Page 3 - 1908-22
P. 3

LUCEAFĂRUL

                REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTA. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
                             sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
       Colaboratori:  I.  Adam,  I.  Agârbiceanu,  Z.  Bârsan.  G.  Bogdan-Duică,  Dr.  I.  Borcia,  Dr.  T.  Brediceanu,
       I.  Ciocârlan,  V.  Cioflec,  Al.  Ciura,  Maria  Cunţan,  I.  Duma,  Elena  Farago-Fatma,  O.  Goga,  Dr.  I.  Lupaş,
       Dr. G. Murnu, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-Râmniceanu,
                               I. U. Soricu, Caton Theodorian.


                                          Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.


                                  întâiul pas.
         De  data  aceasta  rămase  biruitoare  preu-   şi  zeci  de  mii  în  sus.  Şi  n’au  copii  mulţi.
       teasa.  „Până  când  să  tot  laşi,  să  tot  aştepţi?   Doi,  trei,  pân’  la  patru  şi  s’a  gătat.  Şi  când
       Eu  ştiu  un  lucru  adevărat:  toate-şi  au,  în   nevoile  îl  apăsau  greu  pe  părintele  Bucur
       lume,  vremea  lor.  lată  a  dat  Dumnezeu  o   Toma,  îşi  făceâ  gânduri  rele  despre  prietinii
       primăvară  care  făgădueşte.  E  drept  ce  zici   Iui  vechi.  Aceia  se  îmbogăţesc  pentrucă  nu
       tu:  poate  să  bată  o  ghiaţă,  poate  să  se   se  feresc  totdeauna  de  căile  necinstite  ce  duc
       prindă  o  secetă.  Dar  totuşi,  trebue  să  facem   la  câştig,  aceia  n’au  copii  mulţi  pentrucă  fe­
       şi  noi  ceva,  să  iasă  şi  biata  copilă  odată  în   meile  lor  sunt  vlăstare  din  lumea  înaltă,  cari
       lume.“                            nu  se  sfiesc  să  împiedece  cursul  firii.  Pe
         Preuteasa  împătură  apoi  frumos  Invitarea   când,  de,  el,  om  mai  prost,  mai  rămas  în
       la  petrecere  ş’o  puse  pe  masă.  Părintele   urmă,  cu  preuteasa  lui  cu  tot,  nu  se  pot  nici
       Bucur  n’a  mai  zis  nimic,  ci  a  ieşit  afară  în   gândi  la  astfel  de  păcate.  Se  gândiâ  aşa,  şi
       gălăgia copiilor din curte.       sufletul  i  se  umpleâ  de  răutate,  şi  nevoile
         Ştia  el  bine  că  preuteasa  avea  dreptate.   sale  par’că-l  apăsau  şi  mai  tare.  Dar  eră
       De  mult  ştia,  şi  de  mult  se  frământă  cu   destul  să  vină  un  copil  să  i  se  acaţe  de
       gândurile.  Ce  folos  că  şi-a  purtat  fata  la   haină,  şi  răutatea  lui  se  topiâ.  Ridică  pe
       şcoală,  la  oraş,  cinci  ani  de  zile,  dacă  acum   voinic  în  braţe  şi-l  sărută  ascunzându-i  obră-
       stă  ascunsă  în  satul  acesta  dela  spatele  lui   jorii  aprinşi  în  barba  lui  neagră,  aspră,  cu
       Dumnezeu?  Cine-o  cunoaşte,  cine-o  vede?   puţine fire arginţii.
       La  două-trei  veri,  în  vacanţe,  se  abat  stu­  De  data  asta  nu  s’a  acăţat  nici  un  pipăruş
       denţi  călători,  tineri  din  gimnaz,  cari  aduc   de  popa  Bucur,  căci  se  aprinseră  la  joc,  de
       cântece  nouă,  romanţe,  şi  o  zi  două  de  lu­  le  sfârăiau  picioruşele  desculţe  prin  curte
       mină  tânără  în  casa  veche  parohială.  Dar  în  umbra  înserării.  Nu  s’a  acăţat,  şi  el
       Aurora  e  fată  mare,  ştrengarii  de  studenţi   totuşi  nu  se  gândi  cu  răutate  la  vechii  prie­
       sunt  numai  copii  pe  lângă  ea.  Geni,  Letiţia   tini  de-ai  săi,  cari  îşi  pot  duce  aşa  de  uşor
       şi  Laura,  da;  acestea-şi  petrec  de  minune   fetele  la  petreceri,  în  lume,  pe  când  el,  iată
       cu  ei,  dar  a  băgat  el  bine  de  seamă  că  Aurora   chiar  acum  se  gândeşte  câte  bucate  trebue
       nu se mai potriveşte în vorbă cu aceşti copilan­  să  vânză  ca  să  facă  rost  de  haine,  de  pă­
       dri.  Avea  el  gânduri  mari  odată  cu  fata  asta.   lării,  de  ghete.  Nu  se  gândiâ,  căci  drept
       Ei,  dar  pe  atunci  eră  şi  el  tânăr  şi  la  masă   aveâ  preuteasa:  afară  în  grădini  şi  pe  hotar
       nu  mai  numără  pe  lângă  Aurora  încă  şapte   eră  o  primăvară  grasă  cum  nu  se  pomenise
       capete,  lată  cresc  ca  ciupercile  copiii,  şi   de mult. Da-va Dumnezeu toate cele bune!
       averea  lui  de  când  e  preot,  nu  s’a  înmulţit   Cât  ce  eşi  părintele  Bucur,  preuteasa  grăbi
       cu  nimic.  Are  el  prietini  vechi  cari,  apucând   să  afle  pe  Aurora  să-i  spună  că  Bucur  se
       o  altă  carieră,  azi  îşi  numără  averea  dela  mii  'nvoeşte.
                                                                    l
   1   2   3   4   5   6   7   8