Page 15 - 1906-04
P. 15

r




       Nrul 4, 1906.               LUCEAFĂRUL                         87

     şoare,  după  care  sau  rămîn  ţărar.î  şi  mici  ne­  clase,  boerii  şi  intelectualii,  aşa  zisele  clase
     gustori,  sau  mal  rar,  trec  în  sfîrşit  şi  la  oraşe.   conducătoare.
     Cînd  descriu  aceste  stări  sociale  am  mai  mult   Mai  întîi  boerii.  Din  punctul  de  vedere  na­
     în  vedere  Moldova,  pe  care  o  cunosc  mai  bine   ţional  „purist",  boerimea  de  azi  nu  e  decît  în
     fiind  din  aceea  parte  a  României.  Procesul  însă   foarte  mică  măsură  urmaşa  directă  a  boerimii
     după  cît  ştiu  pe  alte  căi  decît  propria  expe­  lui  Mircea  cel  Bătrîn  ori  Alexandru  cel  Bun.  Ea
     rienţă, e acelaş în toate părţile Românizmuluî 1 .  cuprinde  acum  nenumărate  elemente  străine  in­
       Ca  urmare  a  acestei  incapacităţi  de  adaptare   trate  în  mijlocul  eî  odată  cu  limba  şi  în  genere
     a  ţăranului  la  mediul  orăşenesc,  industrialo-co-   cultura străină, de care în cutare ori cutare epocă
     mercial,  e  caracterul  cu  totul  pestriţ,  străin,  al   a  fost  influenţată.  Astfel  în  Ţara  Românească
     oraşelor  noastre.  Din  punctul  de  vedere  al  ener­  Greci, Bulgari, în Moldova Poloni, Unguri, Greci,
     giei  naţionale,  oraşele  „româneşti",  evreeşti  şi   Armeni.  De  o  mare  însemnătate  a  fost  şi  ele­
     armeneşti  în  Moldova,  greceşti  şi  evreeşti  în   mentul  curat  economic,  consideraţii  de  situaţie
     ţara  Românească,  săseşti,  armeneşti  şi  evreeşti   materială  au  deschis  în  ultimile  trei  veacuri  la
     peste Carpaţi, nu pot fi deci luate în conziderare.   mulţi  străini,  calea  cătră  aristocraţia  ţării.  O  de­
     Spre  paguba  neamului  bineînţeles,  căci  nu-î   osebire  drastică  între  boerii  adevăraţi  şi  între
     nici  o  fericire  ca  clasa  de  mijloc  să  nu  existe   parveniţii  străini  e  făcută  de  popor  prin  numele
     la  un  popor:  clasa  care  tocmai  face  legătură   deosebite  date  la  fiecare  din  aceste  feluri:  boer
                                              1
     între  clasa  dominantă  şi  între  cea  muncitoare-   şi  ciocoi.   De  pildă  ca  creaţie  literară  în  aceşti
     ţărănească.  O  ilustraţie  a  celor  spuse  de  mine  gen  „Ciocoii  vechi  şi  noi"  ai  lui  Filimon.  Pen­
     mai  înainte  cu  privire  la  neputinţa  adăptării  ţă­  tru  adevărata  boerime  de  viţă  vechie  ar  fi  ca  o
     ranului  la  viaţa  dela  oraş  poate  fi  nuvela  lui   icoană  literară  de  preţ,  de  citit  schiţele  lu
     Sadoveanu, Ion Ursu.              Gîrleanu.  De  bine,  de  rău  însă,  toate  aceste  ele­
      între  oraşe  şi  sate  stau  tîrgurile,  centre  pe   mente  străine  s’au  asimilat.  Astăzi  ele  formează
     jumătate  ţărăneşti  cu  organizare  comunală  oră­  de  fapt  pătura  conducătoare  a  ţării,  deoarece
     şenească.  Despre  ele  vorbii  şi  mai  sus.  Aş  mai   intelectualii  n’au  putut  alcătui  pînă  acum  o  forţă
     avea  doară  de  adăogat,  că  în  vremurile  vechi   capabilă  de  a  lupta  cu  succes  pe  terenul  poli­
     acolo  unde  centrele  orăşeneşti  înfiinţate  la  noi  tic  şi  prin  numărul  lor.  Ceeace  altfel  e  foarte
     de  străini,  au  la  bază  o  aşezare  românească   firesc  faţă  cu  starea  generală  culturală  a  ţării
     anterioară,  —  şi  acesta-i  aproape  totdeauna  ca­  noastre.  (Pentru  Ardeal  lucrul  stă  altfel,  întru­
     zul,—ca bază se iau satele cu „tîrguri" (tîrg în înţe­  cît  „inteligenţa"  ţine  loc  şi  de  aristocraţie,  aris­
     lesul muntenesc, însemnînd bîlciu, iarmaroc.) de-   tocraţia fiind astăzi toată ungurită).
     alungul  marilor  artere  de  comunicaţie  şi  de   Cumplita  eterogenitate  însă  a  clasei  boereşti
     schimb.  în  alte  locuri  unde  nu  străinii  dau  ca­  fie  că  reprezintă  aristocraţia  de  sînge,  fie  că
     racterul  specific  aşezării,  centrele  orăşeneşti  aii   pe  cea  de  avere  (şi  aici  sînt  de  numărat  şi  di­
     rămas  pînă  aproape  în  timpurile  moderne  simple   feriţii  mari  industriaşi  şi  mari  comercianţi,  cari
     „tîrguri".  Ceeace  pentru  Ardeal  nu  e  cazul,  de­  din  lipsa  unei  aristocraţii  a  lor  speciale,  precum
     oarece  acolo  influenţa  germană  impuse  pretu­  e  în  alte  ţări,  trec  la  aristocraţia  de  nume),  face
     tindeni  organizarea  orăşenească  apusană.  Şi   că  punctele  sufleteşti  intime,  de  contact,  între
     în  Ardeal  însă  Românii  nu  fac  excepţie  dela  re­  ea şi între masa românească dela ţară sînt aproape
     gula că eî prin ei înşişi nu-s clăditorî de oraşe.  nule.  Ce  să  mai  vorbesc  de  adevărate  legături
      Ţărani  tîrgoveţî  (în  senzul  special  mai  înainte   sufleteşti,  de  simpatie  pentru  ţărani,  de  dor  sin­
     explicat)  şi  orăşeni  (întrucît  sînt  Români)  for­  cer  de-al  lumina,  de  dragoste  părintească  pen­
     mează  din  punctul  de  vedere  mecanic,  forţe  în   tru  el:  aceste  sînt  curate  imposibilităţi.  Că
     repaos,  în  stare  pasivă.  Forţele  cari  le  pun  pe   e  şi  o  mică  minoritate  de  boeri,  cu  astfel
     acestea în mişcare sînt formate de celelalte două  de sentimente e, dar e „o mică minoritate".
      1   Cf.  în  această  privinţă  capitolul  „das  Stădtewesen"   1   Pentru  ceealaltă însemnare a numelui  de ciocoi,  dat
     din  lorga  „Geschichte  des  rum.  Volkes"  1.  p.  158.  p.   ca poreclă de boerii mari boerilor mici novatori, v. Iorga
     197-8.                             Geschichte des rumiinischen Volkes, II. 246 seq.
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20