Page 13 - 1906-06
P. 13

Nrul 6, 1906.                LUCEAFĂRUL                        133
        Ileana (surprinsă): S’a dus? Unde?     Ho-ho! Prea lesne mi-ar scăpa. Stai, stai. O să
        Straja:  Nu  ştiu!  A  zis  să  pui  şeaua  pe  cal   vă arăt eu, ce ştie Ileana. Stai, stai. Ha-ha-ha!
      şi s’a dus.                               Udrea: Ce-î poţi face ? Glonţul nu-1 prinde.
        Ileana: Aşa?... Fost-a azî cineva la el?  Ileana:  Nu?  Lasă  numai,  lasă...  Vrei  să-mi
        Straja:  Mai  întiî  a  fost  un  om  mai  bătrîn   ajuţi ?
      din Baia-mare şi o domnişoară tînără...    Udrea (cu viclenie): Eu? Doamne fereşte!
        Ileana  (tresărind)O  domnişoară?...  Aî  văzut-o   Ileana (mirată): Ce e? Şi'tu ţii cu el?
      cu ochii?                                 Udrea: L-aş bea într’o lingură de apă, dar..
       Straja: Cu ochii! Da ce-î?         Ileana:  Nu  te  teme.  Am  eu  leac...  Nu  te
        Ileana   (înăduşit):   Nimic!   Ce   să   fie?   (şi   teme.
      intră  în  cortul  lui  Pintea)  S’a  dus!  Doamne,   Udrea: Ce leac? Ştii doară ceva?
      Doamne,  ce  să  mă  fac  ?  (cade  pe  laviţă).   Ileana  :  Ştiu.  Ha-ha!  Ştiu.  Ascultă:  El  poartă
      Cine-o  fi  fost  oare?  (tresărind)  Poate,  Paula!?   cămaşă  de  zale.  Glonţul  nu-1  pătrunde  prin  zale,
      (îşi  pleacă  fruntea  în  palme  şi  plînge  cu  nă­  că-î  prea  mare...  dar,  ştii  tu,  Udreo  —  sînt  şi
      frama la ochi) Pinteo, Pinteo, bată-te Dumnezeu
                                        gloaţe mici... ştii tu...
                 Scena a XVII/-a.         Udrea: Ştiu, ştiu...
                                          Ileana  (tot  mai  disperată):  Şepte-opt  gloanţe
                   Ileana, Udrea.
                                         mărunte...  ca  mazărea,  ca  griul,...  gloanţe  de  ar­
       Ud  re  a  (vine  încet  în  cort):  Bună  seara,  Ile-   gint...  Le  pui  în  puşcă,  —  (arătînd  cu  mîna  ca
      nu ţă !                           şi  cînd  ar  trage  cu  puşca)  tragi  cocoşul,  —
       Ileana (zăpăcită): Tu eşti Udreo?  poac,  apoi  se  poate  cununa  cu  domnişoara  lui...
       Udrea  (prefăcut):  Mi  se  pare  că  aî  plîns...   M’ai înţeles?... Ha-ha-ha!
      Ce aî?                              Udrea (prefăcut): N’am înţeles!
       Ileana (ascunzîndu-şî plînsul): N'am nimic!  I l e a n a   (rînjind):  Cum  ?  N’ai  înţeles  ?  Gloanţe
       Udrea:  Nu  tăgădui  Ilenuţă!  Văd  eu,  şi  ştiu   de argint în puşcă...
      eu  ce  ai!  Sărmană  fată!  Nu-i  lucru  creştinesc   U  d r e a :  Bine, bine. Dar cine să-l puşte? Şi
      ce face omul acela cu tine.           unde ? Aci în tabără ? Ne-ar spînzura pe amîndoî.
       Ileana  (privindu-l  în  ochi):  Ce-aîzis?  Cine?   I l e a n a :    Unde?...   Unde?...   Gîndeşte-te.   Ai
      Căpitanul? Ştii şi tu?            tu  minte!  Dar  la  Baia-Mare?...  Dar  pe  drum?...
