Page 24 - 1908-06

136 LUCEAFĂRUL Nrul O, 1908.
de adevăr. înainte de toate, conferinţa amintită» înfăţişat, Ca lacrima-i limpede ceriul
cu cea mai strictă obiectivitate ştiinţifică, începutul unei Şi aproape de ziuă. Frumos
lupte seculare dintre două curente de idei şi, rămânând Stă ’n mijlocul bolţii Oierul,
până la sfârşit în regiunea senină a ideilor, a fost »mai I.uceafăru-i gata s’apue,
presus de »miseriile oidinare» ale «belicoasei Uni»i«. Tot Iar Carul spre creştet se sue
ce s’a spus în această conferinţă a fost absolut congruent Cu oiştea ’n jos.
eu adevărul istoric, şi desfid pe oricare dintre ascultători («Faptul zilei*.)
— uniţi sau ueuniţi, — să-mi arate o singură afirmaţie
din întreg cuprinsul conferinţei, (care abiâ 1/10 e redat 1. Luceafărul joacă totdeauna pe lângă Soare. Prin
în extrasul din «Luceafărul»!) în sprijinul căreia nu s’ar urmare, nici nu «apune dimineaţa» (cum zice dl Coşbuc)
putea aduce serii nesfârşite de dovezi din cele mai de nici mi «răsare seara» (cum scria Lamartine la Fraueezi
valoare opeie istorice privitoare la epoca respectivă. şi cum scria un Calendar de al nostru, întocmit pe anul
Dacă mi se îngăduie, recomand in atenţiunea «Unirii» 1906.)
2. Carul, când se sue spre creştet, e cn oiştea în sus
pe laeob Burckhardt: Geschichte der Renaissance in
Italicii», Dr. Friedrich Bezold: Geschicbte dcr deutschen (spre zenit). Abia în acest caz «stă în mijlocul bolţii
Reformation; Dr. Ludwig K el Ier: «Die Reformation nnd Oierul», sau Vacarul, adecă strălucitorul Arcturus, din
dieiilterenBeformparteien»; Gregorovius: Geschi cli te constelaţia lui Bootes. Cât de duios, cât de uaturul se
der Stadt Rom voi Vil şi VIII; Ranke, Symonds etc. plângea Ovid, când s’au ivit zorile dimineţii, în care trebuia
şi chiar frumoasa teza de doctorat a prietinului meu să plece în exil:
(unit!) Dr. Vaier Seni: «Az anabaptisinus» apărută anul Dinu loquor et flemus, eaelo nitidissimus alto,
trecut. Dacă «Unirea» îşi va luă răgaz, să cetească cât Stella gravis nobis, Lucifer ortns erat.
de puţin din scrierile aceste, se va convinge, că confe­ (Tristium, I, 3, 71—2).
rinţa mea n a cuprins absolut nici o hulă, nici ortodoxă,
nici neortodoxă. Va să zică Luceafărul răsăriii dimineaţa, nu seara, ca
Ameninţarea copilărească a «Unirii», că ar putea să în beletristica şi calendarele moderne.
vorbească «despre cauzele schimbării patriarhilor deia Dar anachronisme de aceste se află şi în literaturi
Constantinopol tot la trei ani» etc. o primim cu cea mai străine. Zisei, că şi după Lamartine răsare seara Lu­
desăvârşită linişte şi mărturisim sincer, că «marii savanţi ceafărul. După Musset, primăvara se începe în luna Mai.
dela Sibiiu» s’ar bucură foarte mult, dacă «Uniiea» ar fi intr’o nuvelă a lui Alpbonse Daudet un ciobănel «tras
în stare să facă acest lucru, î n marginile adevărului printr’un inel,» arată unei fetişcane tinere, în cea lună
istoric... a lui Cuptor, pe la miez de noapte, pe cei trei regi ai
E de temut insă, că nu o va ajută memoria, cum n'a lui Orion şi pe Sirius (Rariţele şi Boian)... în o ex­
ajutat-o nici în cazul de faţă, când afirmă, că îu confe­ poziţie recentă de pictură din Paris, un tablou al lui
rinţele Asociaţiunii nu se pot discută chestiuni reli­ A ubert arătă Luna cu colţurile in jos, ceeace ar cere
gioase. Dacă ar fi avut o memorie mai puţin «defieiente«, ca Soarele să fie în zenit!... Şi toate aceste, în o fru­
ar fi putut şti, că nu mai departe decât la adunarea moasă noapte de vâră...
generală dela Bistriţa (Sept. 1907) colegul meu Dr. N.
Unii din scriitorii cei mai mari ai timpurilor moderne,
Bălan a ţinut o conferinţă despre «Religiune şi cul­ din cauză că nu au cunoştinţele elementare de astrono­
tură». iar cu doi ani in urmă, în vara anului 1905 Dr. V. mie, săvârşesc greşeli mari.
Branisce a cetit la Sibiiu disertaţia dlui Dr. Alex. Mo- Tliomas Carlyle spune în «Revoluţia franceză», că în
cioni: «Religiune şt ştiinţă». Aşadar, dacă o pă­ seara de 9 August, Orionul şi Pleiadele străluciau pe ceriu.
răseşte memoria pe «spectabila», şi când e vorba de lu­ Tolstoi, în «Ana Karenina», vorbeşte de Venus că trece dela
cruri petrecute ieri-alaltăieri, cum se va mai puteâ «luă apus în sus spre zenit, lucru ce nu se întâmplă niciodată.
la întrecere» asupra unor chestiuni aparţinătoare tre­ AValter Scott în «Anticarul» face să apun» Soarele la
cutului îndepărtat?.. Privitor la tonul ordinar, in care răsărit în loc de vest.
discută «Uniiea» această chestiune rămâne neexplicabil, Din incidentul trecerei lui Mercur in dreptul discului
cum o foaie bisericească, vorbind despre chestiuni cultu­ solar, întâmplată în 14 Nov. 1907, mai multe ziare din
rale şi ştiinţifice, îşi însuşeşte expresiuni triviale (ca Paris au anunţat fenomenul în termenii următori: Eclipsa
«miserii ordinare» şi «prostie»), cari ar fi să formeze pro­ Soarelui de cătră Mercur». Ignoranţa publică e mare.
prietatea exclusivă a «Zăvodului» din Cluj. Unele ziare afirmau că fenomenul «va fi vizibil ou ochii
Sibiiu, 10 Martie 1907. jj r ] Lupaş. liberi». Alte ziare declarau că observaţiunea va ti rezervată
* numai persoanelor, cari posed «telescoape trecute prin
negru de fum». Cu drept cuvânt întreabă redacţia rovistei
Astronomia în literatură. Paralel cu multele cunoştinţe «Bulietin de la Sooiete Astron. de France» că oare văzut-a
ce le are poporul despre cer şi constelaţii, despre mişcarea autorul, in viaţa sa, vr’un telescop?
corpurilor cereşti — cunoştinţe cari din zi in zi se reie- Un alt ziar de dimineaţa, descriind o cununie princiară,
vează tot mai frumoase, mai bogate, — trebne să consta­ celebrată în 16 Nov., în Anglia, începea astfel: «Soarele
tăm, că literatura noastră cultă nu ţine pas. «Quaudoque din zenit îi aruncă razele sale»... etc. G. Todica.
dormitat etiam boiius Ifomerus» — până şi Coşbuc gre­
şeşte în câtva, afirmând: