Page 13 - 1908-19
P. 13

Nrul 19, 1908.            LUCEAFĂRUL                         4C5

                                                  numai  ca  să-i  aducă  de-ale  mân­
                                                  cării  şi  se  gândi  că  nu  degeaba
                                                  o visase.
                                                    Karen,  cum  s’a  mai  spus,  eră
                                                  mică  şi  puţinică,  avea  păr  bălai
                                                  şi  ochi  albaştri  cari  îi  jucau
                                                  vioiu în cap.
                                                    Când vorbea zimbeâ, dar numai
                                                  când  vorbea  cu  străini,  trăsă­
                                                  turile  feţii  i  se  cam  înăspriseră;
                                                  eră  iute  de  mână  şi  totdeauna
                                                  avea de lucru.
                                                    Synnove  îi  mulţămî  şi  ridică
                                                  coperişul să vadă ce i-a adus.
                                                    —  Te  poţi  uită  şi  mai  târ­
                                                  ziu;  precum  văd  nu  ţi-ai  spălat
                                                  încă  vasele  şi  asta  trebui  s’o
       El  însă  voia  să  intre  şi  începură  să  se  lupte   faci  întotdeauna,  înainte  de  a  te  aşeză  la
       amândoi.                          odihnă.
         —  Lasă-1,  mamă,  că  vrea  numai  să-mi   Numai astăzi s’a ’ntâmplat.
       aducă florile — se rugă Synnove plângând.  —  Atunci,  hai  că-ţi  ajut  şi  eu,  dacă  tot
         —  Nu  se  poate  —  strigă  Karen  şi  se  re­  am  venit,  -—  zise  mama  prinzându-şi  poala
       pezi la el.                       în  brâu,  —  trebue  să  te  dedai  cu  rânduiala,
         SynnOvei  i  se  strânse  inima  şi  nu  ştia  cui   ori eşti sub ochii mei ori ba.
       să-i dorească izbândă.              Amândouă  intrară  în  colibă  şi,  timp  de
           Luaţi  seama  la  florile  mele!  —  le  zise,   vre-o  două  ceasuri,  frecară,  curăţiră  şi  rân-
       dar  ei  se  luptau  mereu  şi  florile  se  împră-   duiră  tot.  Apoi  ieşiră  în  bătătură  s’aştepte
       ştiară  pe  podeli;  şi  maică-sa  şi  el,  le  călcau   vitele  şi  mama  începu  vorba  întrebând  dacă
       în  picioare.  Synnove  plângeâ.  Dar  după-ce   nu  se  întoarce  Ingrid  curând,  darnici  Synnove
       îi  căzură  lui  Torbjorn  toate  florile,  se  şi   nu ştia.
       schimbă  deodată  la  faţă.  Se  făcuse  îngrozitor   Da, da... aşa e ’n lume! oftă Karen
       de  urât;  părul  îi  crescuse  sbârlit  şi  obrazul   şi SynnOve simţiâ că nu de Ingrid eră vorba.
       i  se  întinsese;  ochii  erau  răutăcioşi  şi  avea   - Cine nu are în suflet icoana Domnului,
       ghiare lungi cu care da să apuce pe Karen.  o păţeşte când nici cu gândul nu gândeşte!
           Fereşte-te,  mamă!  nu  vezi  că  e  altul?   Synnove tăcea, maică-sa urmă:
       Fereşte-te!  —  strigă  ea  şi  voia  să  sară  să-i
       ajute, dar nu se putea urni din loc.
         Deodată  o  strigă  cineva  pe  nume.  Torbjbrn
       şi  maică-sa  se  făcură  nevăzuţi.  Şi  iar  o  strigă
       cineva.
           Aici!  răspunse  Synnbve,  şi  se  deşteptă.  Se
       sculă  apoi  şi  se  îndreptă  spre  bătătura  vitelor
       unde o aşteptă Karen cu un coş încărcat.
         —  Cum, fată, dormi aşa pe pământul gol?
         —  Am  vrut  numai  să  mă  odihnesc  puţin  şi
       eram aşa somnoroasă, de-am adormit îndată.
         —  De  aşa  ceva  să  te  fereşti,  fata  mea.
       Uite,  ţi-am  adus  bunătăţi.  Ieri  am  copt  câte
       toate. Tată-tău vrea să plece la drum.
         Dar  Synnove  simţiâ  că  maică-sa  nu  venise  Poitevin, Cheul Luvrului — Paris.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18