Page 4 - 1906-17-18
P. 4

luceafărul               Nrul 17—18. 1906.

            colţurile  româneşti  aţi  fost  de  curînd  la  Bucureşti,  aţi  văzut  acolo  icoana  vredniciei
            neamului  vostru,  v'aţi  întors  din  ţara  fraţilor  întineriţi  de  entuziasm  şi  de  nădejdi;
            căci aţi văzut, ca Moise, Caananul viitorului nostru. Ajunşi acasă deslegaţi-Vă limbile
            —  chiar  şi  cele  de  foc  —  şi  spuneţi  povestea  frumoasă  ce-aţl  trăit-o  în  cele  cîteva  zile  pe
            pămîntul  românesc.  Spuneţi  că  neamul  nostru  ce-a  trăit  veacuri  de-arîndul  îngenunchiat
            de  vijeliile  sorţii,  azi  vrea  să  trăiască  ca  neam  luminător  aici  la  poalele  Carpaţilor.
            Spuneţi-le  tuturor  că  astăzi  fraţii  din  Regat  nu  mai  trăiesc  vremurile  de  umilinţă  şi  de
            întunerec,  că  sînt  fruntea  popoarelor  vecine,  că  sînt  admiraţi  de  străinătatea  întreagă
            şi  că  datoria  noastră,  a  celor  de  sub  stăpînirea  altor  domni,  este  să  ne  străduim  din
            toate  puterile  să  ţinem  pas  cu  ei  în  cele  bune.  Pogorîţi-vă,  iubiţi  cetitori,  mai  ales  între
            popor  şi  treziţi-î  dragostea  pentru  cartea  românească,  spuneţi-i  în  limba  lui  povestea  mi­
            nunată a neamului de pretutindeni.
                  Norocul  nostru  a  celor  dela  această  revistă  a  vrut  să  ne  strămute  acasă,  deschi-
            zîndu-ne  un  uriaş  teren  de  activitate  tocmai  pentru  propovăduirea  culturii  în  popor.  Şi
            ne  va  ajuta  Dumnezeu  şi  oamenii  lui  cu  suflet  bun  şi  cinstit  să  ne  robim  toată  vigoarea
            tinereţii  şi  toată  înţelepciunea  minţii  acestei  chiemări  sfinte.  Ştim  prea  bine  că  lumea  nu
            se  preface  de  pe-o  zi  pe  alta,  dar  ne  dăm  tot  aşa  de  bine  seama  că  începutul  de  a  da
            poporului  slovă  românească  scrisă  de  oameni,  cari,  pe  lingă  dragostea  nefăţărită,  au  pu­
            tinţa  şi  chiemarea  să-l  lumineze,  trebue  să  se  facă.  Vom  fi  prea  mulţumiţi,  dacă  după  o
            muncă  de  o  viaţă  întreagă  vom  reuşi  să  împodobim  poliţele  bordeelor  ţărăneşti  cu  cărţi
            scrise  mai  bine  decît  cele  mai  multe  de  pînă  acum.  Cei  ce  vor  veni  în  urma  noastră,  mai
            vrednici  şi  mai  buni,  vor  găsi  un  ogor  pregătit  pentru  a  desăvîrşi  cultura  şi  bunăstarea
            ţăranului, care pînă acum a avut prea puţini prieteni adevăraţi şi pricepuţi.
                  întoarcerea  noastră  acasă  ne  deschide  şi  alte  căi  de  activitate.  Ajunşi  aici  în
            vîrtejul  vieţii  româneşti,  vrînd-nevrînd  luăm  parte  la  toate  frămîntările  cari  determină
            evoluţia  noastră  socială  şi  culturală.  Chestiunile  la  ordinea  zilei,  pe  cari  pînă  acum  le
            atingeam  numai  incidental,  de  acum  încolo  o  să  le  urmărim  cu  o  deosebită  atenţiune,  ori
            unde s’ar ivi ele.
                  Problemele  ce  preocupă  bisericile,  dar  mai  ales  şcoalele  noastre,  cu  cari  pînă  acum
            nu  ne-am  ocupat  aproape  de  loc,  în  viitor  o  să-şi  aibă  locul  cuvenit  Î11  coloanele  acestei
            reviste.  Nu  vom  uita  nici  chestiunile  economice,  întru  cît  ele  stăvilesc  sau  promovează
            înaintarea noastră culturală.
                  Cu  multă  luare  aminte  ne  vom  ocupa  de  viaţa  socială,  care  se  prezintă  înveninată
            de multe patimi şi de multe greşeli, a căror sanare uneori cer un tratament mai radical.
                  In  discutarea  tuturor  acestora  vom  păstra  obiectivitatea  întotdeauna,  iar  dacă  uneori
            ne  vom  uita  de  duhul  blîndeţii  să  nu  ni  se  iee  în  nume  de  rău,  fiindcă  la  baza  tuturor
            va străjui adevărul, gîndurile bune şi cinstite.
                  După  toate  cîte  le-a  m  spus  acum  şi  în  trecut,  această  revistă tinde  să  fie  o oglindă
            a vieţii culturale a Românilor din Ungaria.
                  Literatura  şi  celelalte  arte  în  viitor  vor  fi  şi  mai  îngrijite;  dacă  ne  vor  permite
            mijloacele avem de gînd a da reproducerile după pictura clasică făgăduite de mult. Am dori
            să facem Luceafărului şi un adaus muzical, în care s’adunăm cîutecele noastre poporale.
                  Şi dacă vom ajunge la un rezultat bun, realizînd toate aceste, după o muncă grea,
            —  Dumnezeă e cu noi!
                  Cu  aceste  gînduri  şi  cu  inimi  curate  intrăm  din  nou  în  casele  voastre,  iubiţi
            cetitori, rugîndu-vă să ne staţi într’ajutor pentru izbîndirea idealurilor noastre.

                                                              Oct. C. Tăslăuanu.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9