Page 8 - 1906-04

(

80 LUCEAFĂRUL Nrul 4, 1900.
„Doamne! — strigă ea încleştîndu-şi mînile,
— ajută-mă, că eu singură nu mai pot.“
Apoi se îmbrăcă în pripă şi ieşi din nou, ca
să meargă în tîrg, la mama şi la fratele ei.
Ion Slavici.

BflTRinUL.
„Hotărît, copilul mă înşală, şi-mi prăpădeşte
banii de geaba ...“
Pînă mai acum un an, scrisorile îi veniau mai
puţin stăruitoare şi din cînd în cînd băiatul
mai da şi semne de ceva spor la carte. De-o
vreme încoace numai bani şi iar bani şi ispravă
ca’n palmă! S’a gîndit omul şi şi-a făcut sama
de bani pînă la o vreme; era vorbă doar de
„examenul cel mare", şi fecioru-său avea să
iasă de-adreptul „doftor". Mai pe urmă,
cînd i-a trimis două hîrtii de o sută i-a şi
scris să-şi vadă de lucru, că alţi bani nu mai
are de unde-i trimite. Vînduse românul două
capete de vite numai ca acele, că mai avea
de astupat şi alte necazuri...
Şi acum, abia după o lună de zile, iarăş
scrisoare şi bani, bani din fundul pămîntuluî!
„la să mă reped eu pînă la domnişoru ăla,
să văd ce-mi face cu creiţariî!"
Erau şase ceasuri, cînd i-a citit scrisoarea;
mai era destulă vreme să ajungă la „maşină".
Scoase din fundul lăzii cea din urmă hîrtie de
o sută, o aşeză în şerpar şi trecu în vecini.
„Nepoate Vasile, nu mă poţi duce în căruţă
pînă la staţie ?
— Cum să nu, nene, da unde mergi ? O fi
dat copilul d-tale examănul ăl mare ?
— Ba nu, mai are încă de învăţat, pe semne-
Iacă m’aş duce şi eu la oraş, că mîne-i tîrg şi
mai am_şi eu de tîrguit.
— Bine, nene, iacă şi prind."
Bătrînul se aşeză în jeţ, posomorit, pufăind
rar şi îndesat din lulea.
Cu cîtă dragoste pusese el hîrtia aceea de
o sută în fundul lăzii! Se gîndia atunci: băia­
tul n’o să-mi mai ceară bani şi cu hîrtia asta
mă duc şi ’,eu să văd oraşul acela mare şi să
mă bucur şi eu, după atîtea osteneli, de izbînda
ficioru-meu. Să tragă şi el un chef, cînd şi-a
vedea ficiorul domn gata. De-o vreme încoace
increstăturl pe furci de tors din comuna Tilişca. (Colecţia dlui
Comşa din Sibiifi.)