Page 7 - 1908-22

Nru! 22. 1908. LUCEAFĂRUL 523
de-trn magnet, perechile ce se plimbau se plură scaunele, din sală, în grabă se împânzi
apropiau tot mai tare de „Hotel Steaua", un zgomot vesel, cu o altă vietate.
rămânând înapoi străzile pustii. Cei trei se simţiră încunjuraţi de toate păr­
Aurora zise: ţile de lume, se strângeau tot mai tare la
„Să ne grăbim, tată, c’aici se vede nu-i olaltă, îmbulziţi de alţii.
ca pe la noi să aştepţi două ceasuri după Dar unde fusese până acuma — vreme
termin, pân’ să ’riceapă petrecerea." de-un ceas tinerii aceştia cari acum nu
Bătrânii nu ziseră nimic, dar se apropiau se mai săturau de-a se plecă înaintea dom­
încet-incet câte-şi trei de intrarea principală. nişoarelor, de-a sărută mânile doamnelor?
La cassă Bucur Toma plăti taxa de intrare Aurorei îi veni un gând de mântuire: ş’aici
pentru o familie şi peste taxă cinci coroane. se ’ncep petrecerile, ca ’n tot locul, cu în­
„Vă rog numele, domnule părinte, zise târzieri. Şi din teama ce-a cuprins’o întâi că
cassierul, un ţâr palid, slab, cu ochelari nu va aveâ cu cine jucâ, acum, după ce se
pe nas. dedase cu învălmăşeala mare, începu să se
Bucur Toma, popa din Boian. bucure din suflet, şi, numărând pe furiş ti­
Dar te rog, care-i numele de botez a nerii din sală, să socotească jocurile ce le
Dta!e, care să-l scriu întâi Bucur ori Toma. va jucâ.
De, Bucur, Bucur sunt ca nume de Abia aşteptă să se înceap’odată, şi ’n aş­
botez. Dar Dta scrie cum ai plăcere." teptarea aceasta ochii-i negri luminau nespus
Abia se apropie de preuteasă şi de Au­ de frumos, sfinţându-i par’că faţa şi toată
rora şi două femei slabe, îmbrăcate în rochii fiinţa. Da, în sufletul ei s’a deşteptat, a crescut
negre le şi eşiră înainte. deplin, cel mai curat şi mai dulce avânt din
„Te rog, domnişoară, umbrela. Da. Aici viaţă: avântul tinereţii.
se păstrează, şi vă rugăm pe amândouă de Şi deodată inima încetă să-i bată, ş’un gol
pălării. Aşa. lată aici trei bilete. Când veţi mare i se puse par’că în loc de inimă: mu­
binevoi a plecă vom fi aici." zica începu un vals. Cine va veni s’o ceară
Preotul cu dânsele trecură înainte, când la joc? Care dintre atâţia? Şi din aşteptarea
una din cele două femei îl opri: aceasta chinuitoare şi totuşi dulce, o trezi
„Dar domnul părinte nu dă pălăria? E inima, şi respiraţia grăbită, ce-i ridică sânul.
foarte bine grijită aici". Popa se zmânci. „Las’ Deschise ochii umezi şi vedeâ acum zbu­
nu-i lipsă. Eu şi aşa nu joc. Nu-mi va cădea rând perechile, simţeâ mirosul parfumurilor
greu s’o ţin în mână." şi al hainelor nouă, o săgetau râsetele tari
în sală eră încă tare puţină lume. îşi cari izbucneau unde şi unde. Şi de pe scaune
aflară în grabă loc. Popa lângă preuteasă, şi se ridică când aici, când dincolo vr’o fată,
lângă preuteasă Aurora. Lăutarii ziceau mereu, vr’o doamnă, şi intrau în joc. Unele-s obo­
dar lumea se strecură rar înlăuntru. Aurora, site deja, se aşează la locurile lor, şi tinerii co-
aşa pe furiş, puteâ să-i cerceteze pe toţi lindăînchinându-se pela altele. Ah! da, acum va
şi pe toate cari intrau. N’a văzut până acum veni careva s’o cheme şi pe dânsa. Nesmintit.
nici o fată mai bine îmbrăcată decât dânsa. Trebue! Şi iată că şi de-aici şi de colo, de
Şi ’n începutul de teamă ce i se lăsă greu lângă Aurora se desprinde câte-o haină nouă
pe suflet, îi făceâ bine convingerea aceasta. sunătoare şi fâşeie în ondulările valsului. Pe
Dar după aşteptare de un ceas, deodată nu lângă ea au trecut şase inşi pân’ acum. Nici
mai putu deosebi nimic, un painjiniş des n’au văzut-o. Şi iată acum vine Petru Pop.
par’că i s’a pus înaintea ochilor: Veniau Vezi bine, acesta-i cunoscut cu vr’o trei ani
doamne mari, surizătoare ca reginele, cu înainte.
peptul şi umerii goi veniau domnişoare cari Acesta vine s’o mântuie în sfârşit de chinul
râdeau cu hohot, întorcându-se în toate care-o arde, care-o aprinde ş’o prăpădeşte.
părţile, şi o grămadă de tineri, ce fe­ Dar Petru Pop, când o ia în samă, întoarce
ciori frumoşi se aţineau în urmă-le. De deodată ochii într’altă parte, întoarce şi paşii, şi
aici încolo lumea curgeâ. în grabă se um­ Aurora albeşte cum e varul. Care va să zică