Page 7 - 1908-20

Nrul 20. 1908. LUCEAFĂRUL 479

prietatea oficerului şi după moarte chiar... lonelului, povestindu-i toată tărăşenia cu
Acum cu ce pot să te slujesc, că, să-ţi spun lacrimi în ochi şi roş de se temea colonelul
drept, găsesc cam întrecută g l u m a . . . să nu-i vină dambla. Când îi lămuri şi el
„...Oarecare poruncă, domnule căpitan, că aşa sunt „regulile privitoare la aplicarea
pe cinstea mea, că f ă r ă i n t e n ţ i e d e m o t i v , legilor pentru instituirea ordinelor naţionale
să credeţi, nu v’aş fi derajant... Avem o şi portul decoraţiilor şi al ordinelor," par’că
circulară, un ordin dela externe să punem l-ar fi isbit cu palmele peste obraji:
în vederea celor ce poartă d e s t i n c ţ i i . . . „Cum medalii, domnule Colonel, cum me­
Numai persoanele cari au decoraţii sunt în dalii? Medalii sunt alea de se dau copiilor
drept să poarte şi rozeta sau pantglicuţa, la examen şi tinichelele de pe la panorame
cum să vă spun... Contravenienţii sunt pa­ cui trage mai bine la ţintă, nu astea câştigate
s a b i l i cu preţul vieţii şi cu sânge vărsat la bătălie."
„Ei şi ce mă priveşte asta pe mine, tă- Colonelul îi întinse cărţulia ce-o primise
tucule!“ şi el de curând şi-l îndemnă s’o cetească.
„Dumneavoastră nu sunteţi membru al Tătucu se duse prostit şi numai atunci simţi
ordinelor naţionale „Steaua", „Coroana" şi că-1 ajunge amarul d : n care nu gustase încă.
nici al celor străine... Dumneavoastră aveţi Colonelul se întâlni mai târziu cu poliţaiul,
medalii cari nu dau drept la portul pant- îl îmbună şi dobândi nimicirea procesului
glicei... verbal ce făcuse.
„Ce faaace?" Acasă la el, Tătucu ceti regulamentul.
„Şi ca să nu fiţi p a s a b i l de art. 208 al Supus, îşi smulse rozeta cea frumoasă dela
codului penal, ţineam să vă spun, că sunt chiotoarea gherocului, dar se simţi hotărât
şi dator, altfel nu v’aş fi supărat f ă r ă i n ­ să-şi îngroape în casă zilele ce-î mai ră­
t e n ţ i e d e m o t i v . . . " mâneau de trăit. Cum eră să mai iese el pe
Tătucii nu mai eră tătucii, era domnul uliţi, la cafenea, în lume, ca un degradat, ca
căpitan Danii! Stavarache, cum rar fusese un oficer cu tresele smulse de-o mână ne­
în viaţa lui mai căpitan. O Dunăre mânioasă legiuită, ca un netrebnic. Zilele lui de ieşire
şi turbată, nu alta. Dar cât de vijelios se erau ştiute de-acum: 14 Martie, 7 şi 24
făcuse tot nu găsiâ ce spune în cuvinte mai Aprilie, 10 Maiu, 30 August, 28 Noemvrie,
tari, că pe el pân’acum nu-1 mâniase nimeni, sărbătorile naţionale cu zile de părăzi, când
nici chiar soldaţii, şi în vocabularul lui sărac putea să-şi pună uniforma cu medaliile „în
nu avea decât trei-patru vorbe mai cu în­ mărime naturală", cum zicea la regulament.
ţeles pentru bune şi rele: tătucule şi taicule, Medaliile ! Vorba asta îl urmăriă şi ’n somn
de drag; caliciile, nătărăule şi găgăuţă de acum. Voise să înţeleagă, mai mult fiindcă
ocară: aşa îl povăţuise colonelul decât de frica re-
„Ai luat afion, calicule, ori nu ţi-e bine... gulelor cetite, se supusese, dar cu gândul nu
Să faci bunătate să-ţi bagi minţile ’n cap şi se împăcase, nici de priceput bine nu price­
să-ţi piară pofta de glumă cu mine, că ţi-ai puse încă şi nici c’aveâ să priceapă. Auzi me­
găsit naşul, pe mulţi lifuroi ca dumneata dalii ! Pentru aşa lucru muncise el o viaţă,
am pus eu la regulă... O să-ţi arăt eu cod; pentru atâta se avântase ca un nebun şi scă­
cu prefectu o să mă răfuesc şi o să ţii minte, pase ca printr’o minune în puzderia de gloanţe
nătărăule... Mă duc de-adreptul la el, la şi de obuze! Toţi comisarii, toţi rachierii
Craiova!“ şi-i trânti uşa în nas, findcă îşi şi toţi consilierii comunali făcuseră isprăvi
aduse aminte că sabia-i se rugineşte într’un mai mari de Ii se dăduse decoraţii, ordine
colţişor din cămară şi uniforma-i se odihnea, naţionale ca „Steaua" şi „Coroana României"?
aşteptând zilele de paradă, în lada cu floare Acum înţelegea, par’că; da, mai bine se des-
de sulfină. Ţivil, nu se simţiâ în destulă luşiâ. Să snopeşti lumea paşnică în bătăi la
siguranţă. alegeri, să chinueşti guvernul cu voturile tale
Poliţaiul făcu proces-verbal de ultraj şi pe cari i Ie poţi da sau nu, să-ţi precupe­
Tătucu se înfăţişă la regiment, de se jălul co­ ţeşti conştiinţa, erau virtuţi ce se răsplătesc