Page 5 - 1906-06
P. 5

Nrul 6, 1906.               LUCEAFĂRUL                         125

      întrebările,  iar  flăcăul  slăbia  văzînd  cu  ochii.—   cum  era  timpul  şi  după  cum  erau  împărţite  şi
      —De  băiat  se  îngrijia  el  şi  preotul,  dar  mama   treburile  ...  Dar  era  destul  să  iasă  de  pe  poarta
      preoteasa  se  frigărea  ca  pe  jăratec,  bătîndu-se   casei,  să  scape  pe  potecile  tăcute  şi  gîndul  lui
      cu  mintea  ce-ar  putea  face  să-T  mai  abată  gîn-   să  rătăcească  peste  dealuri,  iar  Şargul  să  meargă
      durile  cari-1  stăpîniau  atit  de  chinuitor...  Acum   în  voia  lui  încotro  îl  îndrepta  pasul.  Odată  por­
      începea  ea  să-şi  dee  seamă  că  toată  vina  în-   nise  de-acasă  cu  desagii  plini  de  merinde^  pen­
      curcătureî  aceştia,  tot  păcatul  dragostei  aprinsă   tru  prînzul  cosaşilor  din  poeniţa  Codrului  şi
      în  sufletul  băiatului  cădea  numai  asupra  ei,  căci   fără  să-şi  dee  seamă  flăcăul  nostru,  în  plînzul
      ea  stăruise  ca  să  peţiască  pe  fata  lui  Sava  Bu­  cel  mare,  s’a  pomenit  pe  uliţile  satului  Dum­
      suioc  şi  tot  ea  îndemnase  pe  băiat  să  se  ducă   brava  ...  Cînd  şi-a  dat  socoteala  de  ceea  ce
      s’o  vadă  la  horă  în  Dumbravă.  Băiatul  la  înce-   făcuse  a  ’ndreptat  calul  peste  dealuri,  prin  co­
      ceput,  fie  din  ruşine,  fie  poate  că  dragostea  n’a-   dri  de-adreptul  spre  locul,  unde'aveau  cosaşii
      vusese  timp  să  ’ncolţiască  în  sufletul  lui,  nu   şi cu tot îndemnul, ajunsul i-a fost la amează...
      prea  stăruia  să  se  ’nsoare.  —  Dela  Sînt-Ilie  în­  Norocul  cosaşilor,  că  în  urma  flăcăului  plecase
      coace  însă,  de  cînd  jucase  lîngă  Stanca  în  hora   de  acasă  şi  mama  preoteasa  pe  alt  cal,  cu  alţi
      cea  mare  din  iarmaroc...  socoleanul  nu  mai   desagi  plini  pentru  masa  de-amiază,  şi  care  a
      avea  altă  vorbă  decît  de  Dumbravă,  de  Stanca   prins  bine  chiar  pentru  prînz.  Cosaşii  s’au  mul­
      şi  măcar  că  feciorul  o  dedea  pe  încunjurul,  to­  ţumit  şi  cu  prînzul  făcut  cam  tîrziu,  şi  nici
      tuşi  mama  pricepea  despre  ce  era  vorba.  —  La   n’au  bănuit  oricina,  căci  stăpîna  ştiuse  să  arunce
      început  le-a  părut  bine  că  băiatul  începuse  să   vina  în  altă  parte...  Se  temea  să  nu  afle
      deslege  vorbă  despre  însurătoare,  şi  mai  ales   lumea,  ceea  ce  se  petrece  în  casa  lor,  să  afle
      că  i  se  batea  ochiul  tot  la  fata  lui  Sava...,  fată   satul  zbuciumul  băiatului..  .  Voaia  să-şi  poarte
      pe  care  o  ochise  pentru  el  încă  din  vreme...   durerea  singură  în  sufletul  ei,  şi  de  s’ar  putea
      Şi  ’nchipuiau,  că  lucrurile  au  să  meargă  uşor.   ferită  chiar  şi  de  cei  ai  casei  lor...  Iată  de  ce
      Cum  or  peţi  fata,  fruntaşul  din  Dumbravă  are   a  ştiut  să  acopere  întîmplarea  cu  băiatul,  din
      să  se  prindă  bucuros  să  se  încuscrească  cu  ei,   ziua  aceea,  pe  care,  de  şi  n’o  ştia  de-a  fir  a
      mai  ales,  cînd  era  vorba  s’o  facă  preoteasă,  s’o   păr, totuşi o bănuia ...
