Page 5 - 1906-04

—r^T-----~

Nrul 4, 1906. LUCEAFĂRUL 77
cîteva zile, — aşa în călătorie. — Trebuia ne­ barbă, îmbrăcat în haine soioase, — şi inima
apărat s’o mai vadă. Cum şi cînd ? Asta numai ei sîngera.
dinsa putea s’o spună. Ştia ce trebue să facă, fiindcă ştia ce voieşte
Pe ia două ceasuri el se plimba prin faţa Mara, muma ei!
casei lui Claici, şi era în aier o atît de ne­ îi venia dar să intre în pămînt, cînd vedea,
spusă dulceaţă, încît nu-i mai venia să se de­ că Anca a simţit, a înţeles par’că slăbiciunea ei
părteze. Par’că dînsa ştia, că el se află pe aci şi se uită cu ochi scrutători şi miloşi la dînsa;
prin apropiere, şi se sbate în culcuşul ei ca un fior rece o cuprindea, cînd se gîndia, că
pasărea prinsă în văsc. dela Anca vor afla toţi ceeace nimeni în lumea
Nu ! Persida dormia liniştită, perdută ’n visuri aceasta n’ar trebui să ştie.
văratice. Şi cu cit mai mult se silia să se ascundă,
Şi bine i-ar fi fost să doarmă mereu aşa şi cu atît mai vîrtos se dedea de gol.
să nu se mai deştepte decît după ce vor fi tre­ „Ce e cu tine, Persido? — Ce s’a ’ntîm-
cut toate. plat?“ — întrebă Trică cam mirat.
Nu că era nenorocită, ci-că ea era o neno­ „Ce să fie? — Nimic!" — răspunse ea
rocire pentru alţii — asta o inunda pe dînsa, speriată.
cînd îşi dedea seamă, cum s’a pomenit deodată El se uită lung în ochii ei.
între doi oameni, care ar trece voioşi prin „Tu ai văzut pe Naţl, Persido, ai vorbit cu
lume, dacă ea nu li-ar fi ieşit în cale. el“ — îi zise apoi încet.
îi venia să fugă, să se ascundă, ca să i se Ea se îndreptă şi-şi ridică capul.
piardă urma, şi iar vedea pe Naţl cu părul lung, „Da, — răspunse, — l-am văzut şi am vor­
cu subţirile, creţele şi ’ncîlcitele fire de păr în bit cu el, dar asta nu e nimic!“

Ţâraql din Tilişca, (com. Sibiiu.).