Page 4 - 1908-22
P. 4

520                         LUCEAFĂRUL                 Nrul 22, 1908.
              Fata  coseâ  floarea  soarelui  pe  un  şervet,   cu  toţii,  dar  Aurora,  în  sara  asta,  nu  eră  fă­
            întâi  păli  ca  la  vestea  unei  nenorociri,  şi   cută  pe  somn.  Duse  cu  dânsa  invitarea  aceea,
            câteva  clipe  inima  i  se  opri  de  a  mai  bate.   fermecată  par’că.  De  câte  ori  o  luă  s’o  ce­
            Apoi  începu  deodată  să  zvâcnească  cu  pu­  tească  din  nou,  un  fior  adânc,  dar  nespus
            tere,  şi  obrajii  Aurorei  se  aprinseră  ca  doi   de  dulce,  o  săgeta  prin  inimă.  în  sfârşit
            bujori.  Mamă-sa  se  duse  apoi,  dar  fata  n’a   merge  şi  ea  odată  la  o  petrecere  în  oraş.
            mai  cusut  nimic.  îi  venea  să  râdă  şi  să  plângă   Acolo  unde  se  vor  adună  mulţi-mulţi,  tare
            de  bucurie.  Apoi,  ne  mai  având  astâmpăr  în   mulţi,  nu  ca  la  petrecerile  de  pe  sate,  trei-
            casă,  ieşi  în  curte  şi  pân’  s’a  întunecat  n’a   patru  tineri.  O  da,  acolo  în  sfârşit  va  aveâ
            mai  slăbit  din  alergări  prin  curte,  în  rând  şi ea o zi sau o seară — iată nici după atâta



























            Istorica  comună  Rodna  nouă  (com.  B.-Năsăud),  ia  poalele  muntelui  „Ineu“  acoperit  de  zăpadă  şi  în  toiul  verii.
            Numele vechiu al comunei e „Şanţ", numită aşa din pricina şanţurilor şi întăriturilor ce se aflau aci încă de
                                       pe vremea năvălirilor.
            cu  frăţiorii  şi  sorioarele.  Popa  Bucur  o  văzu,   cetit  încă  nu  ştie  de-i  seara  ori  peste  zi
            nu  se  miră  de  loc,  ci  un  zimbet  cald  i  se   ba  da!  seara  —  să  joace  mult,  —  aşa  până
            ascunse  întâi  între  musteţele  şi  barba  mare,  pe   nu  va  mai  aveâ  răsuflet.  Acolo  vor  fi  tineri
            buze,  apoi  zimbetul  acela  cu  o  căldură  şi  mai   culţi, studenţi mari, dela teologie, dela universi­
            mare  i  se  pogorî  la  inimă.  Punând  deoparte,   tate,  acolo  vor  fi  chiar  oameni  cu  cariera  gata.
            ajutat  de  sluga  Nicolae,  sacii  ce  trebuiau   în  sfârşit  vor  puteâ  să-i  audă  graiul  dulce,
            duşi  la  târg,  zise  la  sfârşit,  vorbind  singur:   vor  puteâ  să-i  vadă  jocul  uşor,  ca  o  adiere.
            „Draga tatii, cât îi pare ei de bine!"  A,  da.  Aurora  ştie  bine  cum  joacă,  l-au  spus
              Sluga nu ’nţelese:              profesoarele  dela  şcoală,  i-a  spus  maestrul
              „Ce-ai zis, părinte, mai trebue unul ?  de  joc.  Da,  acolo  vor  fi  prietine  de-ale  ei,
                Am  zis,  Nicolae,  că-i  bine  tot.  E  foarte   prietine  bune,  cu  cari  aşa  de  mult  n’a  mai
            bine.  Acum  să  cinezi  şi  să  te  culci  şi  tu.   vorbit.  Câte  are  să  le  întrebe,  câte  are  să
            Mâne  plecăm  cu  noaptea  ’n  cap".  S'au  culcat  le spună!
   1   2   3   4   5   6   7   8   9