Page 10 - 1908-19

462 LUCEAFĂRUL Nrul 19, 1908.

celalalt, le ciocnesc iarăş, se ’ntorc, se isbesc
în spate, îşi dau inânile şi se ’mbrăţişează!
Soarele, îmbujorat la faţă, a lunecat după
„Peatra Iui C.rai“, mergând să se culce pe
„Păpuşa". La apus, lanţul de nori de pe
creştetul „Strungei" pare de jăratec. Cio-
poarele s’au înşirat acum pe plaiuri. Aripile
înserărei se ’ntind peste muntele cu oi şi
ciobani amestecaţi, ca o pasăre de pradă
peste un cârd de pui, rătăciţi prin buru­
ieni. Prin aer fâlfâie câte o cioară, sboară
grăbite, ca nişte săgeţi, mierlele spre cuiburi;
iar în înnălţimi, plutesc încă lin, în cercuri
mari, croncănii şi ţipă a jale, văzând cu ochii
sfârşitul prăzii lor bogate.
în inimi, pe movila părerilor de rău, după
atâtea colţuri dragi rămase ’n urmă, creşte
floarea ofilită a ’ntristărei. Mult timp chiuie
ciobanii unii la alţii, şi latră câinii, şi sbiară
oile, pe când buciumele de alarmă şi cava-
lele cântă „doina pogorârii oilor din munte",
în amestecul meşteşugit de sunete domoale
şi trăgănate, se vede jalea ce cuprinde pe
Rodin, Bustul lui Victor Hugo. ciobani, când părăsesc locurile astea mândre
şi pline de tainice simţiri pentru sufletele lor.
nesupunere la ordin şi pentru bătaie, şi-l
„Rămâneţi dar cu bine, poieni cu iarbă
aşteaptă la trecătoare doi jandarmi să puie
mâna pe el. verde, dragi munţi şi văi umbroase! De-acum
Dar d’odată îi vine lui Culăiţă un gând
limpede ’n cap şi se duce spre ceilalalţi flăcăi.
— Vedeţi, măi fraţilor, că mi-o făcut-o spur­
căciunea!
Sare apoi în furtuna jocului şi joacă tot
mai tare şi tot mai cu inimă! Tăineşte apoi
ceva cu alţi doi inşi, strânge tineretul în juru-i
şi prinde să le vorbească:
Azi ne despărţim, fraţilor! Voi vă duceţi
fiteşicare pe la casele voastre, îţi bate mai
departe cărările cunoscute, şi-ţi trăi în mij­
locit’ alor voştri, numai mie mi-a fost scris,
să mă depărtez de tot ce aveam drag, să-mi
fac tovarăşi noi şi să mă prinz cu alţii frate
d’aci ’ncolo;
„Că mai bin’ în ciobănie
Decât la Neamţ în robie!"
Se duce după asta la Rucăreanul cu care
se hărţuise pentru oaie:
Noa, frate, să ne ’mpăcăm!
Se opresc la un pas unul de altul, întind
câte un picior înainte,le ciocnesc; întind apoi pe Brâncuş, Portret de .bărbat.