Page 8 - 1906-06
P. 8
>
128 LUCEAFĂRUL Nrul 6, 1906.
Pintea Viteazul.
Dramă istorică în trei acte şi un tablou.
De V. E. Moldovan.
ACTUL II.
Un ochiu de pădure. O parte din tabără. In dreapta fund. Deasupra eî, armele luî Pintea. O strajă stă în
un cortuleţ. Al lui Pintea, în stînga. Mai in fund, fund, înarmat, lîngă un arbore. Din cînd în cînd trece
unul mai mare, al căpitanilor. Focuri stinse. In fund cor cîte-un puşcaş, ducînd în mînă, apă, haine, hamuri
turi, căruţe, puşti acăţate de arbori, roate de car, hamuri. etc. Cind se ridică cortina, Pintea, Aron şi Udrea
Cortul lui Pintea e cu uşa spre public. In el o masă stau la masă, în cortul căpitanilor. La mijlocul cortului
de brad pe pociumbi bătuţi, caşi patul. O ladă în straja se schimbă.
Scena /. ţînea cu împărăţia şi vor deschide porţile ora
Pintea, Aron, Udrea, — pe urmă T. Crăciun. şului oricînd vom porunci noi...
Udrea (ironic): Numai dacă ar fi ei aşa
Pintea: Căpitanul Toader Crăciun zăbo de proşti să se sperie cu una cu două ! ...
veşte. Pintea: Vom afla noi cale, cum să-î spe
Aron: Astăzi el ţine slujbă. Dar soseşte riem .. .
acuşi. Udrea: Cu gura ...
Pintea: Om de treabă, care grijeşte de Pintea: Cu gura puştilor!
toate, şi nici greşala cea mai mică nu-i scapă Udrea: Eu zic, să te astîmperî, Pinteo, că
din vedere. ţi-î da odată de om ! ...
Udrea: Cînd voia să te prindă ori să te
Crăciun (cu mînie): Eu nu ştifi ce are omul
puşte, la porunca magistraţilor din Bistriţa, n’aî ăsta.
zis că-i om de treabă . .. Aron: Aşa-î Udrea totdeauna! Gură multă,
Pintea: El nu era de vină. Nu ştia cine
sîntem noi şi ce voim. Credea că sîntem hoţi ispravă puţină!...
Udrea: Eu ştiu ce ştiu şi nu mă duc la spîn-
de jaf, şi, ca om de omenie, voia să ucidă zurătoare de dragul gărgăunilor luî Pintea.
pe căpitanul hoţilor. In locul lui şi noi aşa
făceam. Cînd a văzut însă şi ne-a înţeles, a Crăciun: Dar cine te-a chemat? N’ai venit
intrat şi el în tabără cu 100 de puşcaşi. L-am tu în tabără de bună voie?
făcut căpitan şi nu m’am înşelat. El e viteaz Pintea: Destul! Am băgat de seamă că de-o
şi harnic ... vreme cu Udrea n’o mai scoatem la cale. Cînd
Aron (întrerupîndu-1.): Iată că vine! are slujbă, se îmbată şi,doarme. Nu se supune
Pintea (cătră T. Crăciun): Te-am chemat la poruncă! Pilda lui strică pacea oamenilor.
la sfat, căpitane Crăciun. Şezi aci la masă şi Trebue să isprăvim odată!
spune-ţî şi tu gîndul. E vorba de oraşul Baia- U drea: Să isprăvim !
Mare şi despre planul nost, cum l-am putea Pintea: Spune ce vrei?
freca niţel, că prea s’a dat pe partea împărăţiei... Udrea: Vreu să mă las de voi!
T. Crăciun (aşezîndu-se la masă): Vom face Aron: Cin’ te ţine? Pace bună şi p’aci ţi-e
cum va fi mai bine. Ce zice căpitanul Aron ? drumul:
Aron: Noi trebue să băgăm bine de seanT*> Pintea: Bine! Te desleg de jurămînt. Poţi
ce facem. Dacă nu potrivim bine lucrurile, da^ă să pleci; mai bine şi faci, decît să ne încurci merefl.
sîntem biruiţi oamenii îşi pierd îndrăzneala. Dar una să ştii: Dacă te pune dracu să ne
Eu gîndesc că ar fi mai bine să mai aşteptăm vinzi tainele, — din ziua acea spovedeşte-te şi
o lună de zile. te cuminecă!...
T. Crăciun: Nu-i aşa, căpitane! 'Oamenii Udrea: Păgîn mai eşti!
n’au astîmpăr. Se urăsc fără lucru. Mereu mă Pintea: Ai putut să vezi că Pintea nu glu
întreabă: Ce facem, căpitane, de ce-am venit meşte ! Şi acu du-te cu bine! Adună-ţî tot ce ai
noi în tabără ? şi pînă de seară să pleci!
Pintea: Bine zice şi Crăciun, bine zice şi Udrea (ridicîndu-se): N’am ce aduna! Mă
Aron. Dar eu aleg calea de mijloc. Baia-Mare duc mai sărac, cum am venit. Dar iată, plec!
nu-î un sătuleţ. Dacă o cuprindem, vom fi siliţi Aron: Noi n’am venit în tabără să ne îm
să ţînem în oraş cel puţin 150 de puşcaşi. De bogăţim.
aceia eu gîndesc că ar fi mai bine să îi băgăm în Pintea: Trebuia să întri între tâlhari!
spaimă, ca să ne plătească cu bani, cu grîîi, Udrea: Bine, bine! (deslegîndu-şi spada)
carne şi cu iarbă, iar noi să le dăm pace. Să-i Aci-î spada! Nu duc nimic! (plecînd) Sănătate
silim să lege contract cu jurămînt, că nu vor bună! (singur) Am eu ac şi de cojocul vost!
