Page 13 - 1908-24
P. 13

Nrul 24, 1908.              LUCEAFĂRUL                       577
         roman,  e  filozofia  poporului  rusesc,  e  filo­  tului  major,  ci  de  sufletul  oştirilor,  de  suma
         zofia  fatalismului  oriental,  care  face  pe  om   forţelor  ce  alcătuesc  o  armată  şi,  mai  ales,
         jucăria  unei  puteri  necunoscute.  Precum   de  toate  împrejurările  în  cari  se  desfă­
         tot  ce  există  în  natură  îşi  urmează  cursul   şură  aceste  forţe,  pe  cari  nu  le  poate  re­
         inconştient,  determinat  de  legi  necunoscute,   glementă  şi  conduce  voinţa  unui  individ  sau
         tot  aşa  şi  viaţa  omenească  nu  e  decât  o   hotărîrea  adusă  de  o  mână  de  oameni,  căci
         neînsemnată  expresie  a  necesităţii  de  viaţă   aceste  forţe  sunt  determinate  la  acţiune  de
         a  naturii.  Şi  viaţa  noastră  omenească,  ca  şi   nenumărate  cauze  şi  motive,  ce  nu  se  pot
         celelalte  fenomene  ale  naturii,  se  supune   cunoaşte  şi  stabili  de  mintea  omenească,
         orbeşte  acelei  puteri  mistice,  pe  care,  dacă   închipuirea  unui  comandant  de  armată  că
         voiţi,  o  puteţi  numi  voia  lui  Dumnezeu.   poate  hotărî  soartea  unui  războiu  prin  vo­
         Filozoful  german  Schopenhauer  a  botezat-o   inţa  lui  individuală  e  o  copilărie  şi  o  ne­
         v o i n ţ ă .   Libertatea  de  acţiune  a  omului  e   ghiobie.  Genialitatea  lui  şi-o  poate  dovedi
         numai  o  iluzie,  care  în  realitate  nu  există,   mai  mult  prin  o  atitudine  pasivă,  prin  o  pre­
         căci  de  fapt  ea  e  rezultanta  fatală  a  puterilor   vedere  ageră  a  faptelor,  cari  prin  forţa  îm­
         înăscute  în  firea  fiecărui  om  şi  a  împreju­  prejurărilor  trebue  să  se  întâmple.  Toate  or-
         rărilor în cari trăeşte.          dinile  Iui  nu  trebue  deci  să  aibă  pretenţia
           Această  concepţie  filozofică  o  ilustrează   de  a  schimbă  desfăşurarea  firească  a  răz­
         şi  o  dovedeşte  Tolstoi  descriind,  cu  o  intuiţie   boiului,  ci  să  se  mărginească  a  lăsă  curs
         genială,  războaiele  Rusiei  cu  Napoleon  Bona-   liber  evenimentelor,  ce,  fatal,  trebue  să  se
         parte  şi  zugrăvind  societatea  rusească  de  pe   întâmple.  De  aceea  Tolstoi  face  apoteoza
         acele vremuri.                    lui  Kutuzof,  comandantul  suprem  al  armatei
           Prin  descrierea  războiului,  pe  care-1  soco­  ruseşti,  care  dormeâ  în  consiliile  de  războiu,
         teşte  o  barbarie  ruşinoasă  şi  josnică  a  că­  adormeâ  pe  câmpul  de  luptă,  ceteâ  romane  în
         lăilor  cărora  întâmplarea  le-a  dat  frânele  pu­  lagăr, nebătându-şi capul cu planuri tactice.
         terii  în  mână,  ne  arată  că  teoria  individua­  Tolstoi  îl  preamăreşte  şi  îl  face  încorpo­
         lităţilor  cari  conduc  destinele  neamurilor  e   rarea  sufletului  rusesc  în  războiul  cu  Na­
         o  minciună  egoistă.  Eroii  lui  Carlyle  sunt  nişte   poleon,  fiindcă  acest  moşneag  chior,  gras,
         ambiţioşi  mărginiţi,  inconştienţi  şi  sclavi  ai   ce  abiâ  se  ţineâ  pe  cal,  a  prevăzut  că  oastea
         nimiciniciei  lor,  ca  toţi  ceilalţi  muritori.  Pe   corsicanului  ambiţios  va  trebui  să  piară,  în
         Napoleon,  cu  toată  genialitatea  lui  de  mare   Rusia,  după  lupta  dela  Borodino.  De  aceea
         căpitan  al  războaielor,  ni-1  înfăţişează  ca  pe   nu  a  apărat  Moscva,  ci  a  lăsat-o  să  fie
         un  om  mediocru,  care  dă  ordine  unul  mai   arsă  de  Francezi,  retrăgându-se  spre  nordul
         prost  ca  celălalt.  E  un  om,  care  nu  e  călăuzit   oraşului  sfânt.  Şi  prevederile  lui  s’au  îm­
         decât  de  ambiţie  şi  de  forţa  împrejurărilor   plinit.
         în  cari  a  ajuns  în  urma  dorinţii  lui  de  a   Când  oastea  împăratului  Bonaparte  fu-
         parveni  cu  orice  preţ.  Statul  major  al  arma­  geâ  din  Moscva  spre  Franţa,  l-a  urmărit,
         telor  nu  ştie  niciodată  care  e  situaţia  oşti­  dar  nu  a  căutat  să-i  zdrobească  armatele
         rilor;  în  consiliile  de  războiu,  generalii  nu   flămânde  şi  goale  în  mijlocul  iernii.  El  ştia
         sunt  călăuziţi  de  interesele  ţării,  de  intenţia   că  până  la  hotarele  ţării  şi  aşa  o  să  piară
         de  a  câştigă  lupta  prin  o  conlucrare  unitară   partea  cea  mai  mare  din  ele  şi  ştia  că  prin
         desinteresată,  ci  fac  intrigi,  îşi  pun  beţe  ’n   lupte  şi-ar  fi  pierdut  şi  el  jumătate  din  ar­
         roate  unul  altuia  nu  execută  hotărîrile  con­  mată.  N’a  voit  să  urmărească  duşmanii  peste
         siliilor  de  războiu,  numai  ca  să  zădărnicească   hotarele  ţării,  fiindcă  asta  însemnă  o  neno­
         planurile făcute de alţii.        rocire  pentru  neamul  lui.  Şi  Kutuzof  eră
           Tolstoi  arată,  prin  înşirarea  amănunţită  a   convins  că  aşa  gândeşte  întreg  poporul
         evenimentelor,  cari  se  bazează  pe  studii  stra­  rusesc,  întreaga  Rusie,  peste  care  apusul  a
         tegice  foarte  întinse  şi  foarte  serioase,  că   trimis  năpasta  războiului.  Şi,  afară  de  ceice
         războaiele  nu  se  câştigă  nici  de  cătră  coman­  dorm  pe  perini  moi  şi  visează  la  măriri  de­
         danţii supremi ai oştirilor, nici de generalii sta­  şarte, aşa se şi gândeâ.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18