Page 6 - 1908-22

522 LUCEAFĂRUL Nrul 22, 1908.
pentrucă nu se mai silesc şi nu se mai is­ îşi sorbeâ vinul şi-şi zicea, cu multă căldură
prăveşte odată turnul. Dar când începu pre­ în suflet: „O floare de fată! Zău aşa!“
dica, glasul i se muie şi el vorbi aşa numai Preuteasa eră mai puţin doamnă, - oare­
pe scurt despre frumseţa casei Domnului, cum. Aşa-i părea părintelui. Nu-i poveste,
cumcă ce se cuvine să facem pentru această haina e bună, o prinde bine, da ’nzădar! Iată
frumseţe. Dar despre turn nu aminti nici un mişcările ei, iată mai ales faţa ei! Se vede
cuvânt. cât de colo că-i o femee necăjită, c’a ieşit
Când să se urce în căruţă, preuteasa se de mult dintre doamnele dela oraş. Aşa vedea
opri deodată. acum popa Bucur, şi nu-i părea bine. Nu-i
„Bine, Bucure, d’apoi tu cu cizmele vii? păreâ bine de Ioc. Uite Ia Aurora! Ca şi când
Popa se uită la cizmele grele, pline de prav. ar fi trăit într’un castel baronesc. Aşa mlă­
Bată-le să le bată! Şi ’n urmă de ce diere a trupului, aşa paşi, aşa peliţă sub­
n’aş putea merge şi cu ele? ţire. Şi puţin înviorat de vin popa
Vezi că pe-acolo vom da poate de oa­ Bucur ar fi vrut să zică, întâiadată, în viaţa
meni cam subţiri la nas !“ zise preuteasa. lui, preutesei, aşa ca ’n glumă,: „Tu bă­
Popa clătină din cap şi intră in casă cu trâno!"
droaia de copii mărunţi după el. Dar n’a zis, căci se linişti în curând. Un
Când ieşi, copiii erau tare veseli. Vorbiau val de tristeţă i se aşeză pe suflet. Hei! aşa-i
toţi deodată. acum preuteasa Maria, dar odată, când îi
„Mie bomboame mi-aduce tata. zicea părintele: Mărioara! cum a fost?
— Şi mie turtă. Şi când isprăviră femeile cu gătitul, mai po­
— Şi mie un corn de cel sărat. runci o jumătate de vin cu sodă şi încă două
— Şi mie mi-aduce tata un cal, noa! bom- păhare, iar pe femei le pofti să şadă la masă.
băneâ cam pe nas copilul cel mai mic. „Las’ Bucure, noi nu bem, zise mama.
Numai să fiţi buni, ştrengarilor. Tu Ei, cum să nu beţi. Beţi aşa un păhar
Geni, eşti mai mare, vezi să fie toate în rân- două să vă răcoriţi. Vinul cu sodă răcoreşte
duială.“ bine. Ce crezi ? Şi eu pentru aceea-1 beau
Şi dupăce îi luară în braţe pe cei trei mai numai." Şi se răcoriră într’adevăr, căci nu-i
mici, îi duseră în căruţă până în drum. Aici glumă să vii în arşiţa soarelui şase ceasuri
sluga Nicolae opri şi pe cei trei prichindei pe-un drum plin de praf. Au băut jumătatea,
abia-i putu descăţă popa din hainele preu- adecă femeile au băut câte două păhare,
tesei. Ţipând se izbiră jos lângă căruţă. Dar ieşiră pe stradă, unde furnică lumea în toate
biciul plesni pe murgul din dreapta, şi în­ părţile. De câteva ori au trecut pe lângă lo­
dată un nor de praf alb despărţi căruţa de calul petrecerii. Aurora avea un fior de teamă
copilaşii rămaşi acasă. neînţeleasă de câte ori trecea pe lângă el.
Pe drum vorbiră mult la ’nceput, dar cu Ce împodobire minunată, ce decoraţii, ce
cât se apropiau mai tare de oraş, cu atât oglinzi. Toate-toate se vedeau prin fereştile
gândurile începeau să-i copleşască pe câte-şi- mari, curate.
trei, mai ales pe Aurora; şi când o întrebă Muzica începu la şapte punct. Cântau lău­
preuteasa câte ceva, nu prea ştia ce să răs­ tari vestiţi şi prin sala mare romanţa înce­
pundă. pută avea un răsunet deosebit. Păreâ că fuge,
Căruţa, în oraş, a tras la un otel mai de-a că năvăleşte, că cântecul izvorît par’că din-
doua mână. Femeile trebuiră să-şi pună ’n tr’un singur instrument chiamă pe cineva în-
rând hainele şi părul. A fost mult praf pe tr’ajutor. Păreâ mai mult că-i o femeie, care
drum, şi nu-i glumă să vii şase ceasuri ne­ nu se vede, dar care-i înaltă, palidă, cu ochii
întrerupt. Părintele ceru o jumătate de vin negri, şi care cântă melodia acea plină de
cu sodă şi ’ncepiî să bea ştergându-şi mus- armonie.
taţele, şi suflând aspru prin barba mare. în îndată grămezi de copii se ’nţepeniră îna­
răstimpuri privea la femei. Erau aproape gata. intea fereştilor, holbându-se ’nlăuntru, ascul­
Şi cât de frumoasă eră Aurora. Bucur Torna tând cu gurile căscate. îndată, ca atrase