ar  fi  chemată  să  creeze
          Friedwagner  —  nu  se  găsi  nici  un  ascultător   armonie  atît  între  stat  şi  biserică,  cît  şi  între  cler  şi
          care  să  poată  interpreta  cite-va  versuri  grele   elementul mirean.
          din  Dante,  pe  cari  nu  le  ştia  esplica  nici  lec­  Această  tendinţă  s’a  ivit  şi  în  sînul  Maghiarilor  ca­
          torul  universitar.  Atunci  se  sculă  M.  şi  le  tălmăci   tolici,  cari  de  trei  decenii  încoaci  stăruiesc  neîntrerupt
          cu  uşurinţă.  în  curînd  după  aceea  deveni  el   pentru  ciştigarea  unei  autonomii  bisericeşti,  la  care  să
          lector,  iar  mai  tirziu  (1860)  fu  numit  pro­  participe  şi  elementul  laic,  lucru,  pe  care  de  altfel  bi­
          fesor  de  filologie  romanică  la  catedra  înfiinţată   serica catolică nu-l prea admite.
          atunci.  încetul  cu  încetul  faima  sa  străbătu  în   După  cum  e  contemplată,  această  autonomie  va  avea
          toate  părţile,  mai  ales  era  stimat  în  Italia.  Dar   un  caracter  escluziv  şi  pronunţat  unguresc  aşa  îneît
          şi  în  Viena  fu  împărtăşit  de  cele  mai  înalte  ono­  înfiinţarea  el  ar  constitui  un  pericol  pentru  existenţa
          ruri  la  cari  poate  ţinti  un  profesor  universitar:   bisericel  gr.  catolice  româneşti,  care  pînă  acum  şi-a
          numit  mai  întîi  consilier,  i  se  deschiseră  mal   avut  organizaţia  el  separată,  pe  bază  naţională  româ­
          tîrzifl  porţile  senatului,  iar  academia  îl  numără   nească,  nefiind  nici  de  cum  atîrnătoare  de  biserica  ro-
          de mult între membrii ei cei mal activi.  mano-catolică  din  Ungaria.  Autorul  numitei  broşuri  caută
            Dacă  însă  oamenii  i-au  recunoscut  totdeauna   în  trecutul  bisericii  unite  urmele  independenţii  ace­
          meritele şi i-au putut oferi distincţii înalte, soartea   steia,  înşirînd  cîteva  din  epocele  principale  ale  istoriei
          pizmaşe  i-a  dat  o  suferinţă  grea  şi  dureroasă,   noastre   bisericeşti,   precum:   influenţa   reforinaţiunil
          pe  care  a  avut  s'o  supoarte  mai  mult  de  trei­  asupra  bisericii  româneştl-ardelene,  unirea  şi  urmările
          zeci  de  ani  şi  care  nu-I  permitea  de  cîţi-va  ani   el,  politica  episcopului  Klein,  despre  care  afirmă,  greşit,
          încoace să mai ţină cursuri la Universitate, — lui   că  e  autorul  petiţiei  dela  1791  (pg,  25  nota  1),  articolil
          care  cu  adevărat  fericit  se  simţia  numai  pe   VI  şi  VII  din  1744,  prezentîndu-1  pe  cel  din  urmă  ca
          catedră.  Nu  voi  uita  nici  odată  vizita  ce  i-am   un  eveniment  epocal  (!)  în  istoria  bisericii  unite.  în­
          făcut-o  mal  în  urmă.  După  ce  mi-a  vorbit   cheie  reflexiunile  istorice  cu  înfiinţarea  metropoliei  din
          mult  timp  despre  direcţiile  noui  în  filologie,   Blaj,  prin  bulla  «Ecclesiam  Christh  din  2tj  Nov.  1853,
          pe  cari  nu  le  aproba  întotdeauna,  cînd  îmi   dată  de  cătră  papa  Pius  IX,  care  eximind  biserica  unită
          întinse  mina  din  fotolifi  în  care-1  ţîntuia  boala,   de  sub  jurisdicţiunea  primatelul  din  Strigonifi  îi  asi­
          îmi  zise:  «De  cîte  ori  urci  pe  catedră  să  ţîi   gură  Independenţa,  recunoscută  şi  garantată  în  urmă
          seamă  de  un  lucru:  în  momentul  acela  nu  eşti   şi  din  partea  statului  maghiar  prin  articolul  de  lege
          savant,  ci  dascăl.  Cînd  scrii  o  carte  de  ştiinţă   XXXIX din 1868.
          trebuie  să  te  gîndeşti  la  cel  mai  inteligent  ce­
          titor,  cînd  faci  însă  un  curs  eşti  dator  să  ţii   Mal  tirziu  încercările  mitropolitului  Vancea  de-a  cîş-
          seama de ascultătorul cel mai puţin pregătit».  tiga  şi  pe  seama  Românilor  greco-catolici  o  autonomie
            Şi avea dreptate.               în  felul  celei  cîştigate  de  Şaguna  pentru  Românii  orto­
                               Dr. S. Puşcariu.  docşi,  au  rămas  fără  succes.  Conchemarea  unul  sinod
                . *                         la  care  să  participe  şi  elementul  mirean,  nu  i-s’a  con-
                                            ces,  căci  tocmai  pe  atunci  (1869)  s’a  început  înfiin­
           Cu   bucurie   anunţăm   reapariţia   revistei   bîrlădane
          f-Făt  Frumos».  Numărul  continuativ,  20,  cuprinde  arti­  ţarea  unei  autonomii  catolice,  care  ca  instituţie  de  drept
                                            public  să  se  estindâ  peste  toate  bisericile  catolice  din
          colul  dlul  torga:  La  desvălirea  monumentului  Iul  V.
                                            Ungaria,  fără  deosebire  de  rit,  şi  căreia  ar  fi  să-I  cază
          Alexandri;  Cîntul  Viii  din  Infernul  Iul  Dante,  trad.  de
                                            jertfă  şi  metropolia  română  din  Blaj.  La  congresele,
          N.  Gane  ;  frumoasa  poezie  «După  luptă»  a  d.  D.  Nanu,
                                            cîte  s’au  ţinut  cu  scopul  acesta  dela  1869  pînă  în  tim­
          o  schiţă  şi  cronica  de  Emilgar,  conducătorul  entuziast
                                            pul  de  faţă,  metropoliţll  din  Blaj  —  spre  cinstea
          al acestei bune reviste.
                                            lor  fie  zist  —  n’au  voit  să  ia  parte,  ci  dimpotrivă  aă
                                            protestat  totdeauna  energic  contra  acestor  tcndinţl  de
   9   10   11   12   13   14   15   16