Page 15 - 1908-22
P. 15

Xrul 22. 1908.              LUCEAFĂRUL                       531

            Da, dar...
          —  El  credea  c’am  să  rămân
        slut  toată  viaţa  şi  a  zis:  „de
        acum voi îngriji eu de tine!“
          Ingrid  eră  acum  la  poalele
        dealului  şi  cum  o  zăriră  o
        luară iar înainte.
            Şi  eu  tocmai  de-atunci
        m’arn  gândit  mai  mult  la  tine,
        de  când  am  ştiut  că  nu  te
        mai pot luă.
            Când  eşti  singur  îţi  dai
        mai  bine  seama  de  ceeace
        simţi.
            Da,  —  zise  Torbjbrn  cu
        glas   limpede,   atunci   vezi
        cine  are  mai  mare  putere
        peste tine.                   Interior de casă ţărănească din „Rodna-nouă“.
          Acum, ea nu mai culegea
        porumbele.                        tata“  se  mai  gândi  el,  „trebue  să  mă  duc,  Ia
            Le  vrei  tu?  îl  întrebă,  întinzându-i  pă-   Solbakken,  nu  mai  pot  răbda,  trebue".  Şi  o
        iuşul cu boabele.                 luă  mai  repede  şi  tot  mai  repede,  cu  ochii
            Mulţumesc,   zise   el,   apucând   mâna   ţintiţi  tot  înainte;  valea  şi  curtea  erau  scăl­
        care  i  le  intindeâ  aşadar  rămânem  mai   date  ’n  lumină;  „da  azi  mă  duc,  nu  mai  aştept"
        bine cum am fost.                 îşi  zicea  mereu  şi  se  simţea  tare,  de  nu  ştia
            Da,  şopti  ea  încet  şi  se  întoarse;  iar   ce să mai facă cu atâta putere.
        el  nu  cuteză  s’o  atingă,  nici  să  mai  zică  vre-un   Prea  iute  mergi  —  auzi  o  voce  blândă
        cuvânt,  dar  îşi  simţi  deodată  trupul  uşor  ca   în  urma  lui.  Eră  Synnove  care  încercase  za­
        un  fulg  iar  capul  ca  ’ntr’un  vârtej.  îi  ardeau   darnic să ţie pas cu el.
        ochii  şi,  când  în  aceeaş  clipă  ajunseră  pe   Torbjbrn  se  ’ntoarse  ruşinat,  întinse  bra­
        un  vârf  de  deal  de  unde  se  zărea  Solbakken,   ţele  s’o  cuprindă  şi  s’o  ridice  sus...  dar  când
        i  se  păru  că  acolo  a  trăit  de  când  lumea,   fu aproape n’o făcu.
        îl  încinse  dorul  şi  se  gândi  că  s’ar  puteâ   Prea merg şi eu iute!
        duce îndată cu ea. „Trebue să-mi ajute şi  Fireşte.
                                            Se  apropiaseră  de  şosea;  Ingrid,  pân’  acu
                                          nevăzută,  răsări  deodată  la  câţiva  paşi  în
                                          urma lor:
                                            —  Acum n’aveţi să mai mergeţi împreună!
                                            Torbjbrn tresări; i se părea prea curând.
                                          Şi Synnovei i se strânse inima.
                                            —  Aş  mai  fi  avut  atâtea  să-ţi  spun,  —  îi
                                          şopti el.
                                            Ea zimbi.
                                              Ei,  va  fi  de  altădată,  —  mai  zise  Torb-
                                          jorn şi îi întinse mâna.
                                            Ea  i  se  uită  senin  drept  în  faţă;  lui  i  se
                                          ’ncălzi  inima  şi  se  gândi:  „mă  duc  cu  ea
                                          îndată".  Dar  Synnove  îşi  trase  binişor  mâna,
                                          se  întoarse  blândă  spre  Ingrid,  zise  „vă  las
          Primarul comunei Rodna în foişorul casei zidite de
                      el însuşi.           cu bine" şi porni încet, spre şosea, la vale.
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20