Page 14 - 1906-04

86 LUCEAFÂRUL Nrul 4, 1906.

deauna de conducători; şi dela aceştia atîrnă ţară e Sandu-Aldea cu romanul său „Două nea-
dacă puterile sînt întrebuinţate cu folos, ori sînt murî“. N’ar fi însă o minune, ca tocmai pen­
risipite zadarnic. Păstrătoare a tradiţiei neamu­ tru aceasta opera lui sa nu fie înţeleasă. Pen­
lui, ea e singura clasă, care din timpuri stră­ tru conflictul psihologic al ţăranului transplan­
vechi a rămas atît ca alcătuire etnică cît şi su­ tat în altă clasă socială literatura română nu
fletească aproape neschimbată. Din ea se reîm- are încă — precît ştiu eu— o creaţiune literară de
prospetează mereu cu noi puteri clasa orăşe­ valoare. în literatura franceză e romanul lui
nească şi clasa intelectualilor. Aceasta iarăşi şi Bourget „l’Etape". Nouă însă nu ne poate fi
la noi ca şi aiurea. Ca factor social şi naţional decît într’o măsură restrînsă de folos, deoarece
ea formează însă un tot ireductibil prin felul tratează chestia din punctul de vedere special
particular, absolut special care-i caracterisează al credinţelor religioase ca norme de conducere
atît viaţa externă cît şi cea sufletească. Acel mem­ în viaţă. Destul că ţăranul român se prezintă în
bru care pleacă din sînul ei pentru a intra în- toate ale lui radical, deosebit de orăşanul-bur-
tr’o altă clasă păstrează atît el, cît şi cel pu­ ghez (spre deosebire de tîrgoveţul-ţăran) şi de
ţin prima generaţie pornind dela el, caracterul boer ori de intelectual. Singurul chip de a se
specific al clasei din care a plecat. Firea ţără­ face înţelegerea cu el e de a te cobori la el,
nească în părţile ei de umbră ca şi în cele de — căci el nu numai nu vrea, dar nici nu poate
lumină formează însă şi caracterul specific al să se ridice la nivelul orăşanului ori intelectu­
poporului respectiv: pentrucă e firea clasei alului ; de-al studia şi de-aţi da silinţa să-l în­
celei mai numeroase şi pentrucă din această ţelegi şi să te pui în directă comunicare sufle­
clasă se reîmprospătează elementele creatoare ale tească cu dînsul, ceeace după cele mai sus
economiei şi culturii naţionale respective, pre­ spuse nu e de fel un lucru prea uşor. Ca să
cum am amintit şi mai înainte. Din acest punct mai adaog acum, drept rezumat al celor de mai
de vedere clasa ţărănească se identifică totdea­ sus, că ţăranul e potenţa capitală în poligonul
una in trăsături mari şi luîndu-se ca pars pro forţelor cari alcătuesc energia naţională a nea­
toto, cu neamul întreg. Cu cît cultura e mai pu­ mului românesc, e aproape de prisos.
ţin răspîndită în clasa ţărănească, cu atît ea e A doua clasă tranşant diferenţială de prima e
mai ireductibilă la vre-o alta din celelalte clase. clasa orăşănească. Caracterul ei specific por­
Căci mai ales cultura formează puntea de tre­ neşte din condiţiunile de viaţă specială, ale ora­
cere dintre diferitele clase. Că prin urmareaceastă şului. Mai multă intenzivitate în acţiune, dar
ireductibilitate va fi la noi mai accentuată de- mai puţină viaţă complectă în desvoltarea indi­
cît în alte părţi nu e decît foarte logic. Şi de vidului. Specializare decursă din complicarea
fapt ţăranul român îşi simte, şi cu drept, un alt ocupaţiunilor, şi ca urmare şi ascuţire a inte­
suflet decît orăşanul ori boerul ori chiar inte­ ligenţei şi înclinare mai pronunţată spre cultură.
lectualul pornit din sînul lui, însă deja trecut Pentru desvoltarea însă a acestei clase, pre­
prin generaţia de probă. Aceasta face, că în cum e în natura lucrului, se cere o viaţă eco­
clasele noastre orăşeneşti şi în cercurile intelec­ nomică activă, desvoltarea industriei şi a comerţu­
tuale, ţăranul nostru nu e înţeles. Ca urmare lui de chiar elementele indigene. Altfel sau oraşele
e că atunci cînd de pildă într’o operă literară nu iau de fel naştere, ci în locul lor se naşte
se caută a i se reda firea lui specifică, în de- forma hibridă de oraş ţărănesc a aşa ziselor (în
obşte nu se reuşeşte. Căci mai în totdeauna îşi Moldova) tîrguşoare, — sate în care se ţin bîl-
iau această sarcină acei, cari nu-i cunosc greu­ ciurî periodice, „tîrguri".— Sauoraşelese fondează
tăţile, adică literaţi orăşeni. Astfel e cazul cu de străini pregătiţi deja pentru viaţa de oraş,
romanul „Domniţa Viorica“ de Vasile Pop, în care cere, cum am spus, o adaptare specială.
care toate tipurile de ţărani descrise de el sînt Ambele cazuri se întîmplă la noi. Oraşele ro­
absolut falşe. Dintre scriitorii tineri, singurul mâneşti de pretutindeni îşi au în enorma lor
care pînă acum, plecînd de-adreptul din mijlo­ maioritate origini străine. Pecînd Romînii por­
cul clasei ţărăneşti, a reuşit a reda în adevăr în niţi din clasa ţărănească spre cea orăşănească,
chip'măestru sufletul ţărănesc în cadrul dela îşi fac îndeobşte întîi stagiul de probă în tîrgu-