Page 17 - 1908-19

Nrul 19, 1908. LUCEAFĂRUL 469

să îngâne un viers, îl zise tot mai tare, iar Şi umbre după umbre scad
la urmă îl cântă cu glas limpede şi desluşit. A ta nu-mi mai răsare...
Eră un cântec pe care şi-l prefăcuse ea după Mă paşte visul meu răzleţ
altul ce cântase în copilărie: Cu veşnica-i povaţă;
Se face noapte cum te-aştept...
Să-ţi răsplătească cel de sus, .. .Se face dimineaţă ...
Stăpânul bun din stele, Tu nu mai vii... şi ochii mei
Atâta farmec i-ai dat tu Azi nu mă mai ascultă,
Copilării mele, Se frâng luminile din ei
Când ne jucam noi doi copii De aşteptare multă.
Alături în ţărână.
Cum aş fi vrut ca, veci de veci, I-aş îndreptă de-atâteaori
Tu să mă porţi de mână! Rătăcitori în zare,
Dar casa voastră-i peste drum
Un înger aşteptam în vis Şi sufletu-mi tresare...
în cale să ne poarte, Nici la biserică nu pot
Dela mesteacănul din deal Amarul să-şi aline,
Departe ... mai departe... Ni-s curţile vecine ’n sat
Vedeam, copil nepriceput, Şi stranele vecine ...
Biserica din vale,
Visam...: acolo mă duci tu în veci îşi poartă taina ei
Cu jocurile tale... Trudită mea viaţă...
— De ce-a dat Dumnezeu să fim
Azi stau uitată pe ’nserat, Cu casa faţă ’n faţă...
Cu coatele ’n fereastră, Şi dacă nu m’ascultă El
Mă uit departe peste sat, Când dorul mă frământă —
Mă uit la casa voastră... De ce ne-a pus să ’ngenunchiăm
Văd brazii ’n umbre tremuraţi, Vecini în casa sfântă?..
Văd iarba din cărare... (Va urmă.)

C r o n i c ă .
O scrisoare. Dela dl Dr. I. Urban Iarnik, profesor pe inimă dela întâiul moment, în care am auzit-o
la universitatea boemă din Praga, primim şirele dela pentru cea dintâi dată în capitala Franciei în anul
vale. Ne face o deosebită plăcere să dăm şi cetito­ 1875, va să zică cu 33 ani mai nainte.
rilor noştri prilej să cunoască sentimentele de sim­ Cauza cea mai de frunte a fost aceea, că nu-tni
patie ce ne poartă acest prieten depărtat. fusese dat ca în anul 1875 după întoarcerea mea din
„Prea stimaţilor domni! Mare şi plăcută mi-a fost Paris să fi fost numit docente (Privat docent) de lim­
surprinderea, când am primit numărul „Luceafărului", bile romanice la universitatea cea nou fundată la Cer­
în care unul dintre colaboratorii valoroasei reviste năuţi. Am de gând, ca să descriu episodul acesta atât
a dat la lumină câteva rânduri simpatice despre neîn­ de însemnat pentru toată viaţa mea într’un articol în
semnata mea persoană. Numărul acesta mi-a sosit limba cehă, şi cine ştie poate că articolul acesta am
tocmai atunci, când aruncam o privire asupra vieţii să-l traduc şi în limba română, tot aşa, cum am făcut
mele, puind pe hârtie nişte aduceri aminte din cele într’o zi cu articolaşul din 1895, cum m’am dus la
ce mi s’au întâmplat din momentul, când m’am trezit studii.
în valea asta de lacrămi până în ziua de astăzi. M’aflam atunci în vârsta cea mai frumoasă, eram
între aceste aduceri aminte locul de căpetenie plin de zel pentru limba română, la Cernăuţi şi în
ocupă aceşti ani fericiţi, când în 1876 şi 1879 mi-a împrejurimea oraşului aş fi avut prilej să culeg la
fost dat să petrec în mijlocul Românilor din Transil­ cântece, basme, zicături, cu un cuvânt la productele
vania şi din Ţara Românească. Şi cum nu? căci pre- muzei poporane române de tot felul, încât rodurile
tutindenea unde am venit în vremea aceea, am fost muncei mele pentru cunoaşterea limbei române ar fi
primit nu ca un străin, ci ca un frate adevărat. fost până în momentul de faţă cu mult mai îmbelşu­
Dacă fac socoteală, cum am răsplătit atâta dra­ gate decât sunt.
goste, trebue mărturisit, că nu prea sunt mulţumit, Odată fiind chemat la Praga pentru limbile roma­
căci am făcut prea puţin. Să-mi fie îngăduit să spun nice am văzut cumcă obiectul meu de căpetenie
câteva cuvinte prin cari să esplic, cum de am făcut trebue să devie limba franţuzească. Şi cum să fie alt­
atât de puţin, pentru o limbă, care-mi căzuse tronc fel? Partea cea mare a ascultătorilor mei erau acei,