Page 8 - 1909-01
P. 8

14                         LUCEAFĂRUL                  Nral 1, 1909.

           fundări  intermitente,  după care urmează izbucniri  abia   vin:  Speranţa  că  numărul  10  mă  va  recrea  de  această
           bănuite: urmând linia mare a caracterelor şi acţiunilor,   infinită mulţime de observări mărunte, de pure obser­
           se lasă în părăsire unele amănunte, pe care le-am dori   vări,  s’a  împlinit  abiâ  acum;  în  Sticla  cu  vin  pâlpâie
           altfel. Când textul va fi tipărit, vom puteâreveni cu pilde.  iarăş  o  psihologie  oarecare.  15.  O  păţanie  neuitată:
            Acum  mă  opresc  aici  şi  fac  o  propunere:  „Ultimul   Un liceist obraznic este bătut cu un papuc de o cocoană
           vlăstar"  ar  trebui  dat  de  mai  multe  ori,  Dumineca,  în   pe a cărei fată o urmărise până în casă. 16. In sfârşit 1
           faţa tinerimei, la a cărei educaţie poate contribui mult:   Un  om  practic:  Matache  Velciu,  care  caută  un  cio-
          Tinerimea  s’ar  împăca  mai  uşor  şi  cu  fondul  mitic   botar,  găseşte  un  „avucat“  pentru  Sofiţa  sa,  care-1
          pe  care  este  pus  Axente  care  vorbeşte  de  strămoşi   merită,  fiindcă  a)  este  frumoasă,  b)  are  avere  şi  c)
           voivozi, lângă care noi putem pune numai un semn:!  a prins să-l iubească.
                                              Aceasta-i  lumea  dlui  Dragoslav:  un  microcosm  de
            Domnul Ion Dragoslav este un caz controversat.  naivi,  umiliţi,  viţioşi  sau  nevoiaşi,  pe  care  autorul
            Controversa  o  susţin  amicii  săi  literari  —  aici,   l-a  sti ,ai at  —  nu  s’ar  puteâ  zice  cu  interes,  ar  fi  prea
          ■dacă scrii la o revistă, eşti „amic" dator să recomanzi   puţin, ci cu dragoste şi milă.
           posterităţii  geniul  colaboratorilor;  o  susţine  însuş  dl   Decât,  ce-mi  este  mie  lumea  aceasta?  Până  unde
           Dragoslav,  într’o  schiţă  autobiografică-poetică  în  care   crede  autorul  că  poate  să  ceară  şi  cetitorului  său  cel
           „Sămănătoriştii" sunt zugrăviţi ca oameni foarte neîn­  puţin interes? Oricât de bine ar povesti —şi Dragoslav
           crezători  (adecă:  nepricepuţi),  cari  nu  au  înţeles  că   a re darul povestirii — eu mă întreb mirat, nu surprins
           dl Dragoslav derivă din... Creangă (poate)...  plăcut  ca  de  o  descoperire,  ci  mirat:  La  ce  aceste
            Cazul  merită  o  notiţă,  mai  ales  acum,  când  ea  se   multe  nimicuri,  adunate  de-o  observare  fără  indoealâ
           poate  sprijini  pe  un  volum  apărut  în  editura  „Mi-   ageră, dar ageră în limite strâmte? Dragoslav vede bine,
           nervei": La han la trei ulcele (Preţul: Lei 1.50).  dar  rar  pătrunde  dincolo  de  formele  externe,  la suflet.
            Sunt  şaisprezece  povestiri,  cari  se  pot  ceti  într’o   Vede  bine,  iar  uneori  se  uită  şi  la  ce  omul  este
           după  amiază,  pentruca  seara  să  ştii  cu  siguranţă  că  a   deprins să întoarcă ochii...
           doua  zi  nu  mai  ai  nici  un  motiv  să  te  interesezi  prea   Probe.
           mult de cazul dlui Dragoslav.      Cum s’a născut povestitorul (p. 187):
            Fiindcă  autorul  este  povestitor,  să  vă  spun  despre   „Mama  cum  o  văzu  (pe  moaşa),  zimbi  la  ea  şi
           ce  povesteşte:  1.  La  han  la  trei  ulcele,  o  povestire   paPcă  se  mai  uşură;  iar’  când  fu  aproape  de  pat,  o
           reuşită:  Un  călător  este  primit  cu  greutate  la  han,   trase  de  mânecă  şi  aşa  se  opinti  şi-i  cârpi  un  pumn
           unde  rămâne  patru  zile,  cât  ţine  ploaia,  şi  face  dra­  în  spate,  că  se  îndoi  şi  moaşa  la  mijloc,  şi  mama
           goste  caldă  cu  hangioaica.  2.  Cu  pluguşorul:  Un  mi­  scăpă de necaz.
