Page 19 - 1909-04
P. 19

Nrul 4, 1909.              LUCEAFĂRUL                        91

                                 Dări de seamă.

          Tit  Blid,  Poezii  pop.  din  Maramureş,  colecţie  edit.   care  fiziceşte  şi  economiceşte  merge  spre  cădere.
         de  Acad.  Rom.,  Bucureşti,  1908.  1  voi.  de  86  pp.   Culese  mai  curând,  cu  30  -40  de  ani  inainte,  probabil
         Preţul 1 leu.                    că  versurile  baladelor  ar  avea  altă  înfăţişare,  ar  fi
          Cărţile apărute la o academie de ştiinţe au de obicei   mai  mlădioase,  mai  puternice  şi,  în  deosebi,  mai  puţin
         reputaţia,  că  sunt  destinate  pentru  un  cerc  restrâns   fragmentare ca fond.
         de cetitori.                       La doine e altfel. Aici inspiraţia poetică este mai
          Cercul  acesta  este  şi  mai  restrâns  la  noi,  la  români,   puţin sărăcăcioasă. Lucirile de gândiri sunt cevaş mai
         cari  abiâ  avem  cetitori  pregătiţi  pentru  asemenea  pu-   dese, ici-colo câte-o surprindere destul de frumoasă.
         blicaţiuni...  Simpatia  publicului  cetitor,  atât  la  noi,   Dăm, pe ales, câteva doine:
         cât  şi  în  regat,  este  minimă  pentru  apariţiile  ce  i  se   Bade, bâdiuluţul meu,
         pun  la  dispoziţie  din  Olimpul  învăţatei  noastre  cor-   De ţi-i voia să mă laşi,
         poraţiuni,  —  cărţile  ei  nu  se  vând,  şi  nu  se  citesc;   Spune-mi verde în obraz; —
         nici  presa  nu  prea  ia  notiţă  de  volumele  şi  broşurile   Ne-am iubit dintFun inel,
         academice.*)                            5 Ne-om lăsă din puţinei;
          îndoială,  cu  toate  acestea,  nu  mai  încape,  că  ar   Ne-am iubit dintr’o verigă,
         merita  cu  totul  altă  soartă.  Memoriile  diferitelor  sec­  Ne-om lăsă dintr’o nemică.
         ţiuni,  în  mare  parte,  ar  fi  destul  de  potrivite  ca  să
         poată  fi  notate  şi  spicuite  în  presa  noastră  cotidiană.   Ce haznă ai de condei,
         Unele  din  rapoartele  membrilor  Academiei,  asupra   Dacă şezi pe canapei*)
         numeroaselor  lucrări  intrate  la  concursurile  anuale  de   Şi de dorul mândrii piei!
         premii,  dacă  ar  fi  reproduse,  ni-ar  arătă  cel  puţin
         părerile ce stăpânesc la Academie în cutare materie,  Zis-ai, mândră, că-i veni
           iar  cetirea  acestor  rapoarte  de  sigur  n’ar  fi  îm­  Pe valea cu vişinii;
         preunată cu o prea mare încordare a gândirii abstracte;   Ş’ai minţit, şi n’ai venit,
         şi  ar  puteâ  fi  gustate  în  cercuri  largi,  în  loc  să  rămână   Numai cât m’ai celuit**).
         îngropate  în  volumele  acelea  groase,  cu  copertă  sură   5 Celuiască-te lumea,
         şi  aspect  lătăreţ,  pare  că  anume  ar  fi  întocmite  să   Cum mi-ai celuit mintea;
         se  odihnească  în  pace,  cu  foile  netăiate,  pe  seama   Celuiască-te corbii,
         viitorimei.  în  sfârşit,  nici  publicaţiunea  specială,  înce­  Cum mi-ai celuit ochii.
         pută  în  1908,  sub  titlul:  „Din  viaţa  poporului  român",
         nu  este  de  mai  puţină  importanţă;  ba,  din  punctul  de   Codrule, frunză rotundă,
         vedere  al  comorilor  de  limbă  românească,  poate  este   Pice bruma, nu te-ajungă,
         chiar  o  pierdere,  că  publicaţia  academică  nu  şi-a  luat   Că mi-ai ţinut cândva umbră;
         mai  de  grabă  caracterul  sistematic  ce-1  are  astăzi,   Crodrule, frunzuţă lată,
         când  vedem  că  începe  a  se  ocupă  din  adins  şi  intensiv   5 Pice bruma, nu te bată,
         cu manifestările vieţii sufleteşti a ţăranului român.  Că mi-ai fost mamă şi tată.
          Am  primit,  până  acum,  trei  volume  din  această
         sănătoasă publicaţie.                        Ziua-i mică,
                                                      Frunza pică,
          Despre  cele  dintâi  două  am  vorbit  în  numerele  1   Cum vom trăi, mândrulică?
         şi 2 ale „Luceafărului" din a. c.            Noaptea-i marc,
          Al  treilea  volum  îl  formează  colecţia  părintelui
         vicar  al  Maramureşului,  Tit  Bud.  Este  o  colecţie   5 larna-i tare, —
                                                  Nu-i cum, fără ne-om lăsare.
         făcută  într’un  ţinut,  unde  astfel  de  contribuiri  însem­
         nează adevărate rarităţi.                De omuţul, care-i sfânt,
          Volumul are:                            Fuge dracul ţipurind***);
          I. Balade 16; — II. Doine 315, de jale, de dragoste,   La omuţul blăstămat
         ostăşeşti şi, în maioritate, chiuituri; — 111. Colinde 17,   Merge dracul pe iernat.
         şi glosar.
          Baladele,  unele  mai  scurte,  sunt  nouă;  altele,   La viţei,
         mai  lungi,  sunt  variante,  cu  particularităţi  locale.   ’ Marişcă hei!
         Inspiraţia  poetică  nu  e  tocmai  bogată;  versurile  oglin­  Mână trei, ş’adună doi;
         desc  mai  mult  o  stare  de  lâncezeală  a  unei  ţărănimi,  Lasă unu pe zăvoi,
                                                   L-om cătâ noi amândoi!
          *) Nu ia, fiindcă nu i se trimit. Noi le-am cerut de
         vre-o trei ori şi n’am reuşit să le avem. Nici chiar  *) Canapea, divan.
         volumele  colecţiei  „Din  viaţa  poporului  român"  nu  ni   **) înşelat.
         s’au trimis.                Red.   ***) Urlând.
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24