Page 15 - 1906-06

Nrul 6, 1906. LUCEAFĂRUL 135

FOI RĂZLEŢE.
ION GORUN: Taina a şasea, Bucureşti, Minerva, 1905, pp. 286, preţul L. 1.50
„ „ Robinson în Ţara-Românească. Povestire din zilele noastre, Bucureşti, Carol Gobl 1905,
pp. 354.
Sufletul omenesc are multe ascunzişuri, multe locuri tăinuite, în cari se păstrează calităţi pe cari nu le
descoperim la duşmani şi defecte, pe cari nu le zărim la prieteni, porniri pătimaşe şi şovăiri îndărătnice în luptă
unele cu altele, făcînd ca faptele noastre să pară neconsecvente şi ca să trăim alături cu oameni pe cari nu-i pu­
tem pricepe niciodată pe deplin. în aceste tainiţe ale sufletului nostru caută să pătrundă scriitorul modern, ro­
mancierul, şi nuvelistul de astăzi, pentru care omul nu are alt interes, decît că e purtătorul unui suflet. El se
vîră cu răbdarea unui scrutător în cele mai dosite creţuri ale sufletului nostru, căutînd se reveleze porniri pe
cari le ascundem i şi nu ni le mărturisim bucuros nici nouă înşine.
Altfel Gorun.
Şi el e un psiholog şi pe el îl interesează, mai mult chiar decît pe alţii, numai sufletul şi nu purtătorul
lui. Dar el n’are temperamentul exploratorului, nu caută să pătrundă creaţă de creaţă a acestei ţesături întorto-
chiate, ci cu o zmucitură puternică întinde pînza, ca să nu mai rămînă nici o încreţitură, pune sufletul în faţa unei
pasiuni puternice şi îl descrie în momentul cînd el ne apare întreg, aş putea zice: gol. De aceea mai toate no­
velele sale ar putea avea drept titlu un abstract: ura, iubirea, răzbunarea, admiraţia ş. a. m. d.
Nu cred să fie mulţi, cari după ce au cetit Taina a şasea să reţină un nume de persoană, să-şi aducă
aminte de figura vreunuia din eroi, de hainele, de mişcările, de frumseţea sau de urîţenia lui. Gorun n’are vreme
să pîndească un gest safl o clipire a ochilor din care să ghicească ce se petrece în inima cuiva şi nu ţine să ne
spună cum au fost părinţii celui ce-i capabil să omoare. Pe el îl interesează faptul în sine, momentul decisiv în
care se desleagă, într’un fel sau altul, conflictul.
Taina a şasea e căsătoria. Sînt descrise treizeci şi una de căsnicii, cari nu formează numai un volum,
căruia i se poate da un titlu comun, ci tot atîtea ilustraţiuni pentru concepţia filozofică a autorului despre socie­
tatea noastră. Gorun se deosebeşte de filozoful care ar fi tratat acelaş subiect numai prin aceea, că nu trage
concluziile din exemplele ce le dă, ci ne lasă pe noi să le tragem. Dar ori cît cearcă să stea de-o parte, să nu
amestece personalitatea sa în operele ce le scrie, felul de a pricepe el lumea ţi-1 sugerează pe fiecare pagină,
concepţia lui despre societatea omenească era formată înainte de a lua pana în mină ca să scrie cea dintîi no­
velă din volum, simţi, că în faţa ta stă un convins, care sugerează, care convinge. Tu, cetitorul, poate să ai cu
totul altă concepţie, dar strigătul „Gaz! Gaz!“ îţi va zurui mereu în urechi. Vei vedea multă vreme încă pe ne­
norocitul amploiat, care zărind silueta amantului la nevastă-sa, nu are inima să sfîrşească o viaţă de dragul liniş-
tei sufleteşti, ci se întoarce în birou, unde nu-i răniîne alta, decît să plămădească un act de răzbunare „de peste
prag". Tu te simţi mai tare ca el, tu ştii că nu eşti în stare să duci viaţa unui verme, ci ai curajul s’o sfîrşeşti
cînd devine umilitoare...................şi totuşi te simţi atît de doborît, cînd ţi se aduce aminte „pilda grăuntelui" : „o slabă
furnică a putut să-l mişte, şi cum şi-a schimbat el locul, s’a rupt cumpăna întreagă a coastei —, şi grăunte că-
zînd peste grăunte şi unul pe altul trăgîndu-se în prăpastie, au venit în vîrtej ca un potop ... Un bubuit, un
tunet prelung, şi pe. urmă iarăşi tăcere şi iarăşi nemişcare".
Puterea cea mare de sugestiune a lui Gorun poate nu se datoreşte atît artei, cît mai ales personalităţii
sale. Ca artist i se pot găsi cusururi şi unul dintre cei mai mari artişti ai noştri, şi ban prietin al lui, l-a carac­
terizat astfel: „E prea bun polemist, ca să fie novelist desăvîrşit, şi scrie novele prea frumoase ca să nu să vadă
aceasta în versurile lui." într’adevăr, nuvelele lui, de cîteva feţe toate, sînt mai mult schiţate în cărbune, uneori
fără să-şi ia răgaz să pună umbriturile necesare; dar dacă firea lui nu-i dă liniştea să facă din fiecare bucată
un întreg artistic, el a făcut ceeace numai puţini pot, volume. Nu din cutare novelă, ci din volumul de nuvele,
răsare personalitatea lui bine hotărîtă, care ştie ce vrea. Un filozof, care a văzut multe şi a păţit multe, dar fără
ca să ia pana cu entuziasm, sau cu revoltă în mînă, de cîteorî s’a desfătat înaintea unei privelişti sau s’a simţit
lovit în ce avea mai scump. Nu, înainte de a scrie, in suflet i s’a desluşit ce e alb şi ce e negru in jurul său,
— mai mult negru decît alb; înainte de a ne face părtaşi pe noi de preocupaţiile sale, el s’a învăţat să se do-
moliască şi să rabde. De aceea azi, cînd cuvîntul pesimist a ajuns să însemneze un om, care ţipă de cîte ori îl
doare, care nu e numai convins de zădărnicia lumeî, ci se şi vaetă căutînd se facă şi pe alţii să bocească, n’aş
cuteza să-l numesc astfel, deşi în scrierile sale se vede că din lupta vieţii i-a rămas multă, foarte multă amără­
ciune în suflet şi nu numai odată găseşti printre rînduri ceva dîrz, picături din luptele sufleteşti purtate între cei
patru păreţi ai' singurătăţii sale.
Cu totul altul apare Gorun în scrierea sa din urmă: Robinson in Ţara-Romunească. Aici se descriu păţe-
niile unui Robinson din zilele noastre, unui tînăr stricat în desfriul capitalei, care pleacă să-şi pună capăt zile­
lor şi ajunge într’un sat, unde se converteşte la viaţă, la cinste şi la muncă, se face ţăran şi ridică pe ţăranii
cart 1-afl primit la bunăstare, stîrpind dintre ei pe cei nemernici. E un roman cu o teză foarte sănătoasă, plin de
optimizm, care ar trebui să se împartă ca premii la elevii şcolilor noastre, lntreţeserea măiastră a unei intrigi