Page 12 - 1906-04

84 LUCEAFĂRUL Nrul 4, 1906.

Sticlele şi monetele de argint se prăbuşiră „uniRE".
deodată cu masa răsturnată. Şi dacă accentuam adineoarea stimarea inte­
ligenţei active, şi nici decum a celei pasive, e
Tîrziu cătră seară, cînd Gheorghe schimba pentrucă tocmai acesta e încă un păcat româ­
compresele dela pieptul bătrînuluî — inima îl nesc. Dacă e o ţară pe lume în care dialectica
durea, săracu ! — acesta deschise ochii turburi. e în floare, apoi e de sigur la noi. Oameni altfel
„Iartă-mă, tată, m’am ticăloşit... d-ta trebue foarte bine înzestraţi atît ca inteligenţă cît şi
să rămîî acum tot la mine, şi o să vezi, că ca bagaj cultural, îşi pierd vremea în intermi­
isprăvesc într’o lună." nabile discuţiii zadarnice, vorbărie lungă din
Bătrînul nu zise nimic, ci privia cu ochii ţîntă care la urmă iese sau că toţi au dreptate sau
în tavan. că nici unul n’o are. Căci e aşa de inofensiv
„Vezi, mă Ghiţă, n’am pus mina pe tine, să discuţi; de ajuns ca la momentul favorabil,
decînd erai copil, îngînă el intr’un tîrziu, şi- dacă ai observat că superi pe adversar, şi ca
acum, cînd eşti bărbat, m’aî făcut să te lovesc... om pacinic nu vrei aceasta, să-l pui să-ţi spue
tare te-am lovit ? încă odată cutare afirmare dela care venise
— Nu m’aî lovit, tată, că ţi s’a făcut rău ... „cearta", să faci un: — „Ei apoi de ce nu spu­
dar loveşte acum, loveşte că vrednic sînt.“ neai aşa „moncher", şi să te declari de perfect
Bătrînul zimbi potolit. înţeles cu dînsul atît în cele discutate, cît şi
Şi Ghiţă îi luă mîna şi o duse la buze — dacă eşti mai maleabil, şi în toate cele viitoare.
mîna aceea neagră şi scorojită de muncă cin- Dacă însă l-ai pune pe cutare palavragiu ori
stăti şi de bătrîneţe. Al. Ciura. pe cutare farceur ca să tipăriască sub proprie
iscălitură tirada (furată ori a lui, e indiferent)
LA FEREASTRA SPRE LIVADA. debitată împotriva cutărui rău social ori general
naţional, atunci sau va face pe modestul, spu-
La fereastra spre livadă
Din copită murgul bate, nînd că nu e el chemat la aşa ceva, sad de-
Frîu de-argint să-T scot din ladă, adreptul pe laşul, spunînd că îi e teamă să nu
expue la persecuţia puternicilor zilei pe cutare
Scumpă şea să-i pun în spate,
Să pornirp iar împreună fiu, nepot ori cumătru, sau chiar pe el însuşi
ceeace e şi mai laş. Şi aceşti cavaleri ai pa­
Peste văi şi peste plaiu,
lavrei, nomazi ai saloanelor în care se formează
Că s a ’ntors iar vremea bună—
Stai, murgule, staî! reputaţiile intelectualilor, aceştia sînt inteligen­
ţele pasive, a căror activitate nu aduce nici un
TTfurguleţ, coamă rotată,
folos cauzei naţionale în senzul cel larg al cu-
Staî pîn iese luna nouă, vîntului. Pe aceştia nu-i pot stima şi cred că
La mîndruţa sprîncenată nu-s vrednici de stimă, şi de acea am făcut mai
Să trimit o slovă-două, sus deosebirea dintre ei şi dintre cei cari pun
Ori pe soare ori pe lună, umărul la roată, nu numai strigă de departe şi
Ori pe nor ori pe senin .. . dacă s’a rupt osia înjură fără să se mişte din
Ori să mergem împreună ? loc, atunci cînd carul vieţii neamului nostru s’a
Lin, murgule, lin! înomolit şi cere să fie scos iar la loc bun.
TTfurguleţ fii bun şi-adastă Şi iată de ce o serbare a Unirii dela 59 tre­
Sa 'împlinesc frumoasă slova bue făcută prin fapte, prin unirea — în sfîrşit—
C a veni şi vremea noastă a tuturor forţelor noastre naţionale, iar nu prin
Să ne ducem la TTÎoldova, fraze seci şi apelări la gloria strămoşilor. Dar
La TTîoldova cea bătrînă dacă cercetăm bilanţul acelor forţe naţionale po­
Unde ne-a ngriji ca ’n raiu menite, iată ce aflăm :
TTÎÎndra mea şi-a ta stăpînă... Ascunzînd în ea puteri imense, clasa ţărănească
Hai, murgule, nai I la noi ca şi aiurea, nu e capabilă de a exercita
Din volumul „Credinţe". St. O. lOSÎf. prin ea însăşi acele puteri: ea are nevoe tot-