      dee  după  un  socolean  de  laudă  cum  era  bă­  Şi  ca  să  tae  pofta  cosaşilor  de  orice  iscoadă,
      iatul  lor.  —  Acuma  însă,  cind  vedeau  cît  de   şi  să  ’ndrumeze  povestea  pe  poteci  înşălătoare,
      greu  se  ţine  Sava,  intrase  în  grijă  mare  şi  le   cum  îşi  zări  băiatul  venind  dinspre  dealurile
      părea  rău,  că  abătuse  gîndul  flăcăului  în  spre   Dumbravei  cu  calul  numai  spume,  îi  eşi  înainte
      acea  parte,  de  unde  nu  s’arătati  sorţi  de  voe   şi-l  întrebă,  dacă  a  găsit  mulţi  oameni  pentru
      bună.                             a doua zi la adunat.
        Preotul  apucînd  într’o  parte  ori  în  alta  după   Flăcăul  pricepînd  gîndul  ocrotitor  al  mamei
      treburile  de  afară  ale  gospodăriei,  nu  prea  avea   s’a  roşit  răspunzînd  că  n’a  avut  vreme  să  caute,
      timpul  să  citească  în  ochii  băiatului  taina  ce-î   dar  a  lăsat  bani  unui  dragoman,  care  o  să  vie
      sbuciuma  sufletul  tinăr;  sau  dacă  pricepea  tot,   de seară cu răspuns.
      tăria  de  bărbat  îl  îndemna  să  nu  iee  în  samă   Şi  întîmplările  s’aii  acoperit  cu  atîta  grijă,  îneît
      slăbiciunea  trecătoare  a  tinereţei...  Şi  apoi  tot   nimeni  n’a  ştiut  de  rostul  adunătorilor  căutaţi
      nu  pierdură  nădejdea,  Sava  nu  rupsese  vorba   prin  Dumbravă.  Dar  dacă  părintele  n’o  ştia  pe
      hotărîtor.                        asta,  apoi  cunoştea  pe  altele,  de  care  nu
       Preuteasa  însă  cu  inima  ei  de  mamă  duioasă,   bănuia  preoteasa.  Şi  tot  aşa  şi-au  ocrotit  băia­
      nu-şî  scăpa  nici  o  clipă  băiatul  din  ochi.  Ca   tul  unul  de  altul  cu  nădejdea,  că  doar  o  mai
      să-l  facă  să  mai  uite  ispita  acea  de  fată,  care-i   uita,  doar  şi-o  mai  muta  gîndul  în  altă  parte,
      stăpînea  sufletul,  îi  făcea  cale  s’abată  după  tre­  pe  unde  fusese  şi  văzuse  alte  fete  poate  şi  mai
      buri  ...  Flăcăul  supus  şi  cuminte  cum  era,  nu   frumoase  şi  mai  cu  avere,  şi  dela  care  le  veniau
      se  ’mpotrivea  .  ..  încăleca  Şargul  pintenog  şi   răspunsuri  fel  de  fel...,  dar  de  unde,  el  din
      purcedea  în  Gropi  la  coasă,  în  Curături  la  se­  potrivă  .  ..,  nu-şi  abătuse  ochii  nicăirî.  Sufle­
      cere,ori  în  Ceir  la  clăditul  finului,  aşa  după  tul lui era în Dumbrava şi gîndul într’acolo îi
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10