Page 9 - 1908-22

Nrtil 22, 1908. LUCEAFARl’ly 525
Atunci e bine! Asta-i curată porcărie, cum ai zis tu,
Bine da!“ frate Bucure, nu te mânia, lasă-i în plata lui
Şi iar mai treceau jocuri după jocuri, până Dumnezeu.
se mai întrebau ceva. Ba nu, acum nu-i las. Acum odată
„Aţi venit şi voi la bal, Bucure? nu-i las. Acum am să-mi însemn pe toată
Venit.
Cam de departe.
Departe da.
Câte ceasuri?
Şease.
Şease ciasuri?
Şease da!"
Nu priviau unii la alţii.
Priveau ori în gol înainte,
ori în pământ, jos. Numai
când au dat mâna s’au
privit. Şi fiecare şi-a văzut
amăreala pe faţă. Şi fiecare
despre aceasta ar fi voit
să vorbească, dar nu ştiâ
cum s’o înceapă.
în urmă, pe la două după
miezul nopţii, Bucur Toma
rupse iar tăcerea.
„Asta tot e porcărie!
Curată porcărie, zise
Todoruţ tresărind deodată.
Chemi tu la tine vre
un om să-l batjocoreşti în
casa ta?
Ba zău eu nu.
Nici eu. Aşa-s oamenii
adevăraţi."
Şi feţele lor pământii se
ridicară, şi ochii lor arşi
de durere şi ruşine se
priviră.
„Pentru ce ne-au poftit
pe noi aici? zise Bucur.
Curată porcărie, cum
ai zis tu, frate Bucure. Fruntarul bisericei nouă (din Rodna) pictat de O. Smighelschi.
Noi iac’aşa, noi răb-
dat-am destule. Dar fetele, ele săracele de viaţa. întâi am să mulţumesc lui Dumnezeu
ce să sufere ruşinea asta. Vezi, acum simt că n’am ajuns ca ei. De apucam pe-o cale
că mi se mai desleagă limba. Mi mai uşoară. ca a lor, poate azi nici eu nu mai eram om.
Şi pentru aceea am să-ţi spun. Da am să-ţi Căci, măi Todoruţ, omul numai pân’atuncia-i
spun, frate Todoruţ. Omenie-i să steie doi-trei om, până are simţ. Dacă acela s’a dus ce
tineri de o parte, să-ţi ochiască fata, şi apoi rămâne din el?“ Şi părintele Bucur răsuflă
văzându-te pe tine, popă dela sate, să râdă în aer. „A doua am să-mi însemn, că ce plă­
batjocoritor? teşte prietinia lor, care ţi-o arată câteodată.