       Udrea  (cu  viclenie):  Ban’olşti!  Vede  doară   Eu  mă  duc,  mă  duc  acasă...  Celelalte-s  treaba
      toată  lumea  că  te  înşală,  te  minte,  îşi  bate  joc   ta  !  .  .  .  Ha-ha-ha!  Noapte  bună,  Udreo.
      de tine! La toţi li-e milă de tine!  Noapte  b u n ă . . .   Noapte  bună,  Pinteo!  Ile-
       Ileana (ridicîndu-se): Spune ceştii, spune!...  nuţa  ta  se  duce.  Ha-ha-ha.  Noapte  bună!  (iese
       Udrea (prefăcut): Sărmană Ilenuţă!.,.  prin stînga. Udrea rămîne uimit).
       Ileana (lovind cu piciorul în pămînt): Spune!...
       Udrea:  Ce  să-ţi  spun?  Ce  ştie  toată  lumea.   Scena a X/X-a.
      Pe  unde  umblă,  în  tot  locul  are  cîte-o  drăguţă.   Udrea, singur. (Tunetele tot mai apropiate, lasă pe
      Acu începe să şi le aducă aci în tabără.  scenă şi fără să bage seamă straja, — gesticulează
       Ileana  (ca  muşcată):  In  tabără?  Cine-a  fost   ca nebun. Straja îl priveşte speriat).
      aci ?                               U  d r e a   (singur):  Mai  curînd,  decît  nădăj­
       Udrea  (liniştit):  Cine?  O  fatuţă  tînără  din   duiam.  Aşa  —  aşa!  Hm.  Gloanţe  mărunte  ca
      Baia-mare...                      griul...  gloanţe  de  argint  (cu  patimă)  le  pui  în
       Ileana (desperată): Cir.e-e?...  puşcă,  —  (imitînd  mişcarea  Menii)  —  poac,  şi...
       Udrea: O chiamă: Paula!          Ah!  Pinteo,  năzdrăvanule!  Aşteaptă  numai,  aş­
       Ileana (cu furie): Paula? Ştii de bună seamă?  teaptă.  (ieşind  prin  stînga)  Gloanţe  de  argint
       Udrea:  D’apoi!  l-am  văzut  şi  i-am  auzit.  Au   mărunte,  —  poac,  şi  noapte  bună,  căpitane,  (straja,
      rămas  singuri  în  cort  şi  să  drăgosteau  ca  tur­  uimit, ridică tulnicul şi suflă alarm).
      turelele.  Apoi  s’a  dus  după  ei  la  Baia-mare.
      Vrea s’o ia de nevastă...                     Scena a XX-a.
       Ileana  (cu  furie):  Nu  minţi?  (rugătoare)  Zi   Straja, T. Crăciun, puşcaşi, străji, vin in fugă.
      că minţi.                           S t r a j a :  Haidaţî, haidaţi...
       Udrea  (cu  milă  prefăcută):  Doamne,  Ilenuţă,   P u ş c a ş i i :  Ce-î? Ce-î?
      cum  aşi  vrea  să  nu  fie  drepte  cele  ce-ţi  spun.
      Dar  ce  să  fac?  M’a  cuprins  mila  de  tine,  că  te   T.  C r ă c i u n   (venind  navală):  Ce-i?  Ce  s’a
      batjocoreşte...                   întîmplat?
       Ileana: Ha-ha-ha. Aşa, Pinteo? Aşa?...  S t r a j a :   A  înebunit  căpitanul  Udrea.  (Invăl-
       Udrea: Aşa! N’aî decît să-l părăseşti.  măşală. Toţi fug după el).
       Ileana: Eîi? Ha-ha-ha. Eu? Să-l părăsesc?      (Cortina).
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18