Page 3 - 1908-20

LUCEAFĂRUL

REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
sub îngrijirta unui comitet de redacţie.
Colaboratori: I. Adam, I. Agârbiceanu, Z. Bârsan. G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceanu,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, Maria Cunţan, I. Duma, Elena Farago-Fatma, O. Goga, Dr. I. Lupaş,
Dr. G. Murnu, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-Râmniceanu,
I. U. Soricu, Caton Tneodorian.

Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.

Tătucu.

Singur, în trăsura drumului de fier, care trenul se opreşte în staţia unde are să se
îl poartă departe de locurile scumpe în care coboare, chetnându-i sufletul la încercări noi.
a trăit doisprezece ani, un pătrar din viaţa Cu viaţa din târgul lui se împacă lesne.
lui de păn’acum, căpitanul Stavarache Daniil Aci s’a născut, aci a copilărit neiubit de
caută să reînchege sărbătoarea de peste nimeni, a intrat copil de trupă la regiment,
noapte, praznicul ce-ati dat în cinstea lui decât să se bage ucenic ia o prăvălie unde
oficerii regimentului al cincilea de roşiori, voia să-l pună tată-său, aci s’a legat voluntar,
cuvintele ce s’au rostit pentru el, despărţirea a pus galonul de brigadier, pe care l-a
în staţie, — şi auzul îi este încă alintat de schimbat iute într’altul de sergent, s’a făcut
glasul muzicei militare ce-a cântat, pentru vagmistru. Aci a auzit tobele şi goarnele
el, o întreagă noapte. Ochilor lui trezi, dar vestind războiul şi chemând pe copiii ţării
îngânduraţi în văgăune, ce se plimbă, prin la datoria sângelui pe care, el, a înţeles-o
geamul pătrat, peste miriştile arămii şi po- cu inima întreagă. Şi toate aceste crâmpeie
rumbiştile pârlite ce sboară ca nişte arătări, moarte acum, din cari îşi satură viaţa, are ce
ca printr’un ochian li se perindează fundurile i le aduce aminte. Pe un colnic se înnalţă
roşii ale chipiurilor, prinse în cuierele de granitul cenuşiu şi vulturul ce-şi saltă ari­
fier ale sufrageriei cercului militar, care i se pile de bronz, însemnând locul unde a ples­
par o mare de capete păgâne acoperite cu nit ghiuleaua dintâiu la picioarele lui Vodă
fesuri; trupurile oficerilor, moleşite de beu- şi de unde a prins să răzbubue tunul ce
tură, o ordie de duşmani, tupilaţi de-avalma ducea jalea şi ruina în rândurile vrăjmaşe,
în şanţurile din preajma redutelor; urechilor colo, peste hotar. Aci curge liniştită Dunărea
le-ajunge după urmă svonul sburdălniciei care a spălat râurile de sânge şi a mistuit
de sărbătoare, ce vine ca o undă şi i se miile de leşuri. Aci i-a bătut inima, pentru
pare un zarvăt de năvală; zornetul pintenilor, întâia oară, când s’a logodit cu moartea....
glas de oţele încrucişate; toba cea mare şi E şi garnizoană cu un regiment de pihotaşi
trâmbiţele, un marş de atac; Rahova, şi-un escadron de călăreţi. în uniforma ce
Opanesul, Plevna_______ a început să se învechească, e toată ziua
înnăbuşe un suspin, descinge şarful, svârle în lumea militărească dela regiment, mereu
ledunca şi-şi desprinde decoraţiile. Toate la escadronul în a cărui bătătură s’a ’ndră-
flăcărează, ca para, în răsfăţul unei reci raze gostit cu oastea şi i-a fost ibovnică de
dela soarele furişat prin spărtura clăbucilor atunci încoace, şi cât o trăi. Ofiţerul care
groşi, de nori tomnatici. îşi sprijine fruntea comandă astăzi, cu învăţătură nouă, încă
în palmă şi pleoapele i se lipesc spre a nimic n’âr însemnă de n’ar fi mânuit sabia
chema visul din care a trăit cu atâta sete. sub ochii lui, şi-i spune cu dragoste:
Şi ceasurile de drum trec încete, până ce „Mă Bistriţene, tătucule, cum se cunoaşte,
1