Page 6 - 1908-19
P. 6

45 1 -'                    LUCEAFĂRUL                  Nrul 19, 1908.

                                  Scrisori din Paris.

                           m.                multe  ori  îndrăsneţe,  dar  întotdeuna  desfă­
                        Saloanele.           şurate  cu  multă  inteligenţă.  In  tabloul  său,
                    I.  Independenţii.       Denis  ne  oferă  o  feerie  simplă  şi  desăvâr­
              De  când  marii  negustori  de  picturi  expun   şită.  Muzicianul  Debussy  afirmă  că:  „Mu­
           în  vitrinele  lor  opere  vii  şi  îndrăsneţe;  de   zica  trebue  să-ţi  facă  plăcere".  Ei  bine,  ta­
           când  pictori,  cari  nu  fac  parte  din  academie,   bloul  lui  Denis  are  înainte  de  toate  o  cali­
           şi-au  vândut  picturile  cu  preţuri  enorme;   tate  mare:  place!  O  lumină  vie  înveseleşte
           de  când  gracioasa  şi  palida  „Olympia“  alui   lucrarea  întreagă.  Culoarea,  la  acest  artist,
           Manet  stă  alături  de  operele  similare  ale  lui   îşi  are  personalitatea  sa  proprie  şi  contrastul
           Titian  şi  Goya,  epoca  eroică  în  care  In­  dintre  tonurile  reci  şi  calde,  dintre  verdele
           dependenţii  au  stârnit,  prin  exagerările  lor   aurit  şi  violetul  albăstriu  răspândeşte  o  se­
           feroce,  râsul  viu  al  burghezimii,  s’a  încheiat!   ninătate, o strălucire nespus de plăcută.
           Astăzi,  toată  lumea  îşi  expune             Dl  Roii,  preşedintele  socie­
           operele la Independenţi!                      tăţii,  expune  o  pânză  mare.
             Anul  trecut,  patru  sute  de              „Spre  natură,  pentru  umani­
           pictori  cu  nume,  „societari“,              tate",  ce-ţi  atrage  atenţiunea
           li-au  făcut  „revoluţionarilor",             mai  ales  prin  dimensiunile
           bunilor  independenţi,  onoarea               sale extraordinare.
           de  a  expune  alăturea  de  ei;               Dl  Lhermitte  expune  şi  el
           poate nu într’atâta din convin­               o  pânză  mare.  Acest  pictor,
           gere,  cât  mai  mult  din  mo­               odinioară  atât  de  maestru,  nu
           tivul  că  şi  în  sera  dela  Cours-         mai  poate  atinge  culmile  artei
           la-Reine  (palatul  în  care  au              desăvârşite  peste  cari  planase
           loc  expoziţiile  independen­                 anii trecuţi.
           ţilor)  picturile  încep  să  se               In  vecinătate,  zăresc  trei
            vânză cu preţuri fabuloase.                  pânze  ale  unui  pictor  spaniol
            Tot  anul  trecut,  ministrul  ar­           Zuloaga,  urmează  apoi  Cattet
           telor  frumoase,  dl  Dujardin                (cunoscut  deja  cetitorilor  re­
           Beaumetz,  a  ciocnit  un  pahar              vistei  „Luceafărul")  cu  pei-
            de  vin  cu  umiliţii  Indepen­              sagele sale din Bretagne.
            denţi,  —  odinioară  atât  de                Portretele,  ca  întotdeauna,
            dispreţuiţi!              Sculptorul A. Rodin.  sunt  reprezentate  în  număr
              La  aceste  expoziţii  întâl­              considerabil.  Ai  putea  zice  că
            neşti,  câte-odată  prea  arareori,  şi  opere  lu­  acest  fel  de  pictură  e  pânea  de  toate  zilele
            crate  de  pictori  români.  Anul  acesta  am   a  unui  mare  număr  de  artişti.  Pictorul  Waag
            remarcat  patru  studii  datorite  domnişoarei   expune  portretul  lui  Anatole  France;  engle­
            Elena Popea din Braşov.          zul  Lavery  două  portrete  necunoscute,  iar
                                             Giron  —  portretul  lui  Bartholome,  alături  de
              II.  Salonul societăţii naţionale.  portretul  unui  om  tânăr,  însoţit  de  doi  câni,
              Am  început  cu  salonul  independenţilor,   de Boutet de Monvel.
            fiindcă  cu  acesta  se  deschide  seria  expozi­  Trebue  să  relevăm,  înainte  de  toate,  un
            ţiilor  de  primăvară.  Urmez  acum  cu  salonul   tablou  excelent  al  pictorului  Jean  Veber,
            „societăţii  naţionale  de  bele-arte“  şi  mă   cumpărat  de  consiliul  comunal  al  Parisului
           opresc  la  cel  mai  frumos  tablou  „Primăvara   pentru  sala  de  banchet  a  primăriei.  E  un
            eternă"   alui   Maurice   Denis,   un   pictor   amestec  de  biciclişti,  automobilişti,  perechi
            estetician,  care  a  scris  foarte  mult  în  „re­  dansatoare,  o  serbătoare  poporală  în  jurul
            vistele  june",  expunând  teorii  de  artă  de  Parisului.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11