Page 15 - 1906-09-10

Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 199

Deşteptată din somn, ea se pomenise singură. Cea dintîiu pornire a ei era să se depărteze
Era însă deprinsă cu felul luî de om pornit, din cerdac. Nu e însă în lumea aceasta om,
care se duce şi vine, iese şi intră fără să ţie care nu se simte măgulit şi înălţat în gîndul luî,
seamă de alţii şi le face toate fără ca să mal nu mal ales femee, care nu tresaltă cînd îşi dă
întrebe de cineva. Timpul trecea însă şi el nu seamă, că poate ceeace nu tuturora le este dat.
se mal întorcea — par’că l-ar fi luat apele mari Porniri bune şi rele sînt în firea omului, şi nu
ce luciaii în depărtare. Era cu putinţă! Un om Ana, ci femea dintr’însa era vinovată, dacă ea
nechibzuit şi dus totdeauna cu ghidul, e vecinie mal stătea acolo, sub ochii luî. Prea era adi-
în primejdie. Pe cînd dar el măsura şi ici şi menitor gîndul, că ea, fiinţa plăpîndă, l-a biruit
colo adîncimea apel ori se minuna de puterea pe neînfrînatul oştean şi poate să-l poarte după
nesăcată, care ducea valurile spre Dunăre, ea bunul el plac. La urma urmelor nu de dragul
se zbătea în cerdac căutîndu-1 cu ochii în de­ luî ieşise în cerdac.
părtare, unde nu putea să-l vadă.
Era copilul răutăcios şi lipsit ce judecată, în­
îl vedea însă pe Budac, care era mal apro­ tărită fiara fiindcă o vede ’nlănţuită şi nu-şî
piat şi se uita la ea.
mal da seamă, că ea ar putea să sfarme lan­
Erau departe unul de altul, ea în deal, el în vale ţurile.
dar ea simţia, că el o vede, şi el vedea, că dînsa Iar Budac, nenorocitul de el, stetea zăpăcit.
stă sub ochii luî, iar stările sufleteşti nu numai
N’o mal vedea cum o văzuse şi, judecind în
prin vorbe, prin clipirea ochilor şi prin jocul
buzelor, ci şi prin portul trupului se dau pe faţă. felul luî, ceeace îl păruse peste putinţă, i se în­
vedera ca lucru atîrnător de voinţa Iul, şi firea
Cu cit mai limpede e apa şi mal liniştită faţa
luî pe o clipă potolită iar se răsvrăti.
lacului, cu atît mal desluşit şi mal în amănunte
N’avea decît să stăruie, şi puţin lucru era
se oglindesc toate într’însa: tocmai curată fiind
omul ce-l stetea în cale.
ca picătura de rouă, Ana trebuia să fi simţit
încă dintru început, că poate să-I aibă în stă- Nu se petrecuse nimic în timpul cît Manea
pînirea el pe sălbaticul Budac, să-î îndulciască a umblat pe la Prahova, şi totuşi alta era lumea
firea şi să-i prefacă sufletul. O simţia aceasta cînd el se ’ntorcea înapoi mihnit, că n’a mal
cu atît mal vîrtos acum, cînd ochii luî o căutau putut să stee, şi supărat de nesuferitele mus­
cu o stăruinţă oarecum neruşinată. trări, la care se aştepta.
Ioan Slavici.
Serbările dela Sibiiu.
1. protopopi, fiind de faţă cel mal înalţi dignitari
în zilele, în cari s’a făcut sfinţirea bisericii ca­ bisericeşti, în frunte cu P. S. Sa Mitropolitul
tedrale în Sibiiu, Românii din ţara aceasta — ioan Meţianu şi S. Sa Episcopul Aradului
cîţiva, cel inimoşi, cel jertfitorî cu drag, şi din ignatie Pap, iar din România — ce ţară înde­
România — am avut iarăşi o mare serbare na­ părtată! — s’a văzut dl profesor universitar
ţională : serbarea înfrăţirii ghidului tuturora. Niculae larga.
Căci spre sfîrşitul săptămîniî, care apropia şi A doua zi, Duminecă, sub un cer plumburiu,
sfîrşitul răsfăţatului April, s’au pornit spre această vestind în stropi mărunţi belşugul binecuvîntăriî
Meccă a noastră roiuri de intelectuali şi de de sus, în freamătul mulţimii ticsite de pe stradă,
ţărani, cu dorul în inimi şi cu feţele înflorite s’a pornit deodată sunetul subţire, clar, al toacei
de zimbet sărbătoresc. Au venit să vadă şi să de metal, apoi bubuitul adînc şi cîntecul nou
audă fiecare, să se poată întoarce la al lor cu al celor patru clopote. Cutremuraţi de acelaş
sufletele premenite, să le povestiască cu grăiţi fior, de fiorul bucuriei mari a unei strălucite
spornic. izbînzl care se vesteşte întîia oară, gîndurile
Şi au văzut Sîmbătă sara, în 29 April v. tuturor s’au tălmăcit prin semnul sfintei cruci.
privegherea, slujită cu zmerenie de mal mulţi Atunci au eşit din curtea reşedinţei mitro-