           titel  sfios  şi  fricos  urează  cum  poate  şi  fuge  când   „Ua! ua!“; atâta făcui şi paPcă aş fi şi murit".
           mătuşă-sa  iese  să-i  dea  colaci.  3.  Sfântul:  Ţăranii   „Tata începu să joace de bucurie, dar băiatul numai
           se  lapădă  de  rachiu  şi  se  apucă  iar  de  băut,  după  ce   de şapte luni, mic, slab de tot şi fără unghii". Etc. etc.
           sfântul  antialcoolist  a  fost  dus  în  cătane.  4.  Slujbaş:
                                              Din „adâncimile" vieţii dela ţară (p. 131):
           Ionică  Sumănaru se  face scriitor  la subprefectură, dar,   „Intr’adevăr,  în  săptămâna  mare,  cine-ţi  mănâncă
           scăzându-i-se  leafa  la  11  franci,  pleacă.  5.  Ca  să-mi   came  la  ţară?  De  ruşine  nici  cel  mai  hulitor  om  de
           deie  şi  o  cafea  —  a  doua  povestire,  care  m’a  făcut   Dumnezeu  n’o  face,  sau,  de-şi  dă  în  petec,  de  ruşine,
           să-mi  zic:  trebuie  să  citesc  până  la  capăt,  poate  că,   n’o spune la nimeni*.
           după  alte  patru,  voi  găsi  că  a  zecea  este  tot  vred­
           nică,  ca  aceasta  —  Ca  să-mi  deie  şi  o  cafea  spune   Sau, chiar (p. 144):
           cum  un  lucrător  sărac  fură  cei  din  urmă  doi  franci   „Şi  cum  să  nu  se  lase  ger,  dacă  eră  senin?  Nici­
           ai  unui  binefăcător  sărac,  care  doarme  o  noapte  la   odată nu-i frig tare, decât când e cerul şters de nori".
           el;  îi  fură  ca  să-i  poată  face  o  cafea,  dimineaţa:   Banalităţile  de  felul  acestora  sunt  numeroase.  Ele
           „Săracii  oameni,  ca  să-mi  dea  şi  o  cafea,  au  făcut  şi   sunt  culese  într’o  viaţă  modestă,  de  un  spirit  timid,
           ei  ce  s’au  priceput".  Vorbă  cu  multă  milă  şi  înţeles.   pe care sfiala firească l-a gonit din lumea unde faptele
           6.  Poştele  copilăriei.  Zic  şi  eu  cu  autorul:  „Nu  le   sunt  mai  îndrăzneţe  şi  caracterele  mai  individuale,
           mai  spun,  căci  toţi  aţi  fost  copii  ca  mine  şi  le  ştiţi",   mai  interesante,  mai  energice.  Rămânând  printre  cei
           dar’ autorul le spune, totuş. 7. O noapte la un prieten:   mici,  autorul  a  găsit  câteva  momente,  care  i-au
           Cum  eroul  doarme  în  patul  unui  beţiv,  cu  nevasta  la   putut  da  două-trei  povestiri  mai  înălţate,  dintre  care
           mijloc  şi  cum  nu  se  puteâ  altfel.  8.  îngheţată:  Nişte   cea mai originală este Ca să-mi deie şi o cafea.
           ■copii  mănâncă  îngheţată  într’o  cofetărie.  9.  Creştin   Altfel,  autorul  are  o  limbă  frumoasă,  din  care  aş
           ■bun:  Grigore  al  Pascului  pleacă  să  vânză  o  găină   elimină numai câteva trivialităţi.
           prinsă  de  nevastă-sa  dintr’ale  vecinei.  10.  Călăraşul:   *
                                                            * *
           Nicolae pleacă  pe vreme rea unde ar trebui să meargă   Doamna Sadoveanu-Evan? Da şi nu ; vino ’ncoace,
           fricosul  Şmil.  11.  Vacanţa:  Copiii  în  vacanţă,  imitând   du-te  ’ncolo;  şi  aşa,  şi  mai  altfel.  Şi  totuş,  este  o
           comediile  dela  panoramă  şi  împărţirea  premiilor.  12.   notă, al cărei sunet merită să fie semnalat.*)
           O  spaimă:  Lui  Ilie,  care  merge  pe  vreme  rea  la  oraş,
           să  aducă  de  grabă  un  doctor,  i  se  năzare  că  aude  şi   *)  Izabela  Sadoveanu,  Impresii  Literare,  Mi-
           vede  pe  dracul.  13.  Cum  am  venit  pe  lume:  Naşterea   nerva. Bucureşti, 1908, volum care nu ni s’a trimis.
           unui  copil  înainte  de  vreme  (şăptiliciu).  14.  Sticla  cu  Red.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13